România nătăfleață: lotul de olimpici care ar trebui să ne ducă în Schengen

Domnule Petrica , cred ca poate fi scuzabil pentru un ziarist talentat sa nu se maturizeze dupa criteriile dumneavoastra, in situatia in care foarte multi dintre noi imbatranim prostanaci si snobi. El mai are timp sa se indrepte mai ales ca este unul dintre putinii ziaristi care are apetenta de a aborda subiecte de acest gen.
Am umblat in multe locuri din lumea asta, dar nu am vazut popoare mai indragostite de propriile lor pareri, precum romanii.
Din cauza asta ne este foarte greu sa facem un pas inainte , fara sa inmormantam o generatie. Suntem in majoritate, un popor de doctori si maestri facuti la chiuveta. Eu de exemplu am fost prostanac in multe ocazii, dar cel putin in anumite situatii, am avut puterea sa-mi dau seama si sa-mi trimit orgoliul la plimbare.
Una din aceste ocazii a fost cand l-am votat pe Iohannis, un sfertodoct infumurat de o integritate discutabila care a aratat destule oportunitati.
Politica externa este responsabilitatea presedintelui si obiectivul major de politica externa din mandatul lui nu a fost atins. Deci nota 4 .
Sincer sa fiu sunt mai putin preocupat de intrarea in Shengen decat de marile "reforme" din justitie si educatie.
Deoarece conduce Romania cu mana unui vataf , nici macar nu i se poate acorda o circumstanta atenuanta.
Nu cred ca trebuie sa fim specialisti sa-l judecam pe Klaus Iohannis , ca nu prea este loc de subtilitati.
Probabil ca guvernul actual ar pica un examen de bacalaureat in proportie de 80% in conditiile in care in a doua parte a mandatului lui Iohannis au fost premise excelente interne si externe pentru a face un pas serios inainte.

Poate un bătrân, prostănac şi snob, ca mine, din "România nătăfleaţă" a domnului Negruţiu, să contrazică o persoană umblată prin lume şi plină de certitudini, ca dumneavoastră, domnule Radu Bogdan ?

Pot să înţeleg că certitudinile dumneavoastra sunt nevoi emoţionale, dar am probleme cu a înţelege că argumentele produse în asemenea împrejurări sunt valide. În consecinţă, cred că umblatul prin lume reprezintă o sursă importantă de experienţă pentru aproape toţi călătorii, dar, din nefericire, pentru cei mai mulţi, acesta este echivalent cu o sumă de prejudecăţi. Umblatul prin lume, folosit ca argument, devine iluzoriu.

Nu e nimic rău în a fi îndrăgostit de propriile idei şi păreri. Dacă nu am crede în ele, nu le-am enunţa sau nu le-am face publice. Rău şi contraproductiv este să fii incapabil să ţi le schimbi atunci când ţi se prezintă argumente valide.

Sper ca domnul Negruţiu, fost profesor, să înţeleagă că talentul, la fel ca o floare rară, trebuie plivit de buruieni. Dacă, în particular, ne referim la jurnalism, talentul risipit în multiple articole minore cu titluri băşcălioase, bazate pe filosofie ieftină, este echivalent averea cheltuita pe zdrăngănele şi sclipici.

Cred ca nu ar trebui sa fim indragostiti de noi insine , pentru ca devenim subiectivi. Nu ma uit la " experienta mea de calator" ca la o calitate dobandita prin numarul de bilete de avion . Pur si simplu am trait multe experiente si am lucrat cu multi oameni din diverse culturi, ceea imi permite sa ma raportez la poporul din care fac parte, dintr-un unghi diferit. Eu nu am certitudini , dar nu-mi trebuie o lupa filozofica sa vad niste rezultate. Si stiti cum este , noi toit putem fi subiectivi , dar realitatea nu iarta.
Si sincer sa fiu rezultatele politicii externe romanesti din ultimii 4 ani sunt deplorabile , mai ales avand in vedere contextul favorabil in care ne aflam din punct de vedere geopolitic .
Orice cetatean poate judeca rezultatele politicii externe romanesti , pentru ca in final el este beneficiarul.
Faptul ca nu suntem in Shengen , este o certitudine ?
Sunt Bode , Campeanu , Ciuca , Grindeanu , Simonis si toate speciile de plagiatori si hoti de diplome din fruntea statului , o plasmuire a imaginatiei noastre ?

De acord! "Orice cetăţean poate judeca rezultatele politicii externe româneşti, pentru că în final el este beneficiarul."

Aşa este!

"Sunt Bode , Câmpeanu , Ciucă , Grindeanu , Simonis şi toate speciile de plagiatori şi hoti de diplome din fruntea statului, o plăsmuire a imaginaţiei noastre?"

NU, nu sunt!

Am scurtat răspunsul anterior pentru că alimentarea cu energie electrică s-a întrerupt. Am închis calculatorul ca să nu descarc bateriile unităţii UPS.

Mă întrebaţi: "Sunt Bode, Câmpeanu , Ciucă , Grindeanu , Simonis şi toate speciile de plagiatori şi hoţi de diplome din fruntea statului, o plăsmuire a imaginaţiei noastre?"
NU, nu sunt o plăsmuire a imaginaţiei, din păcate sunt personaje reale care influenţează vieţile a milioane de concetăţeni.

Cu scuzele de rigoare, am să repet observaţiile pe care le-am postat cu câteva zile în urmă:
i) În spatele unei teze de doctorat plagiate nu se găseşte o reţea naţională, ci patru entităţi, cu o componenţă nominală cunoscută, nu foarte numeroasă:
- îndrumătorul tezei, principalul vinovat;
- comisia de îndrumare care a supravegheat evoluţia tezei şi a analizat-o înainte de a recomanda susţinerea publică;
- comisia formată din "experţi" care a analizat teza şi a recomandat acordarea titlului de doctor;
- autorul tezei, a cărui lipsă de probitate îl exclude din comunitatea ştiinţifică.

ii) Sancţionarea drastică a acestor entităţi, mergând până la excluderea membrilor lor din comunitatea academică, NU este, nici pe departe, o problemă de securitate naţională.

iii) Şcolile doctorale implicate in proliferarea cazurilor de plagiat aparţin, aproape exclusiv, unor domenii în care numărul profesorilor a explodat.

Aveţi o explicaţie pentru această exclusivitate?

Lucrurile sunt, de fapt, foarte simple: tezele de doctorat plagiate nu pot apărea sub supervizarea unui profesor universitar adevărat sau a unui veritabil expert în domeniu. Evoluţia structurii tezei, originea afirmaţiilor din teză, calitatea argumentelor folosite pentru susţinerea acestora trebuie să fie atent analizate prin prisma experienţei îndrumătorului. Fiind un proces laborios, în multe cazuri este necesară consultarea colegilor din acelaşi domeniu sau din domenii conexe. Mai mult, chiar la o analiză sumară, îndrumătorii trebuie să-şi dea seama dacă doctorandul este un impostor. Tezele de doctorat plagiate nu pot fi susţinute dacă, în comisiile aprobate de minister, experţii domeniului se achită onorabil de sarcina evaluării tezei şi dau un verdict pe măsură.
În toate universităţile mari, aspectelor amintite li se acordă importanţa cuvenită, conducerea unei teze de doctorat fiind considerată o sarcină deosebit de dificilă şi încărcată de o mare responsabilitate, în joc fiind evoluţia carierei ştiinţifice a tinerilor cercetători.

Deşi ar mai fi multe de spus, mă opresc aici.

@Semirhage - presa nu-i reproseaza lui iohanis ca nu s-a comportat precum cei doi, ci prostia si amatorismul cu care ne-am jucat atuurile, lucru pe care cei doi amintiti le-au exploatat la maxim.