Plutonierul major Cătălin Buțurcă, 35 de ani, este pompierul de la ISU Neamț care a luat decizia de a opri concertul Carla’s Dreams de la Piatra Neamț. El i-a cerut solistului trupei să facă anunțul pentru oprirea concertului. Lucrează la ISU Neamț de 13 ani, unde este șef de echipaj. Pasiunea o moștenește de la tatăl său care a fost pompier și a lucrat la intervenții timp de 35 de ani: „un subofițer de excepție”. A absolvit Școala Militară Boldești- Scăieni din Prahova, a făcut armata 11 luni tot la pompieri. A intrat la subofițeri cu a doua cea mai mare medie. Este absolvent al Facultății de Comunicare și Relații Publice, SNSPA București.
După ce a terminat școala militară a lucrat doi ani la Târgu Neamț, la detașamentul de pompieri, la intervenții. Spune că avut două „cumpene”.
„Eram la început și nu mă pricepeam bine. De două ori era să părăsesc „teritoriul” (râde). Odată m-a prins un soldat, era să cad în gol la vreo patru - cinci metri. Altă dată eram pe un acoperiș, am alunecat, dar m-am prins de ceva și am rămas suspendat în aer. Aceasta a fost a doua cumpănă”.
Se întâmpla în primul lui an de activitate. După aceea niciodată nu s-a mai simțit în primejdie. La intervenții este îi place să se apropie mai mult de foc. „Unde e mai greu, sunt și eu. Oricum am un înger pompier care mă veghează tot timpul”. A fost în misiuni la inundații. Din 2014 este și paramedic.
Cătălin este pasionat de atletism, a participat în 2014 la Campionatul național de Full-Contact, merge la concursuri profesionale pentru pompieri.
Plutonierul major Cătălin Buțurcă a povestit într-un interviu pentru Republica.ro ce s-a întâmplat la concertul de la mall-ul din Piatra Neamț, unde nouă tineri au avut nevoie de ajutor medical, iar patru din ei au ajuns la spital. Cu zece minute înainte de începerea concertului un copil a avut nevoie de ajutor de urgență. Alți doi au avut amețeli. „Au început, așa, să cadă, pe rând, inconștienți. Leșinau. Într-un minut au leșinat trei tineri”, ne-a povestit Cătălin Buțurcă. Despre el, Cătălin spune că și-ar dori să ajungă ofiter și să lucreze în continuare la intervenții. Luni, Cătălin Buţurcă a fost propus pentru avansare în grad.
- Ce vârste aveau cei care au leșinat la concertul Carla’s Dreams de la Piatra Neamț?
- Toți aveau 16-17 ani. A fost și un copil de 7-8 ani, dar el a făcut mai mult un atac de panică. Adolescenții au leșinat. Eram lângă scenă și am văzut că o tânără îmbrăcată în negru îmi făcea ceva semne și m-am apropiat. Când am ajuns la ea se clătina, am prins-o în brațe chiar înainte să leșine. Am luat-o în spate, era inconștientă. Și-a revenit mai greu, dar și-a revenit. Totul se întâmpla foarte rapid. Nu îmi dădeam seama de nimic. Timpul nu exista. Parcă eram pe altă lume.
- Povestiți-ne cum a decurs totul, după ce ați ajuns la mall-ul unde urma să se țină concertul.
- Prima oară am rugat doi servanți să verifice sursele de apă exterioare. Erau hidranți de tip B exteriori și un bazin mare de apă în spatele mall-ului. Eu cu încă un servant m-am dus la administratorul mall-ului și am verificat sursele interioare de apă, hidranții. Plus că l-am rugat să facă un punct de stingere a incendiilor lânga scenă, pentru că aparatura electrică era lângă scenă, acolo era pericol de izbucnire a incendiului. Acolo am pus șase stingătoare P6. În mall se strângeau din ce în ce mai mulți tineri. Am verificat încă o dată hidranții și am scos și linie tip C afară, de la hidranții interiori. Asta înseamnă apă cu debit mult mai mare.
Cu jumătate de oră înainte de începerea concertului, discutam de oprirea concertului
- Câte persoane estimați că au fost la concert?
- Nu nu îmi dau seama exact. Am estimat că erau 1.500-2000. Era evident că era supraaglomerat. Eu am traversat vreo 50 de metri, am vrut să iau pulsul aglomerației. Până la scenă mi-a luat 5 minute, eu fiind îmbrăcat militar. Am văzut între oameni copii de 7-8 ani, nu ajungeau nici până la șold săracii, erau pur și simplu prinși la mijloc, chiar am agățat pe unul pe drum și l-am scos afară, l-am evacuat, copilul ăla nu avea cum să reziste în mulțimea aceea. S-a supărat el, dar…
- Nu era însoțit de nimeni?
- Nu, era singur. Au fost foarte mulți copii care erau singuri. Cei care erau cu părinții s-au mai retras un pic. Sunt părinți care și-au pierdut copilul acolo. Frați, surori, se căutau…Foarte mulți s-au pierdut unii de alții acolo. Apoi am sunat în dispecerat să îmi trimită pe cineva de la Inspecție, care poate să ia o decizie să oprească concertul. Deja eu discutam în dispecerat, cu jumătate de oră înainte de începerea concertului, discutam de oprirea concertului. Și s-au luat măsuri, ei mi-au trimis inspecția de prevenire, s-a deplasat domnul inspector șef acolo. Măsurile s-au luat treptat, așa cum a fost și riscul. Riscul nu a fost la început, a fost aglomerare de persoane, dar nu i-a fost rău cuiva, chiar dacă leșină cineva, într-un concert se întâmplă, dar în momentul în care vezi că ai patru inconștienți, înca cinci leșinați, deja e o situație care te depășește. Eu am întrerupt prima oară concertul pentru că nu puteam să ajungem la o persoană care era inconștientă. Asta la zece minute după ce începuse concertul.
- Spuneați că înainte de începerea concertului ați discutat la dispecerat de oprirea concertului. Ați vorbit cu organizatorii și le-ați cerut să nu se mai țină concertul?
- Da. Eu cu doamna doctor Albu și cu încă doi jandarmi. I-am rugat să vină acolo lângă scenă să stăm acolo toți, și punctul medical și intervenția, să colaborăm. Ne-am adunat pe hol și am făcut o ședință ad hoc. Așa ceva de obicei nu se face la un eveniment, dar faptul că deja erau multe persoane, copii, și eu am simțit că ceva nu e în regulă, am ținut să se facă această ședință. Și am vorbit foarte clar cu organizatorii, le-am spus că eu, din punctul meu de vedere, nu se poate începe acest concert. Doamna doctor Albu a spus la fel, că din punctul ei de vedere nu se poate începe acest concert, pentru că nu se poate da în bune condiții ajutor medical de urgență. Jandarmii au spus la fel: nu se poate începe concertul, pentru că nu pot ține mulțimea de tineri să fie ordonată. Absolut toate instituțiile au spus nu. Organizatorii au insistat. Dacă am văzut că insistă și eu nu pot să îi iau pe sus cu forța să mut scena, le-am spus vă rog frumos anuntați la microfon să se facă o cale de evacuare și să se încerce protejarea copiilor. Chiar erau mulți copii. S-a creat culoarul.
- La acea ședință ad hoc au fost și membrii formației Carla’s Dreams?
- Da, dar ei nu s-au amestecat. Au cooperat, dar ei nu au avut inițiativa să oprească, erau acolo pentru publicitate. Nimeni nu vrea să își oprească publicitatea.
Cu zece minute înainte de începerea concertului un copil a avut nevoie de ajutor de urgență. Alți doi au avut amețeli
- Atunci când ați spus că nu e OK să înceapă concertul, membrii trupei ce au zis?
- Ei nu s-au băgat. Doar organizatorii evenimentului insistau. Dar ideea e că au fost de față toți. Și s-a insistat. Eu ce am putut să fac, am făcut. Eu nu puteam să îi opresc, deja intram în sfera penalului. Deja era agitație, îi fusese rău deja unui copil. Au fost evacuați niște copilași.
- Când i-a fost rău acelui copil?
- Înainte să înceapă spectacolul. Ei au stat înghesuiți vreo jumătate de oră, o oră, până a început concertul. Cu cinci zece minute înainte de concert deja începuse o urgență medicală, era semnul întrebării… Stăteam și ne uitam ba în stânga ba în dreapta, se vede pe imagini, mergeam în toate părțile ca să observăm cât mai repede dacă i se face cuiva rău. Vă dați seama că fiecare dansează, se distrează, nu se uită neapărat în stânga sau dreapta să vadă ce se întamplă cu cineva. De aici putea începe drama, cădea un copil, îl călcau in picioare, nu se uita nimeni. Era o euforie.
„Au început, așa, să cadă, pe rând, inconștienți. Leșinau. Într-un minut au leșinat trei tineri”
- Înainte să înceapă concertul la câți tineri li s-a făcut rău?
- Unul a fost mai rău. Iar cu stări de amețeală au fost doi sau trei. Aceia au iesit la aer și și-au revenit, nu a fost nici o problemă. Doar unuia singur i s-a dat ajutor medical de urgență.
- Înainte de concert?
- Exact. Apoi primele zece minute a fost OK. Lumea era roșie la față, transpirau, chiar aveam niște apă, le-am dat celor din public. Dintr-o dată a venit informația că este cineva leșinat. M-am dus la ei (la trupă –n.n.), i-am rugat să oprească. Au oprit concertul, cam la zece minute după ce începuse. Ne-am dus, am luat-o eu în față, în spatele meu era un jandarm și doamne doctor și asistenta cu DEF-ul, dispozitivul medical. Am ajuns la persoana care era incoștientă, și-a revenit. În spatele nostru, pe scenă, muzica a început din nou. Nu am mai apucat să vorbesc. Trebuia să stau la acordarea primului ajutor. Până am ajuns noi în față din nou, vă dați seama că a durat destul de mult. Nu se mai putea respira. Oamenii erau frenetici, dar se vedea că erau cam amețiți. Nu prea mai erau ca la început. Și au început, așa, să cadă, pe rând. Au început să cadă pe rând, inconștienți, leșinau. Exact lângă mine o tănâră a căzut, am luat-o. O căram, unde să mergi cu targa? Chiar nu se putea. Tot am fost presat de ideea că nu se va mai putea acorda ajutorul medical, și în cazul acesta într-adevăr încep tragediile. Și ce m-a făcut pe mine să mă duc la solist să îi cer să întrerupă concertul a fost faptul că într-un minut fuseseră trei leșinuri. Într-un singur minut. Am zis că dacă continuă așa, vă dați seama, moare cineva. Așa i-am și spus (solistului trupei- n.n.): „O să moară cineva!” Și cred că cuvântul acela a avut impact așa de mare asupra solistului încât el în patru secunde a spus automat: „Gata”. Se vede pe imagini cum se ridică de lângă mine în patru secunde și spune gata. Probabil atunci și el a conștientizat că acolo pot să moară oameni. Când auzeam „hop, hop eroina”, hop hop mai cădea unul. Da, chiar așa a fost. Dacă întrebați martorii, tabloul va fi așa cum l-am descris eu. Poate pentru ei a fost mai rău. Erau înspăimântați total, dar mulți nu își dau seama că au trecut așa…
„Chiar doare când oamenii nu realizează ce s-a întâmplat acolo”
- Cele patru persoane care au ajuns la spital erau copii sau adolescenti?
- Au fost cărați de noi. Adolescenți. Cărați până la punctul de prim ajutor de acolo, unde au fost stabilizați. Am adus adolescente care erau amețite, erau cât de cât pe picioarele lor, dar aveau pulsul 170. S-a acordat primul ajutor la absolut toate persoanele care au solicitat. Aceasta a fost o mare realizare. Iar a doua realizare a fost că evacuarea s-a făcut organizat. Fără panică. Dacă se instala panica, dacă vedeți arhitectura mall-ului și golul acela în mijloc, iar pe langă golul acela erau oameni, nu vreau să mă gândesc ce se putea întâmpla. În special la copii mă gândesc. I-am rugat pe jandarmi să stea lângă scarile rulante, să treacă doar câte trei-patru tineri, exact cât încăpeau pe scările rulante, să nu cumva se aplece cineva, să se impingă peste balustradă, în panică. Evacuarea celor 2.000 de persoane, în situație de urgență, s-a făcut fără nici o victimă. Cred ca este o premieră. Lumea nu vede aspectul că eu nu aveam atribuția de a opri acel spectacol. Eu pur și simplu am făcut ceva care mă putea costa cariera. Dacă ieșea rău, dacă se instala un efect de panică, eu într-o săptămână eram civil. Lumea nu înțelege lucrul acesta, ca am văzut pe net comentarii de genul „ce recompensă, ce ...”. Lumea nu înțelege că eu am riscat foarte mult, dar am riscat pentru că am văzut că se poate întâmpla o tragedie. Și lucrul acesta chiar doare. Chiar doare când oamenii nu realizează ce s-a întâmplat acolo.
- V-ați gândit că ce a fost acolo putea să fie un nou caz Colectiv?
- În momentele acelea nu puteam să fac nici o paralelă. Dar m-am gândit că poate să fie o tragedie, se putea întâmpla ceva, putea arde o instalație, lumea se speria, intervenea panica, era posibil un scenariu cu oameni care se calcă în picioare, oamenii puteau să cadă peste balustrada. Am luat absolut totul în calcul. Și lucrul acesta m-a făcut să întrerup (concertul – n.n.). Dacă nu luam în calcul aceste riscuri, nu întrerupeam. Plus urgențele medicale, la urma urmei ele au hotărât totul. Exista un cumul de riscuri. Trebuia să iau o decizie. Poate și un minut dacă întârziam ar fi putut însemna posibile victime.
„Dacă aș putea să fiu și ofiter și la intervenții ar fi perfect. Ideea e să rămân la intervenții”
La conferința de presă de luni a ISU Neamț a aflat că va fi avansat. Acum este plutonier major, iar următorul grad militar este plutonier adjutant, penultimul grad la subofițeri. Visează să ajungă într-o zi ofiter. A terminat și Masterul pe siguranța cladirilor la incendiu la Politehnica de stat, la Iași. „Fiecare își așteaptă șansa”
- Unde vă vedeți peste doi ani?
- Mi-aș dori să rămân la intervenții. Un militar de carieră ar minți să spună că nu ar dori să devină ofițer. Dacă aș putea să fiu și ofiter și la intervenții ar fi perfect. Ideea e să rămân la intervenții.
- Ce calități trebuie să aibă un tânăr pentru a fi bun în profesia pe care o aveți?
- Inteligența și o bună formă fizică contează în aceeași proporție. Când mergem în misiuni pe munți, urcăm două ore cu saci de 20-30 litri cu apă în spate. Atunci începe să se simtă forma fizică. Or rămâi pe loc, ceea ce nu e corect față de colegi, ori mergi înainte.
- Ce misiuni v-au impresionat?
- Ni s-a întâmplat să intrăm într-o casă ce ardea, să nu găsim pe nimeni, și în timp ce stingeam focul să îmi cadă din pod jumătate de cadavru în față. Am văzut un accident rutier la Târgu Neamț când a trecut o locomotivă printr-o mașină și se vedea cum a intrat vârful ala prin creierul unui om. Erau două victime, nu se mai vedeau care cum erau.
- Cum dormiți noaptea cu imaginile acestea în minte? Ce resort găsiți să o luați în fiecare zi de la capăt?
- Trebuie să fiu pragmatic, nu eu le-am făcut lucrul acesta, eu doar am încercat să salvez ce pot și cât pot. La accidente, la inundații mai salvezi oameni, de multe ori salvezi, nu te duci să vezi morți. Ponderea e clară spre salvare. Dacă pui în balanță e normal să fie OK. Pot să am momente cât de grele, dar satisfacția pe care o am atunci când salvez o viață le acoperă. Și dai înainte. Pentru că cel puțin la noi este o tradiție de familie. Eu o iau ca pe o vocație, nu ca pe o meserie.
- Aveți un frate care este și el pompier?
- Da, și el a făcut Școala Militară, a luat și el același drum în viață. Dormea și el cu tata la unitate. La fel ca mine. Plângeam la mama până mă lăsa la tata, la unitate. La șase ani deja mergeam cu tata cu mașina de pompieri la foc. Stăteam cu el acolo și când suna alarma coboram odată cu el și mergeam cu el în misiune. Era interesant pentru un copil.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Carla's Dreams
Carla's Dreams Catalin Buturca da, intr-adevar va aflati langa scena su da, intr-adevar ati recomandat stoparea concertului. In scurt timp, dupa ce am vazut ce am descris mai sus, noi am oprit concertul si am strans si mana. Nu intelegem esenta conflictului cu Dvs pe...trebuie mai mult decat marturia lor cu care au revenit la rugamintea mea. Trebuie sa i apreciem ca au colaborat si m au ascultat instant...bravo lor!
Pentru amănunte intraţi în legătură cu ei: https://www.facebook.com/carlasdreamss/?ref=ts&fref=ts