Salvatorii noștri, batjocura lor

(Foto: Facebook/ISU București-Ilfov)

Uitați-vă bine la oamenii aștia! Datorită lor și colegilor lor, doar un bătrân a murit în uriașul incendiu de la azilul din sectorul 3. Da, da, am spus bine, DOAR UNUL, restul de 19 fiind evacuați cu succes. 

De ce sunt așa surprinsă? Pentru că știu în ce condiții lucrează. Prin 2003, când m-am angajat în presă, i-am întrebat din ce an sunt autospecialele cu care vin la intervenții. „Astea două sunt din '80",  mi-au răspuns atunci și m-am minunat, căci erau mai bătrâne ca mine. Au trecut încă 14 ani și situația a rămas aceeași. 

Oamenii aceștia, și ei cu familii acasă, rate și facturi din ce în ce mai mari de plătit, au în mâinile lor viețile noastre. Diferența dintre viață și moarte în cazul unui eveniment special - incendiu, accident, cutremur, zăpezi sau inundații masive - stă în puterea și capacitatea lor de a interveni rapid, profesionist și ferm. Dar se pare că nicio autoritate nu realizează acest lucru. 

Nici măcar senzaționala doamnă primar Gabriela Firea, dinspre care aflu că „Potrivit proiectului de hotărâre privind rectificarea bugetară aflat pe ordinea de zi a şedinţei de joi a CGMB, ar urma să fie redus bugetul alocat pentru înfiinţarea de noi subunităţi de pompieri în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti – Ilfov, de la 3 milioane de lei la 298.000 de lei, precum şi cel pentru achiziţionarea de echipamente şi maşini, de la 54,5 milioane de lei, la 11,6 milioane de lei" (Digi24).

Știu ca sună clișeistic, dar stau să mă întreb câte nenorociri trebuie să se mai întâmple și câți oameni trebuie să mai moară ca să ne trezim?! Doamna primar a făcut un fabulos exercițiu de imagine, plimbându-se cu RATB-ul și, ce să vezi, i-a plăcut. O invit să facă o ședință foto și la un incendiu real, cu oameni captivi în flăcări, tavane care se prăbușesc și autospeciale de pompieri care nu au cum să ajungă la intervenție din cauza mașinilor parcate care pe unde.

Se tot vorbește despre marele cutremur, care ne poate lovi oricând. Cum ne pregătim noi pentru el, cum îl așteptăm?! Și cel mai grav este că situația e cam la fel în toată țara, nu doar la ISU București-Ilfov.

Când sunt inundații sau zăpezi, primii chemați sunt pompierii și jandarmii. Când vine vorba despre bani și dotări, sunt ultimii. Pentru că au statut de militari și nu au voie să se plângă, să riposteze, să facă greve. Și prea puțini sunt cei care îndrăznesc să vorbească în numele lor.

Aud în stânga și în dreapta vorbindu-se despre autorizații. Nu cu hârtii, dragii mei, stingem incendiile. Poți să ai și mama autorizațiilor, accidente se pot întâmpla oricând. Și atunci ai nevoie de tehnică, de profesioniști și de pasiune pentru meserie. Tehnica e sublimă la toate Inspectoratele pentru Situații de Urgență din țară, dar lipsește cu desăvâșire. Profesioniști - e drept, mai sunt câțiva, însă trebuie să recunoaștem că majoritatea angajaților sunt slab pregătiți, și pe bună dreptate: cine vine să-și riște viața și sănătatea pe un salariu din care unii poate nici măcar ratele nu și le achită?!

A fost un incendiu la un azil de bătrâni din buricul târgului, despre care să vezi - nicio autoritate nu știa că există, nu avea nicio autorizație de funcționare. Un bătrân a murit. 19 au fost salvați. Mulțumesc, ISU București-Ilfov, pentru cei 19! Și pentru alte câteva sute, mii, care au mai fost și or să mai fie! În ciuda ignoranței, delăsării și batjocurii autorităților.