Foto: Facebook Lucian Bode
- Mereu m-a fascinat etimologia cuvântului „nătăfleț”, o combinație de „nătărău” și „fleț”. Încă din dicționarul lui Scriban se consemnează expresia „Cade pară mălăiață în gura lui nătăfleață”, semn că tipologia omului leneș și tont care speră să-i bage Dumnezeu în traistă fără ca el să depună nici cel mai mic efort are aici rădăcini adânci.
- În chestiunea Schengen, diplomația românească este una nătăfleață. De pildă, România a fost una dintre primele țări care au ratificat cu mare pompă protocolul de aderare a Suediei la NATO. Cu mare bucurie și entuziasm, și-a risipit o carte pe care putea s-o folosească mai târziu. De pildă putea s-o folosească acum, când Suedia, care a preluat președinția Consiliului, refuză să pună pe agenda consiliului JAI extinderea Schengen cu România și Bulgaria, așteptând ca Austria și Olanda să dea un semn că nu se mai opun. Noi vrem ca problema să fie pusă din nou pe masă, Suedia ne trimite la Nehammer. Între a fi empatică cu românii și a fi empatică cu austriecii, Suedia evident i-a ales pe cei din urmă, mai ales că ea însăși are probleme cu migrația.
- Politica externă românească este făcută de președintele țării, un politician comod al cărui nivel de negociere se oprește la covorul roșu și la zdrăngănelele puse în piept la diverse agape. Mai este făcută de ministrul de Externe, care consideră că este un succes diplomatic că, în dosarul Schengen, ne-a susținut toată lumea, în afară de Austria (totuși, nici acum nu înțelegem că România a primit 2 voturi împotrivă și că playmakerul din umbră este Olanda). În fine, politica externă este în acest moment și în mâinile ministrului de Interne, care pe 25 ianuarie, la consiliul informal JAI de la Stockholm, ar trebui să pledeze convingător atât cauza României, cât și cauza solidarității europene. El ar trebui să fie un om mare, capabil să negocieze, să vorbească, să convingă. În schimb, noi îl trimitem în Suedia să negocieze pe un anume domn Bode, doctor în plagiat, cu grave vulnerabilități acasă, cu o credibilitate făcută zob, reprezentantul perfect al lotului de olimpici care conduce această țară.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
România a ratificat, nu cu mare pompă, nici măcar cu pompă, protocolul aderării Suediei la NATO. A făcut-o simplu, dând dovadă de maturitate politică. La fel de simplu, Suedia nu refuză adaugarea în agenda JAI a includerii României şi Bulgariei în spaţiul Schengen, ci doreşte doar să se asigure că un nou vot nu se va solda cu un nou eşec. Afirmaţia că Suedia i-a ales pe austrieci pentru că "...Între a fi empatică cu românii și a fi empatică cu austriecii, Suedia evident i-a ales pe cei din urmă" e o bazaconie. Cât de calificat sunteţi dumneavoastră, presa în general, să apreciaţi capacitatea preşedintelui de a negocia politica externa a României este un subiect discutabil.
În fine, începând cu "... politica externă este în acest moment și în mâinile ministrului de Interne..." aveţi mare dreptate, acesta era subiectul interesant pe care trebuia să-l dezvoltaţi. Excluzând, desigur, sintagma "lotul de olimpici", potrivită ca nuca în perete...
Am umblat in multe locuri din lumea asta, dar nu am vazut popoare mai indragostite de propriile lor pareri, precum romanii.
Din cauza asta ne este foarte greu sa facem un pas inainte , fara sa inmormantam o generatie. Suntem in majoritate, un popor de doctori si maestri facuti la chiuveta. Eu de exemplu am fost prostanac in multe ocazii, dar cel putin in anumite situatii, am avut puterea sa-mi dau seama si sa-mi trimit orgoliul la plimbare.
Una din aceste ocazii a fost cand l-am votat pe Iohannis, un sfertodoct infumurat de o integritate discutabila care a aratat destule oportunitati.
Politica externa este responsabilitatea presedintelui si obiectivul major de politica externa din mandatul lui nu a fost atins. Deci nota 4 .
Sincer sa fiu sunt mai putin preocupat de intrarea in Shengen decat de marile "reforme" din justitie si educatie.
Deoarece conduce Romania cu mana unui vataf , nici macar nu i se poate acorda o circumstanta atenuanta.
Nu cred ca trebuie sa fim specialisti sa-l judecam pe Klaus Iohannis , ca nu prea este loc de subtilitati.
Probabil ca guvernul actual ar pica un examen de bacalaureat in proportie de 80% in conditiile in care in a doua parte a mandatului lui Iohannis au fost premise excelente interne si externe pentru a face un pas serios inainte.
Pot să înţeleg că certitudinile dumneavoastra sunt nevoi emoţionale, dar am probleme cu a înţelege că argumentele produse în asemenea împrejurări sunt valide. În consecinţă, cred că umblatul prin lume reprezintă o sursă importantă de experienţă pentru aproape toţi călătorii, dar, din nefericire, pentru cei mai mulţi, acesta este echivalent cu o sumă de prejudecăţi. Umblatul prin lume, folosit ca argument, devine iluzoriu.
Nu e nimic rău în a fi îndrăgostit de propriile idei şi păreri. Dacă nu am crede în ele, nu le-am enunţa sau nu le-am face publice. Rău şi contraproductiv este să fii incapabil să ţi le schimbi atunci când ţi se prezintă argumente valide.
Sper ca domnul Negruţiu, fost profesor, să înţeleagă că talentul, la fel ca o floare rară, trebuie plivit de buruieni. Dacă, în particular, ne referim la jurnalism, talentul risipit în multiple articole minore cu titluri băşcălioase, bazate pe filosofie ieftină, este echivalent averea cheltuita pe zdrăngănele şi sclipici.
Si sincer sa fiu rezultatele politicii externe romanesti din ultimii 4 ani sunt deplorabile , mai ales avand in vedere contextul favorabil in care ne aflam din punct de vedere geopolitic .
Orice cetatean poate judeca rezultatele politicii externe romanesti , pentru ca in final el este beneficiarul.
Faptul ca nu suntem in Shengen , este o certitudine ?
Sunt Bode , Campeanu , Ciuca , Grindeanu , Simonis si toate speciile de plagiatori si hoti de diplome din fruntea statului , o plasmuire a imaginatiei noastre ?
Aşa este!
"Sunt Bode , Câmpeanu , Ciucă , Grindeanu , Simonis şi toate speciile de plagiatori şi hoti de diplome din fruntea statului, o plăsmuire a imaginaţiei noastre?"
NU, nu sunt!
Mă întrebaţi: "Sunt Bode, Câmpeanu , Ciucă , Grindeanu , Simonis şi toate speciile de plagiatori şi hoţi de diplome din fruntea statului, o plăsmuire a imaginaţiei noastre?"
NU, nu sunt o plăsmuire a imaginaţiei, din păcate sunt personaje reale care influenţează vieţile a milioane de concetăţeni.
Cu scuzele de rigoare, am să repet observaţiile pe care le-am postat cu câteva zile în urmă:
i) În spatele unei teze de doctorat plagiate nu se găseşte o reţea naţională, ci patru entităţi, cu o componenţă nominală cunoscută, nu foarte numeroasă:
- îndrumătorul tezei, principalul vinovat;
- comisia de îndrumare care a supravegheat evoluţia tezei şi a analizat-o înainte de a recomanda susţinerea publică;
- comisia formată din "experţi" care a analizat teza şi a recomandat acordarea titlului de doctor;
- autorul tezei, a cărui lipsă de probitate îl exclude din comunitatea ştiinţifică.
ii) Sancţionarea drastică a acestor entităţi, mergând până la excluderea membrilor lor din comunitatea academică, NU este, nici pe departe, o problemă de securitate naţională.
iii) Şcolile doctorale implicate in proliferarea cazurilor de plagiat aparţin, aproape exclusiv, unor domenii în care numărul profesorilor a explodat.
Aveţi o explicaţie pentru această exclusivitate?
Lucrurile sunt, de fapt, foarte simple: tezele de doctorat plagiate nu pot apărea sub supervizarea unui profesor universitar adevărat sau a unui veritabil expert în domeniu. Evoluţia structurii tezei, originea afirmaţiilor din teză, calitatea argumentelor folosite pentru susţinerea acestora trebuie să fie atent analizate prin prisma experienţei îndrumătorului. Fiind un proces laborios, în multe cazuri este necesară consultarea colegilor din acelaşi domeniu sau din domenii conexe. Mai mult, chiar la o analiză sumară, îndrumătorii trebuie să-şi dea seama dacă doctorandul este un impostor. Tezele de doctorat plagiate nu pot fi susţinute dacă, în comisiile aprobate de minister, experţii domeniului se achită onorabil de sarcina evaluării tezei şi dau un verdict pe măsură.
În toate universităţile mari, aspectelor amintite li se acordă importanţa cuvenită, conducerea unei teze de doctorat fiind considerată o sarcină deosebit de dificilă şi încărcată de o mare responsabilitate, în joc fiind evoluţia carierei ştiinţifice a tinerilor cercetători.
Deşi ar mai fi multe de spus, mă opresc aici.