Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

România participă la războiul din Ucraina cu un batalion de analiști

Analiză Ucraina la Antena 3

Conflictul din Ucraina este nu doar unul politic și militar, nu doar unul economic – prin implicații –, ci și unul al cuvintelor și imaginilor. Rusia face referire la o „operațiunea militară specială”. Ucraina vorbește direct de un război de agresiune declanșat de vecina ei din est. Pentru orice observator cu atenție medie, e cât se poate de clar că este vorba de un război cum nu s-a mai văzut pe solul și pe cerul Europei de decenii. Invazia a început fără o declarație clasică de război, așa cum știm că s-a întâmplat în alte locuri și în alte timpuri.

Informațiile pe care le avem despre ce se întâmplă pe front ne vin mai ales din sursă ucraineană, de la fața locului. Vedem bombardamente și distrugeri, tehnică de luptă rusă scoasă din uz, declarații politice ale președintelui Volodimir Zelenski, care apare mereu în haine kaki, comunicate militare ucrainene, care insistă asupra pierderilor umane și materiale – probabil amplificate – provocate militarilor ruși, aproape deloc asupra pierderilor proprii. Mai vedem manifestații ale civililor ucraineni în fața unor blindate rusești, jafuri ale unor soldați ruși, trenuri sau coloane auto ori pedestre cu refugiați.

Corespondenții occidentali de pe front, incluzându-i aici și pe cei români, transmit din partea ucraineană. Simpatia opiniei publice din România pare să se îndrepte covârșitor spre ucraineni, mai ales că aproape 200.000 de cetățeni ai statului vecin au ajuns în România, circa o treime găsindu-se încă în țară. Și unii dintre aceștia din urmă vor pleca, alții vor rămâne aici. Probabil și mai mulți vor ajunge la noi în perioada următoare. Vechea neîncredere între români și ucraineni pare să se disipeze în fața contactului direct dintre oameni despărțiți de o graniță politică, dar între care există și diferențe culturale și lingvistice. Pe străzile multor orașe sau sate din România se văd refugiații ucraineni, unii vorbesc în ucraineană sau rusă, în română sau engleză. Sunt alte mii de cetățeni ai altor state care au părăsit teritoriul cuprins de război și au trecut tot pe la noi. În ajutorul tuturor acestor refugiați s-au mobilizat organizații civice și instituții, voluntari și donatori.

Sursele ruse aflate la îndemâna românilor sunt mult mai puține. Ele insistă asupra caracterului „eliberator” al războiului din Ucraina (niciodată numit așa), în vreme ce liderii ucraineni sunt catalogați drept „naziști” și „narcomani”. Pierderile trupelor ruse sunt acceptate, dar par diminuate, se subliniază grija față de viețile civililor, deși aceștia mor, sunt răniți, rămân fără hrană sau fără case, pleacă în număr mare în afara țării. Președintele Vladimir Putin iese cu declarații în care insistă asupra agresiunii din exterior, deși Rusia a atacat Ucraina, laudă trupele ruse, mobilizează populația, amenință Vestul. Nu se văd corespondenți de război occidentali care să însoțească trupele ruse. Despre opoziția rusă, despre protestele față de război din mai multe orașe ale Federației Ruse știm mai ales din sursele alternative de informare.

Simpatia pentru ruși (politicieni, armată, stat) nu a fost niciodată prea ridicată în România postcomunistă, ea a cunoscut o oarecare creștere în ultimii ani, dar în actualul context pare să se fi redus mult. Există o apreciere față de opozanți, dar și un fel de dezamăgire că nu există o reacție mai puternică în interiorul societății ruse, capabilă să-l înlăture pe Putin. Chiar dacă pare să se fi instalat un fel de prudență, un fel de autocenzură, având în vedere neîncrederea istorică față de Rusia, există români seduși de modelul politic rusesc, contrapus modelului civilizațional occidental. Aceștia văd în continuare o conspirație a NATO și a UE contra Federației Ruse. Iar România s-ar fi poziționat într-un mod nefericit, care o poate afecta politic, militar și economic. Cel mai bine ar fi, potrivit acestui curent de opinie, să ne vedem de treaba noastră, să vâslim în mai multe bărci deodată.

Autoritățile române la vârf – președintele și guvernul – au avut declarații politice corecte în privința alinierii României în direcția adoptată de UE și NATO. Nu a existat jocul la două capete, cum am văzut prin alte locuri. Însă în țară nu au lipsit bâlbele, mai ales în chestiunea ajutării refugiaților, în faza inițială, când premierul, ministrul Apărării și alți oficiali s-au arătat mai degrabă iritați de comparația care s-a făcut între reacția rapidă și eficientă a societății civile și lentoarea instituțiilor statului. Comunicarea oficială este deficitară în unele privințe, deși îngrijorarea populației este vizibilă și îndreptățită. Cu un război distrugător în vecinătatea imediată, ar fi nesănătos să fie altfel. Cetățenii au nevoie de siguranță, de încredere. În special cea din urmă se construiește în timp de pace și se testează în vremuri tulburi.

Politicienii și influensării, care se cățăraseră pe emoțiile și nemulțumirile generate de măsurile luate de autorități în timpul pandemiei de Covid-19, acum par să-și fi pierdut suflul. Am văzut din partea respectivilor, mai pe la începutul invaziei, un protest anemic față de Rusia, amețite declarații etnonaționaliste și multă confuzie. Este denunțată în continuare „dictatura” din România, decăderea occidentală, „sclavia” în care am fi ținuți de către UE. Vorbele goale nu costă nimic, chiar dacă sunt ambalate în culori naționale.

Televiziunile, ziarele și platformele online din România sunt preocupate de zece zile preponderent de războiul din Ucraina. Câteva televiziuni au reporteri speciali în Ucraina, aceleași și/sau altele au alți reporteri în principalele puncte vamale de pe granița româno-uncraineană sau româno-moldovenească. Se prezintă mereu știri, unele cu materiale proprii, alteori cu preluări internaționale, inclusiv de la martori.

Când este vorba de analize, lucrurile diferă de la o televiziune la alta. Am văzut în studiouri câțiva jurnaliști, academici sau activiști civici care au competențe diverse, fie asupra spațiului ex-sovietic sau a celui euro-atlantic, fie asupra chestiunilor militare. Însă au fost readuși în alte studiouri și domni care pretind că fac „analize” politice și militare de ani de zile, probabil în timpul liber mari amatori de warcraft, și care au comentat doct pe marginea unui joc video, prezentat ca o luptă aeriană reală în estul Ucrainei. Un ofițer român prezent alături de civili nu a intervenit, fie nu a vrut să le contrazică entuziasmul infantil, fie a fost incapabil să deosebească realitatea de ficțiune.

În alte locuri vezi sau auzi oameni care aproximează geografia Ucrainei, dar care încercuiesc puncte pe hartă, care inventează localități, altora le pocesc numele, deși e vorba de orașe importante, care mută granițe cu ușurință, care vorbesc despre istorie fără să aibă cunoștințe elementare. Începe să le placă borșul, însă nu cel ucrainean sau moldovenesc, ci cel din conserva propriei ignoranțe. Realitatea este deformată, pusă în cadre conspiraționiste, încât te întrebi dacă nu cumva ai greșit spațiul politic și cultural, chiar dacă moderatorii și invitații vorbesc în română.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult