Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Rușinea față de educația sexuală ne costă scump

Adolescenți sărutându-se

Foto: Guliver Getty Images

Discuțiile sincere și oneste sunt ceva de care majoritatea copiilor și adolescenților nu au parte, când este vorba despre educația și sănătatea lor sexuală. Iar în cele mai fericite cazuri, când totuși adultul își adună curajul și riscă să vorbească mai tinerelor generații despre o normalitate absolut firească a vieții – se ajunge cumva la discuții despre sarcină, bolile cu transmitere sexuală și cât de important este să îți exprimi refuzul cu privire la raporturile sexuale. Este adevărat că scopul educației sexuale este în primul rând acela de a proteja copilul de abuz, de a-i limita expunerea la risc și de a-l ghidat să ia decizii cât mai înțelepte când va veni momentul. 

Dar copiii, și mai ales adolescenții zilelor noastre, au nevoie să învețe lucruri despre sexualitate într-o atmosferă sigură și deschisă, de ce nu chiar încurajatoare, în care aceștia să-și pună în cuvinte întrebările, curiozitățile și mai ales confuziile și fabulațiile, pentru ca mai apoi să-și poată formula propriile convingeri despre ce anume este bine pentru ei și ce nu. 

Discutam de curând, cu colega mea Diana Stănculeanu - de la Salvați Copiii România, una dintre cele mai active ONG-uri din țara noastră care militează pentru respectarea drepturilor și a demnității copilului - despre faptul că descoperirea și înțelegerea propriului corp face parte, de asemenea, din categoria nevoilor umane de bază. În cele din urmă, corpul este căminul nostru pentru întreaga viață și pentru a avea grijă de acesta și a-l proteja, psiho-educația și înțelegerea lui sunt esențiale.

Știm cu toții, sau cel puțin putem intui, că în România, viața erotică a adolescenților și a fetelor în special, este încă, un subiect care provoacă în mod deosebit anxietatea părinților, care-și doresc în secret ca fetele lor să fie lipsite de dorință sexuală – precum imaculata Albă ca Zăpada. Dar nu cred că suntem cu adevărat conștienți de riscurile pe care le ascunde această dorință oarecum firească a părinților. Deoarece, cei mai mulți părinți își doresc ca fetele să devină femei fericite și de succes, care să fie găsite de prințul lor și apoi să trăiască împreună fericiți până la adânci bătrâneți. Dar realitatea, cu care mă întâlnesc adesea în cabinetul de psihoterapie, reflectă un alt scenariu al poveștii – fata ajunge în brațele lui Făt Frumos, dar aduce cu ea toate limitările și interdicțiile vehiculate de părinți și îi este aproape imposibil să-și arunce părinții din minte înainte de a face sex, când face sex sau după ce a făcut sex. Sau, pentru că a fost încurajată să fie perfectă și nu curajoasă, îl proiectează pe Făt Frumos în fiecare bărbat care-i ajunge în cale și fără să creadă că ar mai exista și vreo altă soluție, acceptă o serie de comportamente toxice în numele iubirii și al loialității față de perfecțiune. 

Totodată, mai există și varianta în care fata nu vrea să audă, nici în ruptul capului, de rolul Albei ca Zăpada și, cu cât părintele instituie mai multe restricții ca la „poliția sexului”, cu atât mai „nelegiuită” va deveni. 

Cred cu tărie în faptul că fiecare copil și adolescent are de respectat regulile și valorile unei familii, că părinții au și drepturi – nu doar responsabilități, de exemplu acelea de a-și face ideile, părerile și alegerile auzite. 

Așa cum cred și că atunci când intenționăm să aducem educația sexuală între zidurile psihologice ale familiei noastre, comunicarea deschisă este esențială, nu consider că este de vreun ajutor să li se spună sau să li se arate copiilor și adolescenților mai mult decât vor să audă sau să vadă. Intruziunea sau degajarea totală, și transformarea educației sexuale într-o discuție ca între prietenii de la colțul blocului, poate fi la fel de nocivă ca lipsa de informații și de inteligență parentală. Vrem sau nu vrem, ne place or ba, părinții nu sunt prietenii copiilor – aceștia pot fi empatici, înțelegători, blânzi, dar ei au și o serie de responsabilități care nu se regăsesc în diadele definite de amiciție. 

Îmi amintesc de un adolescent crescut într-o familie în care petrecea mai mult timp cu mama, din cauza unui job extrem de solicitant pe care-l avea tată lui, și care-mi relata într-una din ședințele de terapie că apreciază foarte mult implicarea și deschiderea mamei sale, pe care o iubește din tot sufletul, dar că nu are niciun dram de curiozitate când mama îi vorbește despre experiențele sale sexuale din adolescență – că în acele momente se simte dezgustat și, după aceea pentru o vreme, îi este foarte greu să se așeze cu părinții lui la aceeași masă. 

În final cred că este esențial să medităm puțin asupra propriei educații sexuale și să ne adresăm câteva întrebări cu privire la ce avem nevoie să învățăm sau să cunoaștem atunci când vine vorba despre cultivarea inteligenței parentale. După care vă invit să rămânem cu spusele autoarei și a expertului în psihologia familiei, dr. Harriet Lerner – care îi îndeamnă pe părinți să înțeleagă că sexualitatea copiilor și energia erotică a acestora este unică, că viața de adult fericit necesită o bună relaționare cu propriul corp, că aceasta reprezintă o forță vitală și mult prea puternică ca părintele să o poată controla, modela sau distruge – după cum îi place. Deși este bine să fim clari în privința valorilor proprii și să ne exprimăm încrederea în capacitatea adolescentului de a face alegeri înțelepte, nu putem uita nici de faptul că sexul este una din căile prin care copilul își afirmă independența față de părinți și nu este corect să ne așteptăm ca credințele și limitările noastre, să devină și credințele sale; și nici ca drumul nostru să devină drumul său. Valabil atât în privința sexualității, cât și a oricărui alt domeniu al vieții.                   

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am citit ca in MB in scolile in care s-a facut educatie sexuala, incidenta sarcinilor nedorite a fost mai mare.
    • Like 1
    • @ Kinga Toma
      Care este sursa acestei informatii? Cumva Daily Mail?

      Marea Britanie avea "traditional" o rata mai ridicata de sarcini la adolescente decat media din Europa, dar tendinta in ultimii zece ani este de scadere. Nu este numai meritul educatiei, dar in niciun caz nu poti spune ca educatia sexuala are efectul mentionat de tine. Chiar autorii studiului la care cred ca faci referinta recomanda atentie la intepretarea relatiei dintre fenomene (http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0167629617304551)

