Să schimbăm povestea: românii plecați în străinătate, în ultimii 15 ani, au ajutat Europa cel puțin la fel de mult pe cât ne-a ajutat Europa pe noi

În jurul orei unsprezece fără un sfert, în fiecare zi lucrătoare, băncile din panel introduc cotația ROBOR într-un terminal Reuters.

Nu știu de ce sunt fascinat de Congo. În călătoriile mele pe continent african am vizitat trei dintre țările vecine, dar niciodată nu m-am încumetat să intru în Congo, țara care este blestemată să fie cea mai bogată de pe planetă în materie de resurse (metale prețioase, cobalt, coltan, aur, etc) dar cu o populație sfâșiată de sărăcie, război civil, foamete și boală.

Peste tot unde se adună lume în sat - la dispensar, la crâșmă, la piață vinerea sau chiar și la biserică dimineața, înainte de începutul slujbei, lumea discută politică. Majoritatea susțin că Șoșoacă e eroină, e curajoasă, spune adevărul.

Dacă expui un astfel de om la o opinie contrară, devii dușmanul lui de moarte.

Trăim într-o epocă în care memoria publică este remarcabil de scurtă, un defect pe care politicienii îl exploatează cu o cinică voluptate. De aceea, am simțit nevoia unei radiografii riguroase, de factură interdisciplinară, a anilor 2020–2022. Am privit această perioadă nu ca pe un simplu accident epidemiologic, ci ca pe un veritabil test de stres aplicat instituțiilor libertății, combinând teoria politică, dreptul constituțional și studiul comunicării publice.