Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Să spui că avalanșa de la Capra era „imprevizibilă” este o prostie mare cât Casa Poporului

Cabana Capra - avalansa

Am auzit de atât de multe ori cuvântul „imprevizibil” în aceste zile, referitor la avalanșa de la Cabana Capra, încât mi-a rămas în minte ca un zumzet enervant, ca un ecou lugubru. De ce lugubru? Pentru că atunci când o autoritate în domeniu declară public că avalanșa de la Capra a fost „eveniment absolut imprevizibil”, „imposibil de evitat”, sugerând sau chiar afirmând că nu s-a făcut acolo nicio greșeală, creează automat un precedent pentru noi astfel de situații. Și e foarte posibil ca data viitoare avalanșa să nu mai curgă noaptea, ci ziua, când turiștii se bulgăresc, iar copiii fac oameni de zăpadă.

Nu a fost nimic imprevizibil la avalanșa de la Capra. Totul, de la amplasarea parcării, până la cantitatea de zăpadă, relieful și condițiile meteo indicau risc de avalanșă. Condiții de manual, cum explică și ghizii montani profesioniști.

Să pui atât de lejer un eveniment previzibil pe seama imprevizibilului ridică semne serioase de întrebare. Nu mă întreb doar dacă e vorba de incompetență, ci și cine și cum ar putea avea de câștigat din norul de ceață format cu astfel de declarații lansate în spațiul public.

În discuțiile din comunitatea alpiniștilor cel mai frecvent argument al apologeților imprevizibilului, al riscurilor care nu pot fi identificate este „piatră-n cap”. Dacă spui că abordarea cea mai practică e cea în care încerci să identifici ori să eviți orice risc (chiar dacă teoretic ar fi imposibil), o să apară imediat cineva ca să îți explice doct că pe munte poate să îți cadă o piatră în cap și voila, avem „imprevizibil”.

În țările cu apă caldă și avalanșe previzibile, riscul de a fi lovit în cap de un bolovan cât televizorul este previzibil și este abordat cum se vede în acest film, din zona Mont Blanc.

Fix pe acel traseu din film, Grand Couloir - Goûter, am trecut eu și partenerii mei, când am urcat pe Mont Blanc. Fiind iarnă la momentul ascensiunii, zona era clar cu risc de avalanșă, mai puțin de cădere a pietrelor, însă am evaluat că, în ciuda unghiului periculos al pantei și a cantității enorme de zăpadă, trecerea e sigură. Structura zăpezii în acel moment și condițiile meteo din ultimele săptămâni indicau că nu se va produce sau nu vom declanșa o avalanșă în intervalul de timp când vom trece noi, așa că am trecut. Am trecut de două ori, în zile diferite, evaluând separat pentru fiecare zi și pentru fiecare interval de timp cât am fi putut fi expuși.

De la cabana Capra însă m-aș fi întors, fiindcă riscul producerii unor avalanșe era evident, expunerea era prelungită, monitorizarea imposibilă, iar măsurile de protecție inexistente.

Caracterizarea avalanșei de la Capra ca fiind „imprevizibilă” este o prostie mare cât Casa Poporului. Oriunde în lumea civilizată riscul reprezentat de avalanșe este identificat și se încearcă evitarea sau rezolvarea lui, câteva modele și soluții putând fi studiate în acest document.

Momentul declanșării unei avalanșe poate fi, în anumite condiții, imprevizibil, însă e o diferență uriașă între risc imprevizibil și moment imprevizibil. Da, când te expui într-o zonă cu risc evident, pentru perioade lungi de timp, fără să monitorizezi zăpada, avalanșa poate pleca în orice moment, dar asta nu transformă riscul 100% previzibil existent acolo într-unul imprevizibil. E o confuzie inadmisibilă din partea cuiva care lucrează cu riscurile.

Nu poți spune că riscul reprezentat de cutremur e imprevizibil, doar pentru că nu poate fi prevăzut momentul în care va avea loc. De exemplu, în capitală, este foarte previzibil ce se va întâmpla în caz de cutremur: vor cădea sute de clădiri precum castelele din cărți de joc și vor muri mii de oameni. E foarte previzibil și că scuza „imprevizibil” va fi imediat invocată de autorități.

Cu cât folosește mai des cineva care lucrează cu riscurile scuza „imprevizibil”, cu atât este mai incompetent. Elementul cu adevărat imprevizibil în ceea ce privește riscurile e reprezentat de cei care sunt plătiți să gestioneze cu profesionalism acest subiect, dar nu o fac. Nu știi niciodată la ce să te aștepți de la incompetenți.

Ei sunt adevărații imprevizibili!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Trump zice că n-a văzut clipul până la sfârșit, unde erau imaginile cu Michelle și Barack Obama în chip de maimuțe. Ceea ce nu l-a împiedicat să-l pună pe site-ul Său. Asta arată limpede că se adresează întregii omeniri ca unei hoarde de maimuțe oligofrene.

Citește mai mult

Calcule / sursa foto: Profimedia

Un om cu un salariu considerat de unii „normal”, nici mic, nici mare, în jur de 4.500 de lei brut, ajunge să trăiască din puțin peste 2.600 de lei net. Diferența nu dispare într-o gaură neagră abstractă, ci este luată metodic prin contribuții și impozite. Aproape jumătate din munca sa pleacă înainte să ajungă în buzunar. Oficial, pentru pensie și sănătate. Neoficial, pentru a acoperi un stat supradimensionat, ineficient și incapabil să livreze servicii publice pe măsura sacrificiului cerut.

Citește mai mult

Internet / sursa foto: Profimedia

Sigur că e nevoie de reguli. E nevoie de reglementări, de educație digitală pentru părinți, profesori, politicieni și creatori de conținut și, mai ales, de instituții care aplică legea în mod real. Pentru că, la coada-cozii, adolescenții sunt cea mai mică problemă. Ei sunt doar cei care cresc într-o lume construită de noi, adulții. Și care, de cele mai multe ori, repetă ceea ce i-am învățat (teoria învățării sociale).

Citește mai mult

Adolescenti / sursa foto: Profimedia

Dacă te-ai întrebat măcar o dată: „Oare ce i s-ar potrivi cu adevărat copilului meu?” - nu ești singur(ă). Unii copii sunt atrași de știință, alții de creativitate, unii vor rezultate și structură, iar alții sunt motivați de oameni, impact și sens. De multe ori, direcția potrivită nu e despre „ce e la modă”, ci despre cum gândește copilul tău și ce îl motivează cu adevărat. De aceea am creat un quiz simplu și util

Citește mai mult