Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Să spui că avalanșa de la Capra era „imprevizibilă” este o prostie mare cât Casa Poporului

Cabana Capra - avalansa

Am auzit de atât de multe ori cuvântul „imprevizibil” în aceste zile, referitor la avalanșa de la Cabana Capra, încât mi-a rămas în minte ca un zumzet enervant, ca un ecou lugubru. De ce lugubru? Pentru că atunci când o autoritate în domeniu declară public că avalanșa de la Capra a fost „eveniment absolut imprevizibil”, „imposibil de evitat”, sugerând sau chiar afirmând că nu s-a făcut acolo nicio greșeală, creează automat un precedent pentru noi astfel de situații. Și e foarte posibil ca data viitoare avalanșa să nu mai curgă noaptea, ci ziua, când turiștii se bulgăresc, iar copiii fac oameni de zăpadă.

Nu a fost nimic imprevizibil la avalanșa de la Capra. Totul, de la amplasarea parcării, până la cantitatea de zăpadă, relieful și condițiile meteo indicau risc de avalanșă. Condiții de manual, cum explică și ghizii montani profesioniști.

Să pui atât de lejer un eveniment previzibil pe seama imprevizibilului ridică semne serioase de întrebare. Nu mă întreb doar dacă e vorba de incompetență, ci și cine și cum ar putea avea de câștigat din norul de ceață format cu astfel de declarații lansate în spațiul public.

În discuțiile din comunitatea alpiniștilor cel mai frecvent argument al apologeților imprevizibilului, al riscurilor care nu pot fi identificate este „piatră-n cap”. Dacă spui că abordarea cea mai practică e cea în care încerci să identifici ori să eviți orice risc (chiar dacă teoretic ar fi imposibil), o să apară imediat cineva ca să îți explice doct că pe munte poate să îți cadă o piatră în cap și voila, avem „imprevizibil”.

În țările cu apă caldă și avalanșe previzibile, riscul de a fi lovit în cap de un bolovan cât televizorul este previzibil și este abordat cum se vede în acest film, din zona Mont Blanc.

Fix pe acel traseu din film, Grand Couloir - Goûter, am trecut eu și partenerii mei, când am urcat pe Mont Blanc. Fiind iarnă la momentul ascensiunii, zona era clar cu risc de avalanșă, mai puțin de cădere a pietrelor, însă am evaluat că, în ciuda unghiului periculos al pantei și a cantității enorme de zăpadă, trecerea e sigură. Structura zăpezii în acel moment și condițiile meteo din ultimele săptămâni indicau că nu se va produce sau nu vom declanșa o avalanșă în intervalul de timp când vom trece noi, așa că am trecut. Am trecut de două ori, în zile diferite, evaluând separat pentru fiecare zi și pentru fiecare interval de timp cât am fi putut fi expuși.

De la cabana Capra însă m-aș fi întors, fiindcă riscul producerii unor avalanșe era evident, expunerea era prelungită, monitorizarea imposibilă, iar măsurile de protecție inexistente.

Caracterizarea avalanșei de la Capra ca fiind „imprevizibilă” este o prostie mare cât Casa Poporului. Oriunde în lumea civilizată riscul reprezentat de avalanșe este identificat și se încearcă evitarea sau rezolvarea lui, câteva modele și soluții putând fi studiate în acest document.

Momentul declanșării unei avalanșe poate fi, în anumite condiții, imprevizibil, însă e o diferență uriașă între risc imprevizibil și moment imprevizibil. Da, când te expui într-o zonă cu risc evident, pentru perioade lungi de timp, fără să monitorizezi zăpada, avalanșa poate pleca în orice moment, dar asta nu transformă riscul 100% previzibil existent acolo într-unul imprevizibil. E o confuzie inadmisibilă din partea cuiva care lucrează cu riscurile.

Nu poți spune că riscul reprezentat de cutremur e imprevizibil, doar pentru că nu poate fi prevăzut momentul în care va avea loc. De exemplu, în capitală, este foarte previzibil ce se va întâmpla în caz de cutremur: vor cădea sute de clădiri precum castelele din cărți de joc și vor muri mii de oameni. E foarte previzibil și că scuza „imprevizibil” va fi imediat invocată de autorități.

Cu cât folosește mai des cineva care lucrează cu riscurile scuza „imprevizibil”, cu atât este mai incompetent. Elementul cu adevărat imprevizibil în ceea ce privește riscurile e reprezentat de cei care sunt plătiți să gestioneze cu profesionalism acest subiect, dar nu o fac. Nu știi niciodată la ce să te aștepți de la incompetenți.

Ei sunt adevărații imprevizibili!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult