Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

România are o resursă regenerabilă cu un potențial de 30 de miliarde de euro. În fiecare an!

turism - Romania

Foto Getty Images

Noii penduli emoționali globali, transformările ordinii mondiale, neo-capitalismul și ascensiunea inteligenței artificiale - în această ecuație complexă, turismul românesc rămâne o constantă.

În tumultul actual al reașezării ordinii globale, modelată de neo-suveranism, neo-capitalism și ascensiunea inteligenței artificiale, România are un atu incontestabil: potențialul său turistic. O veritabilă pușculiță de porțelan, în care sunt bine păstrați 30 de miliarde de euro, regenerabili anual!

În prezent, contribuția României la noua ordine mondială este marginală. Deși există inițiative timide de leadership național autentic, asumat și pro-occidental, drumul către o influență reală și consolidată rămâne lung și plin de provocări

Ce e de făcut? Cu siguranță, trebuie să ne aliniem celor două „capete” ale noii ordini globale: unul clar, asumat și bine definit de noul leadership american, și celălalt, încă inert și confuz, reprezentat de UE, aflat în căutarea unei direcții coerente și leadership. Pe fondul noii realități economice, România trebuie să-și redefinească abordarea de management național, trecând de la un sistem cu picioare de lut inspirat de socialismul francez, la un mindset capitalist agresiv de tip startup, motor al inovației și progresului în sectoarele de vârf.

Concret, analizând activele țării noastre, de la resursele naturale la capitalul uman din industria IT, valorificat predominant ca forță de muncă și mai puțin ca parte interesată (stakeholder), observăm un potențial constant în turismul românesc. Acesta rămâne imun, chiar beneficiar, la provocările inteligenței artificiale și ale noului capitalism, care, cu asumarea potențialelor riscuri ecologice, va genera creștere economică globală și va continua să alimenteze dorința de necontestat a oamenilor de a explora și călători.

În privința riscurilor ecologice și a celor generate de inteligența artificială, România rămâne un receptor pasiv de concluzii și direcții, fără un cuvânt de spus. Având în vedere aceste realități, ar fi benefic să ne concentrăm pe propriile noastre resurse și să reducem pe cât posibil dependențele externe, valorificând la maximum activele naționale cu potențial ridicat de dezvoltare.

Turismul românesc contribuie cu doar 3% la PIB, situându-ne la coada clasamentului destinațiilor turistice din Uniunea Europeană. Dacă am atinge media globală de 10%, veniturile din turism s-ar tripla, ajungând de la aproximativ 10 miliarde de euro la 30 de miliarde de euro anual, an de an! Peste 30.000 de operatori de servicii turistice așteaptă desenarea terenului de joc și fluierul de start din partea factorilor de decizie politică. Toate piesele sunt deja pe masă: 51% din lanțul Carpatic, Dunărea și Delta Dunării, Litoralul Mării Negre și o autenticitate socio-culturală inconfundabilă.

”Make România Great Again” sau, în traducere liberă din perspectiva limbajului noului capitalism, „Să facem România minunată, extraordinară, fantastică, nemaipomenită și nemaiîntâlnită” poate părea precoce pentru o țară cu rădăcini adânci în lumea veche. Totuși, să facem România relevantă este un obiectiv realist, aliniat cu sclipirile noastre istorice, mereu bazate pe creativitate și inteligență organică, atuuri pe care le avem din plin. Suntem creativi și inteligenți, avem cu ce, totul depinde de noi..

Pe scurt, România poate deveni un actor relevant în context regional, poate chiar global, concentrându-se pe valorificarea resurselor interne - să ne vedem de treaba noastră!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • În timp ce spaniolii se vaită că au prea mulți turiști, noi nu suntem în stare să ținem deschisă cabana Babele din munții Bucegi (transformată în suport pentru antene GSM) iar pe litoral hotelurile s-au înmulțit mai rău decât blocurile dintr-un cartier muncitoresc. Și mai vorbim de turism... noroc că lumea e mare!
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult