Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Şase luni în rollercoaster. Când bebelușului îi iese un dinte, plânsul e plâns și jalea e jale oricât de relaxați ar fi părinții

Bebeluș plângând

Foto - Profimedia Images

Da, așa aș descrie într-un cuvânt englezesc viața în trei. Urcări, coborâri, curbe bruşte şi porțiuni plate. Nicio oră nu seamănă cu cealaltă, ce sā mai zic de zile. Trăim la propriu clipa.

Postările din social media în care totul e lapte și miere sunt poveste, sunt o mică parte din viața de zi cu zi a oricărei celebrităṭi ori prieten pe care-l “urmăriți” și “invidiaṭi”. Realitatea noastră a fost alta…

Realitatea a fost prima noapte acasă, în trei, când omuleṭul a plâns neîncetat de la 21:00 la 05:00 şi noi, doi adulṭi scoliṭi, nu am reuṣit să îl liniştim, zecile de scutece schimbate și kilometrii de plimbări pentru ca cel mic să doarmă. Treziri la cel mai mic oftat pentru a fi siguri că totul este bine. Mers în vârful picioarelor prin casă de teamă să nu întrerupem somnul. Noua oră exactă care nu mai este 09:00, ci 06:00.

Ne întreba un prieten dacă e bine sau rău de când îl avem pe omuleț.

Realitatea sunt însă și ochii mari, albaștri care ne caută cu privirea în fiecare dimineață, chicotelile și gângurelile din cea mai mare parte a zilei. Curiozitatea și zâmbetele la discreție. Orele petrecute citind poveşti pentru copii sau imitând animale. Bucuria bunicilor atunci când îl întâlnesc și îl ṭin în brațe.

Viaṭa noastră cu omuleṭul nu poate fi descrisă ca bună sau rea, albă sau neagră. Ceea ce știm sigur este că atmosfera - din casă și de afară - este influențată aproape în totalitate de cum ne simțim noi, părinții, și ce îi transmitem.

P.S. Când iese un dinte plânsul e plâns și jalea e jale, oricât de pozitivi și relaxați am fi noi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • A fi școlit nu înseamnă că automat te descurci cu un bebe. Cei care au "bunicii" pe aproape, stau mai bine, pentru că beneficiază imediat de un transfer de know-how. Pentru alții însă, poate fi o adevărată provocare. Noi am dezvoltat un algoritm, care, de cele mai multe ori a funcționat, astfel încât bebeul să nu plângă prea mult: 1 - are febră? 2 - trebuie schimbat scutecul? 3 - vrea păpică? 4 - vrea atenție (la plimbare, în brațe etc.)? 5 - vrea somnică? La astea se mai adăugau câteva minuni, pe care ni le-a dezvăluit medicul pediatru: prima se numea "Sab simplex", pentru eliminarea gazelor (oricum, după fiecare masă băteam o mică darabană pe partea inferioară a spatelui bebeului, ca să facă "Bâc!"). Iar a doua se numea "Calgel", care a salvat situația în perioada de erupție a primilor dințișori. Astfel, pot spune că "omulețul" nostru nu a exagerat niciodată cu plânsul.
    • Like 1


Îți recomandăm

Putere / sursa foto: Profimedia

„Să nu-ți ia Dumnezeu mințile” e o vorbă pe care am auzit-o ades în satul copilăriei, inclusiv în propria familie. „A-ți pierde mințile”, „a-ți ieși din minți”, „a-ți lua cineva/ceva mințile” e mai grav decât „a te apuca dracii” și exprimă conștiința că mintile sunt un dar al lui Dumnezeu, ne definesc ca oameni, iar pierderea lor echivalează cu pierderea umanității.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Dr. Raed Arafat propune, clar, drastic și argumentat, interzicerea accesului minorilor sub 15-16 ani la rețele ca TikTok, Youtube, Meta, X. Ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, e contra, anunțându-ne că „De principiu, nu sunt pentru interdicții”. Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, se plasează undeva la mijloc: „Accesul minorilor să fie reglementat și controlat de autorități, precum și de părinți”.

Citește mai mult

bunic cu nepot

Când obosea se punea la umbra unei tufe și scotea mâncarea pusă de mama în traistă. Uneori înainte de a mânca își dădea jos proteza, apoi desfăcea cârpele îmbibate cu sânge, căci proteza îi rodea carnea până la os, le așeza mai bine cu gândul că nu o să-l mai doară și nici nu o să-l mai roadă, mânca mâncarea, mulțumea lui Dumnezeu pentru tot și se ridica din nou pentru coasă. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult