Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

ROMÂNIA – PROIECTUL DE ȚARĂ. 1) Fără să înțelegem bine ce suntem acum va fi imposibil să ne imaginăm corect ce am putea deveni în următorii douăzeci de ani

Cum definim România de azi? Criteriile pot fi nenumărate – geografice, climatice, genetice; sau politice, sociale, economice, istorice, culturale, morale. Există însă un criteriu care le adună laolaltă pe toate celelalte: „drumul și țelul”. Cu alte cuvinte: drumul pe care mergem e cel bun? Și mai departe: acesta e drumul care să-i aducă țării bunăstarea și demnitatea la care râvnește? Sunt întrebări grele, ce nu mai pot fi ocolite acum, după 26 de ani de istorie nouă.

Desigur, moștenirile istoriei trăite între 1945 și 1989 și-au făcut numărul. Au apărut însă, în istoria trăită de după 22 decembrie 1989, cauze noi ce ne țin încă departe de țel. Criza ne mână însă din spate și nu mai putem întârzia. Grăbirea reformelor nu mai e un simplu pariu. Avem de semnat cu toții un contract cu obiective clare, cu termene realiste și exacte. Un contract care să fie înfăptuit o sută la sută. Nu are prea mare însemnătate cum vom numi acest contract – „Proiect de țară”, „Strategie de dezvoltare” sau „România competitivă” – important este să fie scris bine, să fie înțelept, corect deci în raport cu realitatea de azi și cu țelul pentru ziua de mâine; și să poarte semnăturile noastre, ale tuturor, pe un legământ puternic cu viitorul.

Trei criterii care definesc România de azi

An de an, Eurostat publică nenumărate date și cifre semnificative, toate fiind relevante pentru ierarhizarea puterilor economice la nivelul Uniunii Europene. Din toate aceste date și cifre se întrupează trei criterii esențiale: 1) totalul populației din fiecare țară; 2) PIB-ul total din fiecare țară, în euro; 3) punctajul ce exprimă puterea de cumpărare a PIB-ului pe locuitor, în raport cu prețurile generale dintr-o țară sau alta (sau PIB pe locuitor la paritatea standard a puterii de cumpărare).

Datele țării noastre desenează o linie oblică, cu trei de șapte: a 7-a țară din UE după numărul de locuitori; a 17-a în baza PIB total și a 27-a (penultima din UE) socotind puterea de cumpărare din cele 28 de țări membre.

Am încercat (și văd că am reușit) să surprind această realitate într-un „tablou de familie”. Cât privește finalizarea desenului, m-a ajutat o colegă din Direcția de Studii a BNR, doamna Violeta Vlad, căreia îi mulțumesc și pe această cale.

Infografic BNR

România celor 19 sau 20 de milioane…

În ecuaţia PIB-ului, ca suport pentru cuantumul valorii adăugate, istoria a introdus demografia între factorii determinanţi. Un factor important pentru cererea de consum, care creşte când sporesc veniturile, dar și când se înmulțește populaţia. Apoi, oferta de bunuri şi servicii depinde și de totalul populației. În ambele sensuri, problema demografică este luată în calcul sub aspect atât cantitativ, cât şi calitativ.

Noi însă, de la o vreme, în privinţa măsurării factorului demografic bâjbâim. Nu mai ştim bine câte suflete suntem în această ţară. INS a introdus un indicator nou („Populația rezidențială”) și a numărat 19,9 milioane de locuitori. Cred însă că numărul e mai mic. Unele opinii susţin că merită să ne bucurăm. Fiindcă nu vom mai împărţi PIB-ul la 23 de milioane de locuitori, nici măcar la 21,5, ci la 20 sau poate numai la 19 milioane sau mai puțini.

Chiar sunt motive de bucurie? Natalitatea scade, iar populaţia îmbătrâneşte. Şi, în plus, avem probleme cu populaţia calificată. Acest segment de populaţie fie se concentrează în marele oraşe, fie îşi caută rostul prin alte ţări ale Europei ori chiar mai departe. De la sate, cei mai mulţi tineri se mută la oraş sau pleacă să lucreze în străinătate. Atât timp cât oamenii capabili să facă agricultură părăsesc satele, o imensă avuţie – pământul – produce cu mult sub potenţial. Probleme demografice grele au şi oraşele. Criza ne-a aruncat într-un paradox: şomaj în creştere şi deficit de personal calificat.

În ceea ce privește creșterea ori descreşterea populaţiei, istoria are propria ei judecată. Marile civilizaţii au început să apară acolo unde se produceau aglomerări de populaţie. Dezvoltarea agriculturii, folosirea metalelor, descoperirea scrisului, industrializarea, saltul tehnologic sunt revoluţii care s-au produs în acele locuri unde se înregistrau masive creşteri demografice. În nici o ţară şi în nici o epocă nu a putut fi evitată, în cazul scăderii numărului de locuitori, o dinamică negativă a vieţii economico-sociale.

Viitorologul american Herman Kahn avea să constate, pe la începutul anilor ‘70, că la intrarea în secolul al XIX-lea nivelul de trai a cunoscut, pentru prima oară în istorie, o creştere bruscă. Acest proces a continuat în acelaşi ritm cu creşterea demografică. Dezvoltarea economică s-a dovedit a fi în relaţie directă cu explozia demografică. În lumea contemporană, pe fondul unei revoluţii tehnico-ştiinţifice fără precedent, populaţia s-a înmulţit. Şi totuşi, timpul a devenit mai dens, spaţiul mai încăpător, nivelul de viață considerabil mai bun. Sigur, acum e criză… dar o criză care deja se stinge, fiindcă inevitabil crizele vin şi trec.

PIB-ul din „farfuria” fiecăruia

Zi de zi, fiecăruia dintre noi i se servește, la fiecare masă, câte „o porție de... PIB”. Și cu cât PIB-ul e mai mare, sporește și șansa ca bucata din farfurie să fie mai mare. Și spun „sporește șansa” fiindcă, mai departe, bucățile de PIB nu sunt împărțite în mod egal în toate „farfuriile”. Fiecare comandă cât poate să plătească.

Dacă însă PIB-ul crește predominant cantitativ, incluzând și realizările companiilor care se joacă de-a producția, de-a managementul, de-a economia, multe de stat, atunci chiar dacă în fiecare „farfurie” ajunge o porție mai mare… gustul va fi cel puțin îndoielnic.

PIB-ul (Produsul Intern Brut) făurit de o țară, de-a lungul unui an, este un fabricat de o extremă complexitate. Aici se adună, an de an, toată valoarea adăugată; tot ce se produce, pâine, lapte, carne, avioane, vapoare, mașini-unelte, case, îmbrăcăminte, încălțăminte, servicii bancare, vânzări prin magazine, călătorii cu trenul, consultații medicale, absolut tot. Priviți însă tabloul de mai sus. E de-a dreptul șocantă o comparație: PIB-ul României și PIB-ul altor 10 țări din Uniunea Europeană, mult mai mici decât România. Noi: 20 de milioane de suflete, o piață mare și un PIB mic; Ei: câteva milioane de suflete, ca în Danemarca, Irlanda, Finlanda, Austria, o piață mică și un PIB mare, de 200-300 de miliarde de euro.

Nu poți să nu te întrebi, intrigat, cum Dumnezeu nu reușim noi să avem, la o populație de patru-cinci ori mai mare, și un PIB mai mare. Ce fac ei nu-i nici un secret. Având piețe funcționale, au învățat să combine cantitatea cu calitatea și, pe deasupra, să obțină și un caimac la o cafea bună, un caimac de invidiat, măsurat în mărci de automobile, de televizoare, de frigidere, de computere, de avioane.

E un fapt cert că economia noastră suferă de boli neglijate multă vreme, unele grave. Sunt boli cu o istorie dramatică. Pe unele nu le-am recunoscut ani îndelungați, deși erau evidente. Pe altele, deși le-am recunoscut, fie le-am tratat cu indiferență, fie nu am dus tratamentele până la capăt.

Locul României în UE, comparând valorile adăugate an de an, e un fapt ce trezeşte multe întrebări. Căci am început să urcăm, din 2000 şi până în 2008, și din 2011 până în 2016, inclusiv, şi firesc ar fi fost să fi lăsat în urmă cel puţin două-trei ţări din jurul nostru şi multe alte ţări din lumea largă. Se vede însă că nici vecinii noştri şi nici alţi competitori nu au bătut pasul pe loc. Noi am urcat, într-adevăr, dar numai în raport cu noi înşine, cei din anii trecuţi. Dar în competiţia europeană, după acest urcuş de 14 ani, am rămas unde eram: doar înaintea bulgarilor, în planul puterii de cumpărare, și tot pe locul 17 în cel al PIB-ului total.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • smaranda check icon
    Articol scris prea general. Pierde esenta lucrurilor. Cred ca trebuie plecat de la asigurarea locurilor de munca. Un om fara loc de munca nu se simte om, ca apartine comunitatii. O societate are nevoie de oameni liberi ori posibilitatea de a-si cistiga existenta este esentiala.In alta ordine de idei societatea romaneasca are de rezolvat lipsa de incredere fata de biserica, fata de politicieni, fata de banci. De prea multi ani lucrurile stau prost si nu se cauta o solutie. Trebuiesc restructurate in favoarea cetateanului. Nu mai vorbesc despre scoala.
    • Like 0
  • check icon
    Ca să fiu mai precis, există proiecte de țară sau, mă rog, de părți de țară, dar ce folos. Pe două le cunosc eu, ambele se referă la organizarea administrativă, cu referire clară la zonele metropolitane. Unul se datorează lui Adrian Bădilă, celălalt lui Vasile Gherasim, ambele sunt gata de prin 2004–2005, ambele au studii, hărți, analize. Ei și? Le-a preluat cineva? Le-a menționat cineva? Mă refer la cineva cu forță de implementare. Mai știu și alte proiecte, zac. Unii știu de ele, dar le ignoră. În schimb bocim la colțuri, cum face și dl Vasilescu, domn care, în orice caz, nu poate fi bănuit că nu ar fi informat, măcar atât. Dar și informația asta, depinde cum o folosești. Îmi aduc aminte de o declarație a lui Mugur Isărescu: omul, sincer uluit, a constatat, acum ceva ani (nu mulți), că Bucureștiul nu are șosea de centură. A spus-o la o conferință (mă rog, dl Isărescu mai degrabă mormăie la conferințele sale, dar să admitem că vorbește, totuși), se vedea pe chipul lui că era sincer, omul nu știa unde se află, ce e în jurul lui. Păi de unde să știe? Mă întreb dacă dl Isărescu mai știe lumea reală, formată din oameni care merg pe stradă, cu metroul, cu autobuzul, cu taxiul, cu trenul... orizontul domniei sale sunt tabele, cifre, statistici.
    • Like 0
  • check icon
    Tragedia României este că NU are niciun proiect de țară. Tragedia este că succesivii politicieni care s-au perindat NU au avut niciodată un proiect de țară. „Proiect” este un termen care presupune o concepție, ceva scris, ceva desenat. Vă dau un singur exemplu: în 2011, Traian Băsescu anunța reforma administrației. Venise cu propunerea brusc, m-am și speriat, apoi m-am bucurat: uite, dom’le, un om ferm, hotărât să pună piciorul în prag. Teoretic, era omul piciorului în prag. Totul a ținut vreo lună, după care, fîs... nu s-a întîmplat nimic. S-a dovedit că Băsescu nu avea, de fapt, niciun proiect, niciun plan, nimic. Vorbe, vorbe, vorbe. Nici Iohannis nu are. O să-mi spuneți că sunt cusurgiu. Nu, deloc. Dacă Iohannis ar avea un plan, l-ar publica. Dacă a publicat 2 cărți, cu atât mai mult poate publica o broșură de câteva pagini, succinte, clare, proiectul de țară: unde ne aflăm, unde vrem să ajungem, ce etape trebuie. Nimic. Din nimic iese nimic. Nu poți avea rezultate fără să ai un plan, un punct de pornire, ceva, orice. Avem însă foști și actuali politicieni la vîrf cu doctorate plagiate, adică impostori. Unii din echipa Oprea sunt încă la putere și/sau au puteri încă mari. Acesta este, din păcate, singurul „plan de țară”: șmecherii, jegoșii, impostorii.
    • Like 0
  • am citit pe sarite......tot ce pot sa emit este ca foarte multe tari vor disparea,unitatea nationala e greu de pastrat in conditiile exploatarii la maxim a resurselor si a populatiei.exterminarea e rezultatul nu telul vesticilor...
    • Like 0
  • Dam pensii nesimtite de 900 000 000 RON lunar la unii (asa am auzit). Pensiile nu se bazeaza pe contributia fiecaruia. Sunt banii irositi pe multe proiecte care, datorita managementului prost si a starii de beatitudine aiurea a multora, ajung sa consume resurse importante. Multa incompetenta la prea multi care sunt in pozitii importante. La ANAF inca nici nu se poate plati cu card in Bucuresti... de ce sa mai vorbim atunci?? Valorile autentice pleaca din liceau sau imediat dupa. Nu se reintorc si chiar daca ar incerca... nu pot intelege cum sa ajute. Si altii fac multe greseli, dar le iese pana la urma... Noua inca nu! Alegeri la smecherie intr-un singur tur pentru primari si nimeni nu-i in stare, in tot statul, sa ia o atitudine. Un premier cu partid politic "persoana mea", are o viziune vaga de ce ar trebui facut. Si-a adunat oameni capabili, are bunavointa... dar ii mai trebuie ceva. Avem un presedinte-concediu... cum sa depasim pe cineva cu astia la conducere?? Justitia este o mare mizerie...
    • Like 1
  • Mi-l amintesc pe autorul articolului de pe vremea, daca nu ma insel, cand era vice-guvernator, sau oricum, detinea o functie la varf in BNR. Recunosc ca l-am placut!!! Vorbea coerent, documentat, chiar cu o anume blandete.... Au trecut de atunci (foarte) multi ani, 15, 20. De atunci si pana acum Romania s-a dus in cap, de-a dura, cum vreti sa-i spuneti. Statisticile invocate chiar de autor o demonstreaza deplin, iar noi, cei ce nu facem statistici, o simtim din plin. Autorul articolului este aceeasi persoana, acelasi personaj ca acum 15-20 de ani, cu blandete, documentat, cu mai putin par, e drept, si mai multe riduri. Este aproximativ in aceeasi pozitie la BNR, adica tot la varf. Si ne vorbeste ACUM despre un PROIECT DE TARA. Sunt total dezorientat. Se poate trece de la minus infinit la plus infinit atat de repede? Pentru ca din ce am trait 27 de ani am inteles si simtit ca PROIECTUL DE TARA de imediat dupa 89 a fost distrugere totala (plus inrobirea romanilor si transformarea tarii in colonie - daca ar fi sa-l citez pe respectatul economist si patriot Serbanescu). Nu are rost sa amintesc aici ramuri ale economiei care au fost "rase" pur si simplu, se prea stiu. Plus Educatia si Sanatatea. Acum, ce sa inteleg eu din articol, ca autorul nu a inteles ce se intampla timp de 26 de ani? Ca BNR nu crede sau nu stie despre acest genocid economic? Sau atitudinea autorului articolului trebuie luata in spiritul raspunsului generalului Stanculescu, care intrebat ce a facut la "revolutie" a raspuns (cu miez adanc, in opinia mea) : tot ce se (mai) putea face pentru Romania la acel moment (“mai” e de la mine)! Pentru ca daca este asa, chiar cred ca personaje si minti ca ale autorului articolului pot avea o contributie la un proiect de tara. Daca nu... imi este greu sa inteleg ce vrea sa spuna. Adica a trait 27 de ani intr-un turn de fildes inconjurat numai de cifre si paritati si grafice si nu a stiut ce se intampal? Iar acum subiectul Proiectului de tara devine ceva interesant, la care s-ar pricepe.... Ceva in genul unui fabricant de armament pe care nu-l intereseaza la ce va fi folosit rezultatul muncii sale? Precizez ca personajul (cred ca-i putem spune fara cea mai mica urma de malitie "personalitatea") imi este in continuare simpatic. Insa chiar m-a bagat intr-o ceata deasa cu acest articol. BNR exista si participa activ la viata financiara a tarii cand aceasta a fost devalizata dupa un Proiect de tara "negativ" foarte bine pus la punct si executat, iar autorul articolului era parte a BNR. Acum vorbim despre un PROIECT DE TARA "pozitiv", incepand de acum inainte.... Fiind vorba de o persoana (si o institutie) care "prinde" amandoua proiectele, sa intelegem ca de fapt Proiectul a fost mai mare, intai "terminam" tot si pe urma ne apucam de treaba???!!! Adica…. E “tot ce se poate face pentru Romania” (da Doamne sa fie asa!!!). Recunosc, nu stiu ce sa cred…. E drept ca sunt 30 de grade, si mai sunt si E-urile astea din alimente.....
    • Like 1
    • @ Mircea Bulgar
      check icon
      Dl Vasilescu a fost mulți ani purtător de vorbe al BNR, apare și acum în calitatea asta sau, oricum, adiacentă BNR.
      • Like 0
  • Ionel check icon
    Da, interesanta analiza, ca mai toate analizele domnului Vasilescu. Parerea mea este ca impartirea PIB-ului la numarul de locuitori este relativa. La noi, PIB-ul se imparte la mult mai putine persoane, nu la 19,9 milioane. Din pacate, sunt sigur ca cca 70-80 % nu mai ajung la PIB !!! Se imparte la mult mai putini....intelegeti ce vreau sa spun....
    • Like 0
  • Ei inteleg si vor sa plece de la asta, stati linistiti!
    • Like 0
  • Dubios sau nu, încă am rămas la același nivel, nivel în care discutăm la viitor: vom face, vom crea, vom dispune, vom dezvolta etc. Preferăm să dezbatem și să operăm la timpul viitor pentru că este mai la îndemână și pentru că astfel de vorbe liniștesc românul autentic. Îl liniștesc și îi dau impresia că lucrurile merg pe făgașul normal și că va fi ma bine, lucru care este, din puctul meu de vedere într-o mare măsură greșit.
    Dacă îndrăznim în a percepe România ca pe un pacient, de ce și câte boli ar suferi? La o scurtă, banală și empirică analiză, probabil că ne-am bloca și ne-am întreba cum s-a ajuns aici. Ei cum? Uite așa... cu vom curăța, vom îmbunătății, vom prospera și lista iar curge fără nici o remușcare.
    Ok. Cifrele sunt cele care până la urmă vorbesc și certifică cel mai bine care este nivelul actual la care se situează România în comparație cu celelalte țări membre U.E. Prin urmare propun să facem o analiză cu noi cei de acum 10 ani. Util și nu chiar. De ce? Beacuse: dacă acum 10 ani ne ,,permiteam" un salar minim pe economie de 330 Ron (H.G. nr. 1766/22 dec. 2005) astăzi am ajuns la minimul pe economie de 1250 Ron. O creștere de aproximativ 4 ori. Foarte bine! Dar în comparație cu celelalte state U.E. cum stăm? Deci? O fi bine, o fi rău?
    Din punctul meu de vedere, republica noastră și ai săi cetățeni suferă încă în continuare de o cronică acută de inconștiență, ignorață și de un ,,las că merge și așa" hotărât. Consideră că multe pleacă de la cultura noastră și de la nivelul de toleranță pe care românul, în general, îl arată și îl are. Dar, cu toate acestea să nu uităm că toate au un sfârșit. Interesant imn național avem pentru un popor adormit: Deșteaptă-te române!
    Finalul în rezerv vocabularului de bulevard: hai frate, dacă sunt unele persoane care cred că acum, după 26/27 de ani resuscitarea României stă într-un proiect... înclin să cred că ne învârtim în jurul cozii. Oricum, observ că la noi se încearcă implementarea conceptului de vorbe, nu fapte. Așa că hai cu proiectul ala!
    • Like 0
  • În lipsa planurilor de țară pe care zici că nu le fac guvernanții, potriviți voi echilibrul șchiop al cursului monedei naționale, care rezistă ca prin minune, cât o fi să mai țină. În fond ce se poate întâmpla, în acest talmeș-balmeș actual, decât s-a petrecut cu economia unor țări ca Spania sau Grecia, care merg în virtutea inerției unor economii naționale dominată de corporațiile străine ? Mergem pe drumul ales de stăpâni și dăm din clanță aiurea, ca să ne băgăm în seamă. Când era ceva de făcut n-a mișcat nimeni nimic.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Ștefan Briceag

De la externarea din spital, Ștefan Dănuț Briceag a făcut totul ca să poată relua controlul asupra propriei vieți. În februarie 2018, la 6 luni după accident, s-a mutat împreună cu prietena sa, Iulia, care care i-a fost și îi este alături. „Nu știam că există acest gen de femeie. Iar când cunoști o fată ca ea, te întrebi: Chiar există? După un astfel de accident, când te aștepți ca și mama să plece de lângă tine, ea mi-a zis: Plec când vreau eu, nu când vrei tu.” (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult

Am mulţi cunoscuţi, prieteni si multe rude care au emigrat şi au demonstrat că pot fi cei mai buni evoluând în deplasare. Au demonstrat-o prin muncă asiduă, seriozitate şi perseverenţă. (Foto: Ionel Pop Doncilă)

Maradona din Bacău
Citește mai mult