      In Statele Unite, insa, corelatia pozitiva intre lipsa educatiei sexuale si sarcini nedorite/boli cu transmitere sexuala este mult mai evidenta (http://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0024658)
      • Like 1
  • Liviu check icon
    Din câte ştiu în America se face opţional, cu acordul scris al părintelui, şi are ca ţintă evitarea consecinţelor nedorite.
    • Like 1
  • Liviu check icon
    Actul sexual este materie de şcoală în clasa a 7-a la Anatomie. Nu explicit, dar este. Lecţia se numeşte "Sistemul reproducător". Aici e învăţată anatomia aparatului reproducător, fluidele etc. Este lecţia cea mai aşteptată şi probabil singura ascultată cu urechile ciulite. Nu înseamnă educaţie sexuală, dar ţine de sex şi sexualitate. Adulţii care încearcă să construiască un fel de zid impenetrabil în jurul sexualităţii sunt vizibil deranjaţi de această lecţie.
    • Like 1
  • Educatia sexuala e un lucru delicat, de care depinde viitorul copilului. E bine de discutat de la ce varsta poate incepe, si in ce termeni. Fiecare copil recepteaza diferit problema, in functie de personalitatea lui si de particularitatile fizice. Nu cred ca este bine sa ii aducem pe toti, obligatoriu, la aceleasi lectii serbede si -uneori- gresite.
    Educatia sexuala trebuie facuta de personal calificat, cu experineta in lucrul cu copiii, adolescentiii. La cabinetul medical si in masura in care tinerii vor sa vina. Sau au nevoie de indrumari, sfaturi, consultatii.
    Era un text pe FB, in care se descria actul sexual. Pentru clasa a V-a (?!!!!!). Plin de greseli si imagini stereotipe, in care nu se spunea nimic de problemele fetelor la primul act si multe alte omisiuni.
    La clasa, e suficient sa se predea anatomia si fiziologia, de la clasa a VI-a, cu mai multe amanunte legate de sex, polutii (frecvente de la varsta asta), masturbare. Chestii concrete.
    De 40.000 de cand a aparut homo sapiens sapiens, educatia sexuala a fost naturala. Privind animalele din curte, auzind seara parintii (se dormea intr-o singura incapere)... Cred ca e bine sa le dam drumu la filme "pentru adulti" din clasa a VI-a. Poate ca ar fi bine sa apara si filme pentru educatia sexuala a copiilor. Cu actori adulti. 12-13 ani, e varsta la care tinerii au nevoie de informatii. Altfel le obtin singuri. Sau ramin fara, pina in noaptea nuntii. Pot apare tot felul de probleme... Ridicole sau tragice.
    • Like 1
    • @ Munteanu Mongolul Mircea
      Liviu check icon
      Teoria dvs. ar fi valabilă într-o societate lipsită de stimuli sexuali agresivi, cum este societatea de consum, ori lucrurile stau cu totul atlfel. Problemele devin acute şi pentru specialişti, pentru că societatea de consum nu ţine seamă de sfatul lor. Ei sunt nevoiţi să se descurce cu ce găsesc pe teren, şi situaţia nu arată foarte bine. Filme despre educaţie sexuală există şi sunt făcute de specialişti. Filmele pentru adulţi şi filmele în general au o clasificare de vârstă de care ar trebui să se ţină seama. Cele recomandate oriunde sunt AG (audienţă generală) şi AP (acord parental). Aluziile au ca etichetă 12-14 ani, restul după 16-18. Dacă se respectă clasificarea nu se întâmplă nimic. Clasificarea e obligatorie prin lege.
      • Like 0
    • @ Liviu
      sunt trei propuneri: 1. lectiile de anatomie si fiziologie sa fie mai detailate si sa inceapa din clasa a-VI-a; si nu separate, pe sexe; 2. cabinetele medicale (eventual cele de planning familial) sa se ocupe si de educatia sexuala a adolescentilor; inclusiv prin vizite la scoli si prezentari pe tema; 3.filmele speciale pentru adolescenti (12-15 ani), la care sa aiba acces liber; stim bine ca oricat am feri tinerii de materialele porno, tot ajung la ele (reviste, carti, internet, filme pe diferite suporturi); legile sunt facute de oameni, pentru oameni; pot fi schimbate. Totul e sa se vrea. Cu ce ne ajuta sa dam etichete filmelor si sa interzicem accesul tinerilor la ele, daca tot vor ajunge, printr-o metoda sau alta?
      • Like 0
    • @ Munteanu Mongolul Mircea
      Liviu check icon
      Când spuneţi "lecţii" mi se strepezesc dinţii. Vă daţi seama că lecţiile acestea vor funcţiona fix ca lecţiile de pictură sau matematică, adică vor fi un plictis total.
      - Gigel, ţi-ai învăţat la educaţie sexuală? Vezi că mâine ai test şi vă ascultă şi la mate.
      Adică apă de ploaie cu frecţie la picior de lemn. Filmele de 12-13 sunt filme în care există aluzii sau termeni de acest gen, dar nu au legătură cu acele filme de 18 ani. Cert e că un copil ar trebui educat de mic să respecte recomandările aflate pe filmele, cărţile şi jocurile cu care vine în contact.

      • Like 0
    • @ Liviu
      la anatomie e nevoie de lectii; in rest am spus cabinete medicale si filme...
      De acord, s-a amintit in comentarii ca e nevoie sa se precizeze latura sentimentala si legala; e nevoie, fara indoiala, dar trebuie sa stie cu ce sunt dotati si cum functioneaza...
      Eventual, filmele sa fie distribuite doar prin scoli...
      • Like 0
  • Liviu check icon
    Adică o să fie o materie cu teste, lucrări de control şi teze?
    • Like 0
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Din cate observ articolul sugereaza ca aceste discutii sa aiba loc in familie intr-un mod echilibrat.
      • Like 1
    • @ Anon
      Liviu check icon
      Ca materie opţională, fără teste şi teze ar fi potrivită.
      • Like 0
  • check icon
    “Copilul trebuie să înveţe că depinde de aer, de apă, de toate fiinţele vii, şi că cea mai mică greşeală sau cel mai mic abuz poate distruge totul. Copilul va învăţa că oamenii s-au ucis unii pe alţii în războaie al căror rezultat a fost neabătut acela de a da naştere altor războaie şi că fiecare ţară îşi ajustează în mod mincinos istoria, astfel încât să-şi măgulească orgoliul. I se vor spune destule lucruri despre trecut spre a se simţi legat de oamenii care l-au precedat, ca să-i admire când merită a fi admiraţi, fără a şi-i face idoli, după cum nu va idolatriza prezentul sau ipoteticul viitor. Se va încerca familiarizarea lui deopotrivă cu cărţile şi cu lucrurile ; va şti numele plantelor, va cunoaşte animalele ; va învăţa să dea primul ajutor răniţilor ; educaţia lui sexuală va cuprinde asistarea la o naştere ; educaţia mentală va cuprinde vederea grav-răniţilor şi a morţilor. I se vor da, de asemenea, primele noţiuni de morală fără de care viaţa în societate este cu neputinţă. În materie de religie nu i se va impune nici un cult şi nici o dogmă – dar i se va spune câte ceva despre toate marile religii ale lumii, spre a trezi în el respectul şi a distruge încă din faşă anumite prejudecăţi oribile. Va învăţa să iubească munca, atunci când ea este folositoare ; va învăţa să nu se lase prins în mrejele imposturii publicitare, va învăţa să gândească singur. Există, desigur, o modalitate de a vorbi copiilor despre lucrurile cu adevărat importante – decât a le trece sub tăcere”…
    Toate astea le știam de la Yourcenar (noroc c-o citisem din timp) - așa mi-am crescut copilul...
    • Like 8
    • @
      Educația copiilor noștri poate veni din cel puțin două direcții : familie și școală. Pentru că trăim într-o lume ”nebună, nebună de legat”, ATENȚIE ! La miliardele de locuitori ai planetei noastre care au fiecare o cultură și o educație a lor, s-ar putea ca educația primită în familie și la școală altfel perfectă pentru societatea noastră, să fie dezavantajoasă în cazul unui contact cu grupuri, popoare din acele miliarde. Trecând la oile noastre, îmi amintesc că primele, unicile și ultimile lecții de educație sexuală, le-am primit la școală în clasa a Vll-a (1968) de la un medic. Nu știu pentru ceilalți dar mie mi-au folosit foarte mult acele lecții de educție sexuală. De asemenea urmăream la postul Europa Liberă lecțiile de educație sexuală transmise o singură dată pe săptămână în aceeași zi la aceeași oră. Atunci am avut și primul conflict cu Securitatea pentru că am scris o scrisoare redactiei postului E.L. pentru a-mi trimite o carte. Educația sexuală trebuie făcută la modul cel mai serios, fără subânțelesuri dar mai ales pentru a nu lăsa copiii noștri să aleagă căi greșite de informare în ceea ce privește transformările suferite la adolescență.
      • Like 2
    • @
      Victor66 check icon
      Asistarea unui copil la naștere? Cu tot sângele și materiile fecale și tot tacâmul? Și aceasta este educație sexuală (nu medicală)? Sper că este un post scris în glumă.
      • Like 1
  • check icon
    Si, sigur, pentru ca parintii sunt niste incompetenti in ale sexualitatii, trebuie sa delege chestiile astea catre psihologi, ca trebuie si ei sa traiasca din ceva...Ori catre ONG-uri sponsorizate de Soros, care sa le explice cum e cu homosexualii, transgender, posibilitatea schimbarii de sex, si alte asemenea chestii cool...Daca se poate, inca din faza anterioara pubertatii, adica de pe la 9-10 ani. In fond, exista conationali de-ai nostri, de o anumita etnie. care isi cumpara nevestele de la aceste varste.
    • Like 1
    • @
      Toti cei ce posteaza vorbesc de 12- 15 ani.
      Nu exagerati!
      Si homosexualitatea se raspindeste mai repede la cei care nu stiu despre ce e vorba, decat la cei ce stiu.
      Prin tacere si ascunderea adevarului, expunem tinerii la tot felul de pervertiti, care ii atrag tocmai prin accesul la inforatia secreta si placere imorala.
      Mai meditati...
      Parintii nu au talent pedeagogic in masa si/sau timp... Daca se ocupau parintii de asa ceva, nu era nevoie de scoala...
      De altfel, numai de bine.
      • Like 0
  • Sami check icon
    Educația sexuala ar trebui sa se rezume la următoarea idee:"Relațiile sexuale trebuie sa aibă loc numai în cadrul unei relații stabile".In zilele noastre se pune prea mult accentul pe nevoia fiziologica și prea puțin pe afectivitate.
    Ca sa folosesc ilustrația autorului, va puteți imagina ce e in sufletul Albei ca Zăpada care după ce l-a întâlnit pe Făt-Frumos de câteva zile, i se dăruiește, iar la putin timp isi da seama ca nu e vorba de Făt-Frumos ci de Capacaun care ii spune:"Tu, Alba ca Zăpada!!?!!Tu ești Muma-Padurii!Am plecat, sunt sute de Alba ca Zapada in lume!"?
    Din punct de vedere al educație sexuale, e foarte posibil ca sa se fi respectat toate "tehnicalitatile".Si atunci de unde efectul acesta psihologic nefast?Din desconsiderarea componentei afective a sexualității.Aceasta parte nu este explicata din teama ca explicând asta, faci de fapt "politia sexului".
    • Like 2
    • @ Sami
      Sigur domnule, dar neaparat femeia cu fata in sus cu calcaiele lipite de cearsaf. Lumina stinsa, in tacere... sa nu deranjeze vecinii. E bine?
      • Like 3
    • @ Sami
      Desigur, trebuie sa se puna accent si pe latura legala si morala a sexului. Si a consecintelor sale (sarcini, boli venerice, raspunderi sociale).
      Dar tinerii trebuie sa stie cu ce sunt dotati de la natura sau Dumnezeu. Si cum functioneaza chestiile alea.
      Cunostintele de sexologie din adolescenta, nu aduc nici un prejudiciu moralei.
      De ce credeti ca tinerii trebuie tinuti in necunostinta de cauza -prosti, adica- pentru a avea un comportament moral? Dupa ce afla sunt imorali? Sau cum... Cunostinta te perverteste? Tinerii din mediul rural stiu din viata de zi cu zi cum e cu sexul, de la animale. Si nu apar comportamente imorale decat accidental. Mai rar decat in mediul urban, unde imoralitatea se dezvolta tocmai pe secretomania din domeniu.
      Sa va zic un banc:
      Un turist, mai moral, ajunge cu masina intr-un sat. Pe drum o fetita de 10-12 ani, ducea o vaca de funie.
      -Unde duci vaca? Intreba acesta curios.
      -La taur, domnule!
      -Bine si tatal tau nu putea face treaba asta? Intreba furios turistul.
      -Oooooooooo, nu domnule! Treaba asta nu o poate face decat taurul.
      QED.
      • Like 0
  • check icon
    Efect al lipsei accesului la îngrijiri şi educaţie pentru sănătatea sexuală şi a reproducerii, rata naşterilor înregistrate în rândul adolescentelor între 15 şi 19 ani este cea mai îngrijorătoare, România înregistrând 34 de naşteri la 1.000 de adolescente.

    "Este un semnal de alarmă faptul că România se confruntă cu un număr mai mare de naşteri în adolescenţă decât state precum Rwanda (25,6), Trinidad Tabago (30,8), Emiratele Arabe Unite (30,1), Uzbekistan (17,6), Albania (21,8), Bahamas (28,7), Botswana (31), Burundi (27,9), Djibouti (21), India (23,3), Mauritius (28,3)", constată "Salvaţi Copiii".

    În plus, datele Eurostat (2015) arată că, în Uniunea Europeană, România înregistrează cel mai mare număr de naşteri cu mame între 10 şi 17 ani (9,282 de naşteri, adică 4,7% din totalul naşterilor din 2015, din care 676 erau minore între 10 şi 14 ani).
    Această situaţie a determinat Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale şi culturale să atragă atenţia Guvernului României că a devenit urgentă adoptarea unei strategii naţionale pentru a asigura accesul la educaţie sexuală şi consiliere privind sănătatea reproductivă pentru tinerele şi adolescentele din ţară.

    Mortalitatea sub vârsta de cinci ani:
    În România, în fiecare an, 2000 de copii mor înainte de a împlini 5 ani, iar majoritatea deceselor ar putea fi prevenite.
    https://www.news.ro/social/raport-salvati-copiii-romania-dupa-bulgaria-ucraina-tunisia-kazahstan-in-topul-tarilor-in-care-copilaria-este-amenintata-situatia-este-ingrijoratoare-la-capitolul-mame-minore-1922400001472017061017014080
    • Like 0
  • Atât timp cât se va preda religie ortodoxă în școli, nu se va accepta educația sexuală nici acasă! Mă îngrozește cât de multă putere are biserica in Romania!
    • Like 5


Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult