Să schimbăm povestea: românii plecați în străinătate, în ultimii 15 ani, au ajutat Europa cel puțin la fel de mult pe cât ne-a ajutat Europa pe noi

Weekendul trecut, un australian i-a cerut agentului său OpenClaw să-i facă o rezervare pe site-ul sălii de sport din orașul lui. Când agentul n-a găsit un loc liber în acea zi, a spart baza de date a sălii și a șters programarea altui client, pentru a-i face una nouă proprietarului său.

O ambulanță – simbolul universal al ajutorului – devine ținta unei mulțimi convinse că apără copiii de un pericol imaginar, arătându-ne doar o mică parte din ce poate face o societate vulnerabilă la dezinformare și panică care are o lipsă majoră de încredere în instituții.

Și gata, acum știți. Suntem albi de cel mult 10.000 de ani, de când fermierii anatolieni s-au mutat în Europa cu porcii, cu vacile și cu grâul lor. Sau hai să spunem de 6.000 de ani, de când fermierii au ocupat întreaga Europă.

Acum câteva săptămâni, eram la Madrid și vizitam un mare spațiu reconvertit. Spațiul era spectaculos, un fost abator transformat în spațiu cultural, dar surpriza nu a fost clădirea. Surpriza a fost să descopăr că una dintre camere, în care fusese amenajat un extraordinar adăpost climatic, era plină.

Sunt puține locuri în care poți vedea un om îmbrăcat complet în negru dansând lângă altul acoperit de sclipici, în timp ce cineva plânge în fața scenei, doi necunoscuți se îmbrățișează, iar câțiva metri mai încolo cineva s-a așezat pur și simplu pe jos, în mijlocul mulțimii.