Foto: Guliver Getty Images
Sunt medic. Sunt om. Și da, recunosc – îmi este frică. Spitalul este pustiu, golit pentru a primi cât se poate de repede pe cei loviți. Pe holuri nu e țipenie de om. La ore fixe o infirmiera le dezinfectează, deși nimeni nu a trecut pe acolo – așa este regula. Trei camere-containere metalice au apărut în mijlocul curții pentru a prelua cele trei fluxuri de cazuri diferite. Când? Atunci când furtuna va lovi. Asistenții și medicii schimbă turele cu ușurarea că furtuna nu a lovit încă. Rapoartele de gardă prezintă cifre imposibil de mici: în 24 de ore numai 2 prezentări, 0 urgențe, 0 pacienți COVID19. Lumea stă în casă și problemele medicale de zi cu zi sunt ținute în așteptare. Nu e momentul să mergi la spital. Nu pentru o durere de spate sau pentru o arsură în capul pieptului. Singurele mașini care mai trec poarta spitalului sunt cele cu echipamente pentru protecția cadrelor medicale și aparatură pentru pacienți. „Suficiente?” suntem întrebați. Raportat la ce? Cine știe exact acum câte saloane vor fi blocate sau dacă vom ajunge să internăm pe hol. Câți medici va înghiți prima linie. Dar eforturile se văd. Ar fi nedrept să spunem că sunt zero. Si chiar dacă zvonurile sunt că o mască de 10 cenți s-a cumpărat acum cu 1 euro cine stă acum să se mai întrebe?
Mâine vei fi in fața unui pacient febril care îți va tuși peste ochii neacoperiți de viziere care nu se găsesc. Cu ce să te aperi? Cu contestația licitației?! Nu e treaba medicilor să se ocupe de profitorii vremurilor tulburi. A celor ce-și fac averi. Sau a celor ce se pun la adăpost acum pentru a ieși la lumina soarelui după. Va fi treaba celor ce trec de furtună să-i tragă de guler. Unele situații sunt cu adevărat imposibile: el și ea sunt asistenți în aceeași secție. Dacă vor fi blocați în spital 24/7 atunci cu cine să-și lase fetița de 4 ani? O altă asistentă este deja singură cu mama pe dializă. Soțul este consemnat în unitate și nu a mai venit acasă de zece zile. Cine să se mai gândească la amănuntele astea când va lovi furtuna? Mă uit la colega mea asistenta și îmi vine în minte că propusesem administrației cu ceva timp înainte să facem o creșă sau grădiniță în spital pentru cadrele medicale cu copii mici. „Cu mare drag... dar nu avem cadrul legal!”. Oare vom avea timp pentru diverse cadre legale după?
Sunt medic. Sunt om. Și da, recunosc – îmi este frică. Parte de moarte. Parte pentru viitorul alor mei. Dar cel mai tare îmi este frică de acel moment în care voi înțelege că „acest pacient se duce”. Pentru că nu a răspuns la tratament sau nu a avut loc la respirator. Numai cel căruia nu i-a murit un pacient pentru că nu a avut medicamentul, aparatul sau ajutorul necesar sa-l salveze nu poate înțelege asta. Restul știu. Pentru că, la fel cum domnul președinte are gărzile sale de corp, acum, fiecare care intră pe poarta unui spital are în medici propriile sale gărzi. Ei trebuie să vă apere. Să se pună între dumneavoastră și pericol chiar și atunci când nu au vestă de protecție. Eu și colegii mei medici o vom face. Nu va fi niciun pacient pe targă care nu va fi consultat pentru că nu avem echipamente de protecție! Poate că vom fi puțini. Poate că vom fi epuizați. Poate că nu vom avea teste suficiente. Poate că protocoalele nu vor face față la schimbările rapide de la o zi la alta zi. Dar un lucru este sigur: niciun medic nu va fugi din fața bolnavului, cu sau fara echipament de protecție! Asta este promisiunea noastră!
În fond de 30 de ani și chiar de mai mult suntem cei cărora oameni importanți le-au refuzat vesta de protecție. După care aceiași importanți au plecat la AKH, în Turcia sau Londra să se trateze. Și da, chiar și pe aceștia îi vom îngriji dacă va fi nevoie. Nu pentru că am depus un jurământ. Nu pentru că suntem supraoameni ce nu greșesc niciodată. Ci pentru că așa suntem cei ce am ales meseria asta. Dar după îi vom trage de guler și pe ei! Câtă nesimțire ați avut să lăsați sistemul sanitar în paragină? Ultimul din Europa?
Sunt medic. Sunt om. Și da, recunosc – îmi este frică. Ultimele ordine venite arată rău. Prin aceste ordine medicii sunt înrolați într-un sistem semi-militar și trimiși să lupte la baioneta cu virusul în orice clădire care are culoarea aproximativ albă și unde este posibil sa curgă apa caldă. Pot fi transferați fără drept de refuz în orice localitate. Familii rupte in 24 de ore! Pentru noi deja se aude urletul furtunii. Si de aceea avem nevoie să vă simțim pe toți lângă noi. Vrem să vedem că aveți grijă de voi și stați acasă. Și în felul acesta aveți grijă și de noi. Pentru că numai așa avem șansa să salvăm cât mai mulți în această luptă. Lucrând împreună uniți și responsabili. Da, responsabili. Pentru ca numai niște iresponsabili ne-au dus acolo de unde ne e așa de greu să ieșim acum.
Și DA! – și această pandemie va trece!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Spagi pentru a fii tratat ca un om, spagi pentru a promova facultatea, spagi pentru a intra intr-un loc bun in tara, spagi in orice directie.
Pana acum, medicii se comportau cum se comportau si aparent nu erau interesati de acele lipsuri din spitale. Au fost interesati de mariri de salarii, cabinete private, luare de spagi, protejare de medici cunoscuti ce au comis malpraxis, etc.
De ce nu ii interesa? Fiindca la sfarsitul zilei, ei plecau acasa, lasand in spate oamenii in niste infectii de spitale. La sfarsitul zilei isi luau spagile pentru consult/tratament. La sfarsit de zi erau protejati si traiau in lumea lor, ignorand toate problemele.
Acum, cand viata lor, viata familiilor lor si a celor iubiti este in pericol, acuma se gasesc sa protesteze si sa demisioneze/ia concedii.
Nu vreau sa spun ca abolut toti medicii sunt in acest fel, dar din pacate, foarte multi asa se comporta si asa au fost obisnuiti.
Nu am vazut un singur medic, cand a fost greva generala, sa ceara vreuna din aceste facilitati sau sa aduca macar in discutie lipsa majora de astfel de articole din spitale. Ei au vrut 6% din PIB pentru Sănătate, dublarea salariilor pentru medicii rezidenţi şi creşterea veniturilor în sistemul de Sănătate. Mai pe scurt, bani, punct.
Asa ca va rog frumos, mai usor cu articole "lacrimogene" si priviti situatia mai din ansamblu si ganditi-va de ce suntem in aceasta situatie.
Mulțumim pentru informare.
Mulțumim că rămâneți pe baricade.
Ați depus un jurământ, atunci când ați ales să vindecați oameni. Acel jurământ poate sau putea fi doar o simplă formalitate. Dar dumneavoastră, respectați, stimați și admirați medici și cadre medicale ne-ați demonstrat și veți demonstra în continuare că nu jurământul dat contează, ci contează devotamentul, abnegația, sacrificiul pe care-l veți face, pentru a învinge, în acest război. Pentru toate aceste și pentru multe altele, eu îmi exprim recunoștința și vă acord nota 10 (zece) cu steluță.
Și desigur că rămân în casă făcând lecții online cu elevii, încercând să mă protejez și să îi protejez, ținându-i conectați și preocupați.
In Bruxelles, de exemplu, in fiecare seara la ora 20:00, oamenii ies la ferestre si ii aplauda pe medici pentru cateva minute, deoarece pentru belgieni ei sunt eroii acestor zile si ultima speranta atunci cand ajung intr-un spital. Poate ar trebui ca toti romanii sa faca un astfel de gest pentru medici, pentru a sti ca nu sunt singuri in acest razboi.