Majoritatea creștinilor ortodocși alocau timpul sărbătorilor pascale reuniunilor de familie. Cu părinți, cu bunici, copii, nepoți, prieteni, cățelul, purcelul, și alte organisme pline de viață, ne strângeam în jurul mesei, grătarului, la iarbă verde, ciocneam ouă roșii, beam vin și sărbătoream învierea Domnului.
Anul acesta însă va fi diferit, sau cel puțin așa e de dorit. Reuniunile sunt drastic limitate prin lege, iar acolo unde se întâmplă, va plana continuu în sufletul fiecaruia teama și riscul de a nu infecta familia, neștiind dacă suntem sau nu purtători (chiar în lipsa simptomelor).
Dacă ne aplecăm asupra științei, nu trebuie să uitam că această criză, provocată de Covid-19, este cea mai gravă criză de sănătate din vremurile noastre, ale majorității celor în viață. Tinerii au de departe cele mai mari șanse de a se infecta, pentru că sunt mai mobili, mai “tineri și neliniștiți”, însă bătrânii au șanse mult mai mari să moară de această infecție. Deci potențialele reuniuni de Paște amplifică riscurile oamenilor prin combinarea celor doua elemente negativ complementare contextual, provenite de la tineri, respectiv bătrâni.
De asemenea, trebuie să avem în vedere că multe țări se confruntă cu o insuficiență a serviciilor de sănătate, insuficiență care la noi pare să atingă apogeul (exemple: cazul Suceava, cazul Țăndărei: prea mulți pacienți în stare critică (generată de multiple boli, nu doar de Covid) și prea puține paturi și ventilatoare în spitale pentru a le face față.
SUA: Personal medical zburând catre zona de foc, New York, pentru a ajuta; de remarcat energia pozitivă pe care o afișează pe fețe / Southwest Airlines
Nu sunt suficienți medici și asistenți, situație în care ar fi necesară rechemarea medicilor și asistentelor pensionați. In plus, polițiștii și voluntarii pot fi antrenați să acorde îngrijiri în acest sens, în timp ce armata poate prelua din atribuțiile polițiștilor. Am văzut însă multe cazuri în care până și medicii în plină activitate dau bir cu fugiții, motivând starea deplorabilă a sistemului de sănătate. Pot ei fi blamați? Greu de spus.
Politicile de sănătate trebuie să țină cont de context și de limitările inerente, încercând să atingă obiectivul principal: de a reduce numărul de persoane infectate.
Se pune astfel în discuție găsirea unui echilibru optimal între:
- argumentul că e nevoie de un grad de infectare in randul populatiei de 60-70% până ca virusul să înceteze răspândirea, ceea ce ar justifica neaplicarea de măsuri dure sau relaxarea acestora, daca au fost deja aplicate (precum închidere școli, centre comerciale, etc)
- capacitatea sistemelor de sănătate de a face față unui aflux puternic de persoane infectate într-un interval scurt de timp, care justifică măsuri dure pentru a temporiza ritmul de infectare, autoritățile cumpărând timp prețios pentru a organiza spitalele și a asigura echipamentele necesare (ex. ventilatoare, masti, combinezoane, etc).
Având în vedere capacitatea existentă a sistemelor de sănătate, politicile de suprimare sunt singurele care ne pot ajuta pe termen scurt. De aceea, este esențial să respectăm recomandările autorităților, pentru a aplatiza curba îmbolnăvirilor (adică să nu înregistrăm o cocoașă așa amplă, precum forma cu roșu, ci una mai lină - dar mai lungă- , precum cea albastra).
Este adevărat că, uneori, autoritățile, în căutare de voturi, iau decizii riscante și ilogice, cum ar fi relaxarea condițiilor de izolare cu ocazia sărbătorilor pascale. Cu alte cuvinte, nu putem reporni economia acum, nici macar inițiat acest demers în mod gradual, pentru a atenua efectul brutal negativ, însă ne permitem să lăsăm bătrânii (pentru că aceștia sunt printre cei mai interesați de fenomenul religios, dar și cei mai expuși în caz de îmbolnăvire) - și nu numai - să iasă din case și să interacționeze masiv cu personalul din Ministerul de Interne și cu voluntarii ce vor aduce lumină și Paște. Nu pare foarte deșteaptă mutarea.
De asemenea, este foarte important să utilizăm în mod eficace timpul “câștigat” prin politicile de suprimare, în următoarele feluri:
- Testarea unui eșantion reprezentativ al populației pentru a aduna informații relevante și obiective despre gradul de răspândire al Covid-19 (acest lucru nu se întâmplă încă, neavând un sistem de testare coerent și acoperitor)
- Analiza statistică extinsă în cadrul și printre țările afectate, și care sunt în diferite faze ale pandemiei
- Dezvoltarea de strategii de supraveghere pe baza informațiilor relevante / credibile.
În ceea ce privește economia, recesiunea globală este deja inevitabilă, atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare, ca România. Per total, efectele pe zona de cerere de bunuri și servicii vor fi probabil mult mai mari decat șocul inițial privind oferta acestora. Incertitudinea, panica / frica și politica de închidere (asa-numitul lockdown) a economiei sunt principalii factori care determină scăderea masivă a consumului. Investițiile multor firme (în special mici și tinere) și cheltuielile gospodăriilor (în special chiriași și deținători de proprietăți cu finanțare ipotecară) depind masiv de banii disponibili / fluxurile de numerar. Prăbușirea consumului forțează astfel aceste firme să se închidă, ceea ce duce la extinderea concedierilor și, mai departe, la o scădere suplimentară a consumului. Economia intră, astfel, într-o spirală de scădere accentuată, într-un cerc vicios.
Deși sunt un adept al liberalismului, consider că într-o situație macroeconomică nemaiîntâlnită, ca aceasta, o intervenție prea redusă sau inexistentă a statului poate genera costuri enorme, atât la nivelul companiilor, cât și la nivelul populației. În România, aceste eforturi trebuie făcute în ciuda dezechilibrelor existente la nivelul economiei în prezent, și care provin din cheltuirea nesăbuită a banilor publici în ultimii 3-4 ani.
Prioritatea guvernelor trebuie să fie cheltuielile pentru sănătate, dar e nevoie și de o strategie pentru a atenua curba contagiunii, care ar putea exploda din nou în toamna anului 2020 (o nouă explozie ar putea genera o evoluție a economiei sub forma literei W, in loc de V).
Măsuri elementare anticriză, conform recomandărilor London Business School :
- Testarea aleatorie pentru a identifica sursele individuale care preconizează posibilitatea de infectare, apoi testare țintită și supravegherea celor cu cele mai mari șanse de a fi fost infectați
- Cheltuielile guvernelor ar trebui să se întâmple acum și să fie la fel de ample precum costurile economice preconizate, focusându-se direct asupra furnizării / asigurării de cash firmelor și gospodăriilor (vedem deja exemple ferme în SUA, Germania, Marea Britanie, dar și în România)
- Băncile centrale ar trebui să furnizeze suport financiar guvernelor, nu doar prin intermediul rezervelor deținute, dar și prin emisiunea monetară / printarea de bani (dozajul va fi întotdeauna o provocare, însă nu se poate stabili nimic strategic cu exactitate, ci este necesară o atenție sporită și capacitate de reacție rapidă, pe baza principiului “încercare și eroare”, pentru a nu genera inflație)
- Șocul global necesită un răspuns de asemenea global. Nicio țară nu are capacitatea fiscală de a face față individual acestei crize.
Vârful îmbolnăvirilor zilnice este preconizat să fie atins în următoarele 2 săptămâni, după care trendul ar trebui să fie unul de scădere. Pe măsură ce această scădere se confirmă, gradual trebuie să începem redeschiderea economiei. Cu atenție, prioritizat, cu măsuri de siguranță sporită și gestiune a riscului, dar e necesar să repornim. Între timp, antreprenorii dinamici, flexibili, curajoși, au șansa să dezvolte (acolo unde e posibil) sau să pivoteze (acolo unde nu mai are sens economic actuala afacere), pentru a ieși întăriți din aceasta criză. Ei sunt principalele motoare ale revigorării economiei, alături de angajați. Celelalte sunt entități suport care trebuie să le pună cele necesare la dispoziție, să asigure cadrul propice.
Omenirea trece printr-o perioadă grea, unii asemănând-o cu gravitatea unui război. Oamenii de știință din medicină trebuie să coopereze îndeaproape cu autoritățile pentru a rezolva ambele probleme: cea de sănătate (critică) și cea economică (critică, de asemenea). Ce putem noi face acum este sa fim prudenți, să păstrăm distanțarea socială pentru a limita răspândirea virusului, și să arătăm solidaritate, compasiune și toleranță pentru semenii noștri. Acum e momentul ca valorile de bază să reînvie, precum Hristos, “a 3-a zi, după Scripturi”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ar fi necesara o abordare bazata pe risc, stau batranii si bolnavii in casa, iar aia care pot sa mearga la munca, sa mearga! Statul in casa pentru o perioada nedefinita nu e o solutie, sistemul medical este oricum subdimensionat pentru pandemia asta, e depasit oricum, acum, peste o luna, peste un an, e tot aia! Cu atat mai mult cu cat in ultimele trei luni s-a facut prea putin cu privire la cresterea capacitatilor. Putem forta calculul invers ca sa vedem ce capacitate ar trebui sa aiba sistemul medical pentru ca el sa ne poata absorbi intr-un an si jumatate pe toti (cam 50% din populatie). 8 milioane de infectati, din care 20% la ATI, adica 1,6 milioane, care trebuie sa stea in medie 10 zile din 500 (cca un an si jumatate) la ATI. Ar fi nevoie de cca 300000 de paturi.
Cu cat vom ajunge mai tarziu la concluzia asta, cu atat mai rau pentru noi!
Hai sa fim sanatosi!
Ce ma enerveaza pe mine este ca am vazut graficul acela cu aplatizarea curbei de mii de ori in ultima luna. Cred ca in cele doua curbe si in masurile de aplatizare a lor. Singura problema la graficul acela este linia aceea punctata cu capacitatea sistemului medical, care in marea majoritate a statelor era undeva foarte aproape de zero. Cred ca aceasta criza sanitara a prins mare parte a lumii cu pantalonii in vine. Iar noi, ca si societate, am avut un stil de viata extravagant fara a avea aproape niciun fel de asigurare: ca si cum ne-am fi cumparat un Ferari, dar nu am mai avut bani de cel mai amarat casco.
Timp de pregătire ar fi fost, văzând tragedia din China. Atât numai că puține țări l-au folosit. Unele și-au bătut joc de acel timp providențial iar rezultatele n-au întârziat...