Satul care ne-a fost alături în primul an de la nașterea copilului nostru

Foto: PhotoStock-Israel / ImageSource / Profimedia

Observ că din ce în ce mai puțini proaspeți părinți au șansa să aibă alături de ei, în creșterea copilului, familia extinsă: veriṣori, unchi, mătuși, bunici.

Fie pentru că sunt în alt colț de țară sau lume, fie că nu au păstrat legătura cu ei sau pur și simplu nu au rude.

Am fost vara aceasta la casa bunicilor câteva zile. În fiecare an încercăm să ne reîntâlnim, acolo. Nepoți, unchi, verișori. Familia s-a mărit între timp și, ca pe vremuri, cea mai mare problemă este cum vor dormi 13 persoane în 4 paturi.

Recunosc, partea de care m-am bucurat cel mai mult a fost că în orice moment din zi un adult de încredere era în preajma omulețului. Gata să se joace cu el, să-l plimbe în curte sau să-i dea de mâncare. Trei zile de „răsfӑ” pentru noi, părinții. 

Acasă, la Brașov „satul” care ne-a ajutat cel mai mult în primul an a fost format din persoane pe care nu le cunoșteam acum 18 luni.

Moașa Adina, pe care am cunoscut-o prima dată pe o bancă în parc și care ne-a dat nenumărate sfaturi despre cum va fi sarcina şi nașterea. Ramona, o super femeie la al cărei curs pentru „viitori părinți” am participat. Rahela și Manuela de la Mami Știe care ne-au oferit sfaturi neprețuite despre alăptare, diversificare și noțiuni de prim ajutor. Mama Ene și Nani Nani care ne-au ghidat și ne-au povestit cât de important este somnul omulețului și cum obiceiurile sănătoase se formează din primele luni de viată.

Cu Delia am intrat în contact după perioada de lăuzie și nu mă pot decât felicita pentru clasele de healing și strength la care am participat 4 luni. Doctorul de familie, care ne răspunde mereu cu calm întrebărilor și grijilor.

Proaspete mămici cu care împărtӑșeam gȃnduri la 3 dimineața, cȃnd omuletii noștri aveau chef de mȃncat.

A fost și este un altfel de sat.

Nu știu dacă primul an cu un bebeluș este cel mai greu, însă nimeni nu ar trebui să treacă singur prin această perioadă. Avalanșa de nou și de situații nemaiîntâlnite ne-a ținut într-un constant „dar dacă...?”.

Cu siguranță ne-am fi descurcat și fără „sat”, însă faptul că am întâlnit aceste persoane și le-am cerut ajutorul a fost cea mai bună decizie a mea și a familiei noastre.

P.S. Mulțumiri speciale bunicilor pentru zecile de oale cu mâncare proaspăt gătită.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp