România care face afaceri în cloud are nevoie de infrastructură

Plan sună banal, l-a folosit toată lumea. Să-i spunem masterplan, ca să cuprindă geniul, amprenta și voința, sacrificiul și viziunea demiurgică. Toate aceste etichete au primit cu forța încărcare semantică de "perfect absolut", de lucru făcut de oameni importanți: "reformă profundă", "strategie naționala de securitate", "masterplan", "consens național", "pachet legislativ național de sănătate".

Politicienii și partidele și-au împopoțonat mandatele în toate felurile. În urmă, în ministere, zac dulapuri și fișete pline cu maculatură, hartii, studii de fezabilitate și prefezabilitate făcute în urma unor licitații dubioase, autostrăzi suspendate devenite subiect de stand-up comedy în barurile care stau să cadă peste oameni prin Centrul Vechi al Capitalei. Sertarele și arhivele adăpostesc dosare prăfuite cu drumuri prin munți rămase doar pe hartă.

Pe teren, situația e groasă: dealuri care se surpă și duc asfaltul la vale (odată cu el și sutele de milioane de euro). În școli, copii dezorientați nu știu dacă să învețe pentru bac după un manual sau după altul, dacă notele de la latină vor cântări la intrarea în liceu, iar în spitale care nu aplică setul de proceduri, unii rezidenți nu au siguranța că vor avea posturi după ce termină, deși toată lumea vorbește la televizor că „e criză de medici”.

România are, de câteva zile, al 21-lea ministru al educației de după 1990. Fiecare a „domnit”, în medie, un an și câteva luni, iar legea de căpătâi pe care se sprijină școala românească a fost modificată de 61 de ori, adică, în medie, cam o dată la șase luni.

26 de miniștri a avut sistemul de sănătate în ultimul sfert de veac. Pagina „galeria miniștrilor sănătății” de pe website-ul instituției nu a fost completată cu Nicolae Banicioiu și nici cu cel mai nou nume din cabinetul Cioloș. Sistemul a avut alt om la conducere în fiecare an, iar legislațiile și strategiile au fost schimbate de zeci de ori.

Transporturile au fost conduse de 23 de oameni, câțiva dintre ei având mai multe mandate.

După un sfert de veac de la căderea comunismului, România nu găsește răspunsurile fără de care nu se poate apuca de treabă: cum vrem să arate un adolescent care a trecut prin școală peste un deceniu și ce ar trebui să știe să facă? Ce îngrijiri și pentru câți bani de la buget și din asigurări private va primi un om bolnav care se internează într-un spital public sau privat din România? Sau în cât timp va străbate un cetățean al acestei republici țara, de la un capăt la altul, dar mai ales ce mijloace de transport va avea la dispoziție?

Am vrut sa fac relocarea atelierului de haine din zona Banatului în Vaslui. Banii pe care îi câștigam cu salariile se pierdeau pe transport

Am avut ocazia - în ultimii ani - să schimb câteva vorbe cu oameni care fac business aici - și străini, și români. Unii sunt încântați de calitățile și inteligența angajaților, alții vorbesc despre tentația noastră de a dribla procedurile, dar o văd mai mult ca pe un semn al capacității de a inventa căi mai scurte pentru a ajunge la același rezultat. Mai toți sunt optimiști că afacerile au aproape toate premisele să se dezvolte în anii care vin.

Dar totul capătă o umbră de pesimism și totul devine relativ când vine vorba despre despre infrastructură.

„Imaginați-vă ce ar însemna pentru dumneavoastră să ajungeți din București în Timișoara în patru ore pe autostradă. Sau cum ar fi să vă urcați în tren din Capitală și să coborâți în Iași în două ore și jumătate. Ar fi o libertate de mișcare fenomenală, de nesperat. Angajatul ar putea sa vină la training în București și o dată pe săptămână, un antreprenor ar putea să își viziteze birourile sau să își întâlnească partenerii de afaceri în fiecare zi. Oportunitățile ar fi imense, viteza cu care s-ar întâmpla lucrurile ar avantaja pe toată lumea. Multe din orașele și județele sărace ale României ar deveni atractive pentru că au salariile mici. Toata lumea ar avea de câștigat. Am vrut sa fac relocarea atelierului de haine din zona Banatului în Vaslui. Banii pe care îi câștigam cu salariile se pierdeau pe transport, timp pierdut în trafic și întârzieri către clienți. Ca sa pleci cu tirul de la Vaslui și să ajungi la vama în Vest iți ia o viață", spunea un antreprenor în toamna anului trecut, la un eveniment public despre autostrăzi.

Vorbind cu oameni care fac afaceri în România, am constatat că nu prea îi interesează cine guvernează. Nu pronunță nume, nu dezvoltă pasiuni, așa cum nu critică vehement pe un politician sau altul. Dezbat despre această captivitate în care sunt ținuți românii, despre anii pierduți, dar care se pot recupera.

Se tem că dacă investițiile publice nu vin foarte repede, vom asista cu toții la o polarizare accentuată a țării pe regiuni și în interiorul regiunilor. Un om de afaceri din domeniul materialelor de construcții îmi spunea, în vară, despre o proiecție îngrijorătoare pentru România, din punct de vedere demografic și al dezvoltarii socio-economice. În fiecare regiune va rezista fară infrastructură și investiții masive câte un singur oraș care va oferi o șansă doar celor foarte bine pregătiți. Celelalte vor fi izolate în sărăcie, dependență de ajutoare sociale, abandon școlar și lipsă de perspective.

În lunile care urmează, Republica va oferi mult spațiu dezbaterii din zona afacerilor, privite din toate unghiurile. Am început deja și vom continua să vă arătăm poveștile românilor care fac business în România, indiferent de valoarea investiției, cifra de afaceri sau obiectul activității. Ei sunt cei care duc țara înainte, fără infrastructură, cu o legislație care de multe ori îi încurcă sau se schimbă prea des. Vom scoate la iveală această generație foarte tânără de antreprenori care au tot felul de idei și care arată inteligență și voință extraordinare de a construi și de a fi lăsați să construiască.

"Numai că nu totul se poate face în cloud, că mai ai nevoie și de o stradă pe care să te miști și o școală care să-ți trimită un absolvent pregătit sau un spital care să-ți îngrijească bunicul bolnav. Și ți-ar fi de ajutor să știi cum va reuși să-ți plătească statul pensia la care ai cotizat o viață, dacă toți îmbătrânim, nu avem politici de încurajare a natalității și țara riscă, la propriu, să fie lovită de criza oamenilor buni de muncă. Cum va arăta România peste două decenii, plină de bătrâni?", remarca un prieten care are o firma în zona IT, sector care împreună cu telecomunicațiile aduce 6% din PIB. O sută de mii de oameni au dublat ponderea acestei industrii în Produsul Intern Brut al României din 2011 până în 2015.

Vom scoate la iveală această generație foarte tânără de antreprenori care au tot felul de idei și care arată inteligență și voință extraordinare de a construi

Republica.ro a apărut într-un moment cheie în care se află presa și societatea românească. Rezultatele din primele zile de lansare mă fac foarte încrezător că în România oamenii citesc presă de calitate, vor să dezbată cu identitatea asumată, pe bază de argumente. Și - nu în cele din urmă - am fost surprins să constat că o platformă editorială independentă politic și financiar este primită bine de mediul de afaceri, care apreciază mult integritatea profesională și etica, indiferent de domeniu.

Va mulțumim pentru că ne citiți și în acest fel, ne arătați cât de mulți sunteți cei care vreți jurnalism de calitate.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp