Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Rușinea națională

Școala în aer liber

În debandada care stăpânește începutul anului școlar 2020-2021, vina e aruncată de la un partid la altul, de la minister spre primării și consilii județene, de la profesori la elevi, de la părinți la directorii de școli.

Gâlceava aceasta e ca o radiografie a unui popor care arată limpede cam cât dăm pe educație. Se vede și câtă energie și bunăvoință am investit în asigurarea celor mai bune condiții pentru copiii noștri, deși am avut 6 luni să ne pregătim. 

Profesorii care se plâng că nu au laptopuri și tablete ar trebui să intre în pământ de rușine, la fel și sindicatul care-i reprezintă și care nu a știut să vină să le ceară ani la rând. Câte greve generale care să paralizeze sistemul ați văzut în ultimele 3 decenii, în care cei de la catredră să ceară nu salarii, ci dotări, în primul rând? Primarii care se miorlăie că nu au fonduri să pună privirea în pământ și să se întrebe când au crescut ultima dată lefurile angajaților din primărie și cât de mari sunt acestea, comparativ cu ale dascălilor de la ei din comună.

Unii dintre părinții care se întreabă azi dacă odraslele pot fi sau nu în siguranță în sălile de clasă sunt cei care peste vară au bătut țara în lung și lat aruncând peturile pe traseele montane și în pârâuri sau încingând hore pe la mare. Dacă ei nu respectă nicio regulă și nici nu-i învață pe copii să fie buni locuitori ai cetății, de ce au pretenția ca la școală să se respecte toate restricțiile cauzate de pandemie?

Dacă toate părțile implicate, de la Guvern, până la primarul celei mai mici comune din țară, ar fi dat mai mult decât o flegmă pe școală, elevi și educația lor, am fi avut un festival de idei, care mai de care mai creative, care să demonstreze că da, chiar și în condiții de pandemie, orele se pot desfășura fără probleme, mai ales în primele săptămâni de toamnă.

Căci de ce ar fi plaja cu sutele de mii de inși înghesuiți ca sardelele sigură și nu ar fi o sală de clasă organizată în aer liber sub formă de amfiteatru? Toamna se anunță una lungă, cu temperaturi bune de stat afară. 

Ideea este de premiat, mai ales în școlile cu câteva zeci de elevi. Oferă distanțarea recomandată de autorități, perimetrul este complet aerisit, creierele sunt oxigenate, iar primăriile și directorii ar câștiga săptămâni bune pentru a pregăti cursurile online și hibride (achiziții de tehnică, laptopuri și tablete pentru copii, conexiune la internet). Dzenan Hodzici, directorul școlii din satul bosniac Kacuni spune, într-un material difiuzat de Digi24: Această sală în aer liber asigură libertate pentru elevi și profesori, sunt încântați. Profesorii se bucură că pot preda afară copiilor, este bine pentru ei. Nu le place să stea în spații aglomerate și mici, unde trebuie să păstreze distanța și să poarte mască. Aici, se pot distanța social și sta fără mască

Ieri, posturile de televiziune arătau că ideea a fost adoptată și la o școală din Cluj Napoca, la Câmpia Turzii.

Sunt multe rezolvări, totul este să îți pese. La Ciugud, locul minune din România, se vede limpede că omul sfințește locul. Imaginea de mai jos e din România, de la țară.

Sunt multe licee în București și în orașe cu pretenții care doar visează să aibă dotările școlii de aici.

Vina - oricât ar încerca toți să o arunce de la unii la alții- este de împărțit în proporții mai mici sau mai mari între toți. 

O rușine națională.

Ministrul Educației Anisie nu a pus presiune și nu a impus soluții toată vara (ocupată, probabil, cu organizarea examenelor naționale și a bacalaureatului).

Profesorii (o dureroasă parte dintre ei) nu și-au ridicat problema cum vor ajunge la elevi să-i învețe. Să fii dascăl este o meserie vocațională. Să-i pregătești pe copii pentru viață chiar și pe timp de război, într-o peșteră fără lumină este misiunea unui om care-și iubește și înțelege menirea. Cei care nu simt și nu cred asta ar trebui să părăsească sistemul. Iar cei care spun că nu-și folosesc tableta personală și netul de acasă pentru a le preda elevilor câteva săptămâni până vor primi una de la Guvern sunt o pată neagră a întregului sistem. 

E ca și cum un medic nu ar interveni să salveze pacienții unui accident de mașină pentru că stetoscopul e luat din banii lui sau trusa medicală din mașină costă. E ca și cum un pompier ar refuza să stingă focul pentru că găleata pe care o are în mână a costat 10 lei și a luat-o la ultima chenzină.

Cei mai mulți dascăli nu vor ca lecțiile să fie înregistrate sau difuzate live în online, pentru a păstra zidul opac dintre catedră și părinți. Un profesor bun, stăpân pe el și meseria lui nu are niciun motiv să se teamă că-l văd și judecă alți profesori sau părinții celor din calsă. Să te ascunzi în spatele normelor GDPR este penibil. Sunt mii de profesori, lectori, dascăli din toată lumea care și pun în fiecare zi cursurile la vedere pe platforme dedicate, pe Youtube și Vimeo sau le transmit în direct, la liber.

Acolo unde directorii de școli, primarii, dascălii, nu au făcut mare lucru pentru a-i aduce pe copii în siguranță la școală, părinții și elevii se pot organiza și impune reguli, investiții minimale, soluții.

Rămân multe chestiuni neclare legate de proceduri, circuite, distanțare. Sunt însă întrebări legate de modul în care se poate desfășura o oră în mediul virtual, dacă profesorul are doar un laptop conectat la internet și elevii niște tablete. 

Cum face profesorul să scrie și la tablă, dar să-i și vadă și să-i audă pe elevii intrați de la distanță la oră, dacă nu are un sistem audio sau niște căști fără fir?

Cum stă elevul într-o poziție recomandată la masă, astfel încât să-și vadă și profesorul pe tabletă, dar să fie și el văzut și chiar să noteze în timp ce i se predă? 

Vom vedea peste niște luni sau ani niște generații de elevi cu boli care țin de poziția spatelui și statura corectă din cauza cursurilor online pentru care se iau tablete? Prea puțini vorbesc despre cum trebuie așezate acestea, la ce distanță de ochi, la ce înălțime?

Când ministerul și primăriile cântă despre achiziții de sute de mii tablete, au în vedere și un trepied sau un suport cu tastatură care să ofere un confort minimal utilizatorului? 

Aceste tablete au presetate filtre sau aplicații pentru control parental, astfel încât copiii care nu au folosit niciodată una să nu aibă acces la conținut nepotrivit pentru vârsta lor?

Haosul din aceste săptămâni spune totul despre noi. COVID-19 nu a făcut altceva decât să ne pună o oglindă în față. Evident că sunt exemple deosebite de școli, dascăli și comunități care au muncit mult în aceste luni. Situațiile fericite se pierd în marea de probleme. Oare cine din minister a pariat în primăvară că un primar care lasă wc-ul în afara școlii de ani întregi va fi în stare să lege școala la internet și să cumpere tablete?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Delia MC Delia MC check icon
    Acum vedem... cum stă elevul la masă. Până acum a stat mereu la școală corect? Sigur? Nu s-a cocoșat cărând ghiozdane de n kile? Nu s-au scutit pe capete la sport că le " dăunează "?
    Explozia de spinări strâmbe și obezitate este deja demult, din cauzele de mai sus. La fel, surmenajul la copii, somnul insuficient. A, ați uitat chipsurile și ciocolata! Acum toți se răstoarnă de atâta grijă...
    Of, tableta mea! Si ce să li se mai "dea", scăunele pentru picioare? Stă tableta aia prost, o cocoți pe un teanc de cărți. Un suport e fiecare în stare să procure ori să meșterească.
    Un control parental e posibil ... dacă părinții știu să-l facă. Pot căuta în istoric pe unde le-a umblat progenitura, asta dacă n-o șterge preventiv... Dacă cei "mici" vor să se "informeze ", găsesc ei o cale, pardon, vreun telefon în casă.... mama lui de control parental, am găsit in timp ce tastez, nșpe aplicații...
    Sunt impresionată de atâta grijă... în prag de alegeri.

    • Like 2
  • Nu înțeleg de ce îi găsiți scuze doamnei Anisie. {„Ministrul Educației Anisie nu a pus presiune și nu a impus soluții toată vara (ocupată, probabil, cu organizarea examenelor naționale și a bacalaureatului.)}” Poate că ați fost ironic, dar nu se simte. Pe doamnă a luat-o pandemia prin surprindere acum, în septembie, așa cum ne ia iarna prin surprindere în fiecare... iarnă.
    • Like 2
  • Si eu am observat ca la orice greve se cer salarii mai mari, nu si dotari mai adecvate timpurilor.... au iesit dascalii si au cerut salarii, au iesit medicii si au cerut salarii.... dar aceste meserii nu se fac numai cu oamenii, ca nu suntem in epoca samanismului, ci iti trebuie si dotari, ca altfel poti sa fii tu dascalul perfect sau medicul cel mai bun..... ca tot degeaba. Cred ca adevaratul profesionalism incepe in momentul in care omul se vede pe sine in relatie cu mijloacele pe care le are pentru a-si exercita meseria, iar aceste mijloace capata importanta lor reala in ochii meseriasului (asa cum trafaletul si bidinelele Ssunt importante pentru zugrav sau surubelnitele pentru instalator.....)
    • Like 1
  • În mare aveți dreptate. Am constatat, ca și în cazul medicinei, că tot românul este expert în probleme de educație. Cei mai penibilii erau reprezentanții unor zeci de asociații naționale? ale părinților și elevilor. Dar peste toate tronează o mare, mare lipsă de cultură generală. Mai ieri am auzit o profesoară care combătea tare dar care ca toți semianalfabeții nu știa că de exemplul numeralul 12 se acordă cu subiectul și nu se poate spune doisprezece clase, nu este un barbarism ( ca și folosirea obsesivă a lui ca și) ci tine de o incultură crasă. Apropo de incultură. Mergeți la Casa Academiei și studiați panourile cu 1000 de ani de istorie (?) Nici cel mai imbecil muzeograf nu ar fi reușit să facă un asemenea talmeș-balmeș. O rușine! Nu știu ce instituție a avut ideea. Sper că nu Academia. Ăsta da rezultat al învățământului românesc.
    • Like 2
    • @ Ion Podocea
      Poate ar fi bine ca data viitoare când criticați pe cineva că încalcă o regulă gramaticală ar fi bine să vă asigurați că știți foarte bine ce spune acea regulă. Numeralul cu valoare adjectivală doisprezece/douăsprezece se acordă în gen cu substantivul determinat (în acest caz, substantivul „clase”), nu cu subiectul. Substantivul respectiv poate avea funcție sintactică de subiect, dar poate avea și o altă funcție sintactică, caz în care se respectă aceeași regulă a acordului gramatical...
      • Like 2
  • În mare aveți dreptate. Am constatat, ca și în cazul medicinei, că tot românul este expert în probleme de educație. Cei mai penibilii erau reprezentanții unor zeci de asociații naționale? ale părinților și elevilor. Dar peste toate tronează o mare, mare lipsă de cultură generală. Mai ieri am auzit o profesoară care combătea tare dar care ca toți semianalfabeții nu știa că de exemplul numeralul 12 se acordă cu subiectul și nu se poate spune doisprezece clase, nu este un barbarism ( ca și folosirea obsesivă a lui ca și) ci tine de o incultură crasă. Apropo de incultură. Mergeți la Casa Academiei și studiați panourile cu 1000 de ani de istorie (?) Nici cel mai imbecil muzeograf nu ar fi reușit să facă un asemenea talmeș-balmeș. O rușine! Nu știu ce instituție a avut ideea. Sper că nu Academia. Ăsta da rezultat al învățământului românesc.
    • Like 1


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult