Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Satul care ne-a fost alături în primul an de la nașterea copilului nostru

mama cu bebeluș

Foto: PhotoStock-Israel / ImageSource / Profimedia

Observ că din ce în ce mai puțini proaspeți părinți au șansa să aibă alături de ei, în creșterea copilului, familia extinsă: veriṣori, unchi, mătuși, bunici.

Fie pentru că sunt în alt colț de țară sau lume, fie că nu au păstrat legătura cu ei sau pur și simplu nu au rude.

Am fost vara aceasta la casa bunicilor câteva zile. În fiecare an încercăm să ne reîntâlnim, acolo. Nepoți, unchi, verișori. Familia s-a mărit între timp și, ca pe vremuri, cea mai mare problemă este cum vor dormi 13 persoane în 4 paturi.

Recunosc, partea de care m-am bucurat cel mai mult a fost că în orice moment din zi un adult de încredere era în preajma omulețului. Gata să se joace cu el, să-l plimbe în curte sau să-i dea de mâncare. Trei zile de „răsfӑ” pentru noi, părinții. 

Acasă, la Brașov „satul” care ne-a ajutat cel mai mult în primul an a fost format din persoane pe care nu le cunoșteam acum 18 luni.

Moașa Adina, pe care am cunoscut-o prima dată pe o bancă în parc și care ne-a dat nenumărate sfaturi despre cum va fi sarcina şi nașterea. Ramona, o super femeie la al cărei curs pentru „viitori părinți” am participat. Rahela și Manuela de la Mami Știe care ne-au oferit sfaturi neprețuite despre alăptare, diversificare și noțiuni de prim ajutor. Mama Ene și Nani Nani care ne-au ghidat și ne-au povestit cât de important este somnul omulețului și cum obiceiurile sănătoase se formează din primele luni de viată.

Cu Delia am intrat în contact după perioada de lăuzie și nu mă pot decât felicita pentru clasele de healing și strength la care am participat 4 luni. Doctorul de familie, care ne răspunde mereu cu calm întrebărilor și grijilor.

Proaspete mămici cu care împărtӑșeam gȃnduri la 3 dimineața, cȃnd omuletii noștri aveau chef de mȃncat.

A fost și este un altfel de sat.

Nu știu dacă primul an cu un bebeluș este cel mai greu, însă nimeni nu ar trebui să treacă singur prin această perioadă. Avalanșa de nou și de situații nemaiîntâlnite ne-a ținut într-un constant „dar dacă...?”.

Cu siguranță ne-am fi descurcat și fără „sat”, însă faptul că am întâlnit aceste persoane și le-am cerut ajutorul a fost cea mai bună decizie a mea și a familiei noastre.

P.S. Mulțumiri speciale bunicilor pentru zecile de oale cu mâncare proaspăt gătită.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult