Foto: Inquam Photos
Aderarea este importantă pentru România fiindcă ar aduce un spor de competitivitate unor industrii importante, i-ar lua lui Viktor Orban din mâna un instrument cu care ne șicanează constant și este și o chestie de prestigiu pe care ar fi frumos să o bifăm. Dacă văicăritul este însă politică de stat, rezultatele sunt cam de plâns. Eșecul are două surse.
Prima este incapacitatea noastră de a negocia instituțional cum trebuie. Cei care urmărim dosarele europene vedem asta săptămânal, Schengen este doar cel mai vizibil exemplu. România nu are poziții oficiale pe cele mai multe dosare, nu depune eforturi să înțeleagă pozițiile celorlalte state, deci este incapabilă să negocieze sau să construiască alianțe complexe: te ajut aici, mă ajuți acolo; te sprijin în dosarul ăsta, mă sprijini în dosarul în care eu am nevoie. Din când în când ne mai trezim cu câte-o chestie și atunci zbierăm ca din gură de șarpe. State mult mai mici decât noi obțin rezultate mult mai spectaculoase pentru că acționează cu cap și negociază cum trebuie.
Ne-am legat și singuri pietre de moară la picioare călărind justiția sau acceptând granițe nejustificat de poroase când știe toată lumea unde e corupția și mafia și cum pot fi oprite. Semnalizăm că nu este un obiectiv asumat de toată clasa politică să luptăm cu crima organizată. Mai nou înțeleg că am devenit și o sursă de imigrație extra-comunitară pentru că sub umbrela că aduc forță de muncă străină în România unii (unii, nu toți) se ocupă de adus cu lopata forță de muncă pentru alte state care vor să aibă politica lor în această materie. Și asta e doar o chestie recentă.
Da, există istoric vorbind un raport complicat între Vest și Est care trebuie schimbat (și care s-a schimbat totuși mult în ultimii 25 de ani). Au și vesticii problemele lor de raportare la noi, avem și noi provincialismul ăsta țățesc care nu ajută pe nimeni, cu nimic. Nu trebuie să fim nici noi provincie de mâna a doua și nici Vestul doar o locomotivă când ne trebuie și în rest să ne pupe. O lectură interesantă pentru mine a fost Ivan Krastev (The Light that Failed). Un bulgar de-al nostru care face puțină lumină în raporturile est-vest, ce nu a mers bine și cum au apărut aceste resentimente puternice în ultimii ani.
Blamarea asta ultragiată și stridentă a Olandei dă bine la public, dar nu rezolvă fundamental problema. E nivel de grădiniță. Ca și toate poveștile că dacă cumpărăm nu știu ce nave, gata, se rezolvă problema. Au și olandezii politica lor internă ca și noi. Sunt sigur că nu stau toți la cină să se întrebe ce să facă să le treacă românilor supărarea. Ceea ce pentru noi e o temă primordială este pentru ei marginală. Să schimbi această dinamică are în engleză un nume care mie îmi place: statecraft. Asta înseamnă că avem de negociat cu Olanda sau cu statele care se opun, dar țările și administrațiile mature tac, studiază problema și văd ce au de făcut.
Statecraft este trecerea de la „să ne primească, dragă!”, la „vom adera fiindcă așa trebuie și fiindcă nu le-am lăsat de ales”. Eu cred că putem. Știu că putem.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ati spus ceva foarte corect:
"Semnalizăm că nu este un obiectiv asumat de toată clasa politică să luptăm cu crima organizată."
Exact.
De 32 de ani incoace Romania mimeaza democratia, libertatea, justitia si toate celelalte.
De ce? Pentru ca nu se doreste curatarea societatii de balast. Politicul e in toate afacerile. Din parlament pana la guvern, presedintie pana la administratia locala, politie, justitie. Toti au interese mai mari sau mai mici, depinde cat de puternic e fiecare, din ce retea interlopa face parte.
Clasa politica e amestecata in comertul cu droguri, traficul de persoane, prostitutie si alte afaceri banoase care trec prin punctele de frontiera, porturi, aeroporturi. De unde miliardele adunate in averi colosale facute de niste indivizi care abia se pot exprima? Dupa ruinarea economiei, a industriei a venit randul afacerilor mari, care aduc sume imense. Ce poate fi mai profitabil?
La mijlocul lunii septembrie Georgel Ivan dadea un interviu edificator. Cum? Cine e Georgel Ivan? E un director de la Agentia Nationala Antidrog. Cine e interesat poate cauta clipul. E socant. Dar pe nimeni din presa nu a interesat lucrul asta. Nu am vazut pe aici niciun comentariu, nicio reactie, nimic.
Lumea merge mai departe, nu-i asa?
O ardem in stil romanesc dand din gura, criticand Olanda si pe altii, stropsindu-ne la toti cum ca sunt prosti si noi destepti, apoi o luam cu slugile Europei, Europa cea rea si noi aia bunii si oropsitii.
Politicul e corupt pana in maduva oaselor. Parlamentul e intesat de interlopi mai mult sau mai putin ascunsi. Mizeria porneste de acolo si cei din spatele asa-zisilor alesi sunt cei care invart afacerile necurate si produc banii.
Pe romani nu-i intereseaza in schimb nu scapam de clisee, lamentari si gargara cat cuprinde.
Problema e ca Uniunea Europeana vede si stie, dar mai mult decat sa ne puna conditii si sa apese pe niste constrangeri, nu poate face.
N-am zis de corupție, legile justiției, MCV că sunt ele însele bla-bla, ci retorica olandezilor este un bla-bla pe aceste teme. Adică aceste teme sunt folosite ca PRETEXT, când de fapt motivul opoziției lor este altul, pragmatic. Dar în politica externă (la fel și în cea intracomunitară) cred că știți că nu se pot spune lucrurile pe șleau. există o retorică ”politically correct”, de fațadă și există motivele reale și meschine din spate, care nu pot fi spuse oficial, deși toți de la vârf știu cum stă treaba. Mă mir că vă e greu să înțelegeți un lucru atât de simplu și credeți încă în basme cu Feți-Frumoși pentru naivi.
Și să le luăm pe rând:
-corupție e în orice stat, ba chiar și la nivelul Comisiei Europene (vezi achiziția oneroasă de vaccin anti-covid pe care se face acum Kovesi că o anchetează, dar de fapt sarcina ei e să ”spele” mizeria și să declare totul curat și uscat)
- legile justiției au doar o mare miză și anume declararea Hotărârilor CJUE opozabile celor ale Curții Constituționale a României. deci dreptul european să prevaleze celui național. Lucru care va fi posibil dacă se modifică și Constituția. Deci până la urmă Comisia Europeană dorește restrângerea suveranității naționale și în acest aspect. Asta e toată miza, restul e chiar bla-bla.
- MCV-ul, activ de atâția ani în mod exagerat, e acum clar pentru oricine gândește un pic că e doar un instrument de presiune al Comisiei Europene asupra României. E logic: dacă pot să aibă o lesă bună prin care să ne oblige la ce vor ei, indiferent de ce vrem noi, atunci de ce nu? Repet, încercați să faceți diferența dintre bla-bla-ul oficial și motivele uneori puturoase din spatele vorbelor frumoase. Dar nu ei sunt răi, ci noi suntem proști și slugarnici. Ei au dreptate să facă ce fac, că își apără interesele (marile puteri din UE, dar și Comisia în ansamblul său). Dar noi suntem proști și slugarnici că NU ne apărăm interesele, deși putem. Pe noi sunt supărat, nu pe ei. Pentru ei tot respectul; sunt tari și profită de fraieri ca noi.
PS Finlanda nu ne mai face acum probleme. A rămas Olanda. De aia și ziceam: dacă pretextele pentru a ne bloca ar fi adevărate, cum doar Olanda le vede iar pentru restul țărilor decidente nu există aceste probleme? E clar că sunt cusute cu ață albă.
Cat timp o sa ne dirijam doar dupa sfanta intelepciune populara ca "capul plecat sabia nu-l taie" sau"vorba dulce mult aduce" si alte prostii o sa primim doar resturile cazute de la mesele celor puternici, cei care stiu sa bata cu pumnul in masa cand e nevoie, care stiu sa arate ca nu se multumesc cu putin.
Eforturile logistice si actiunile umanitare desfăsurate de România pentru a ajuta Ucraina si comunitatea internatională în conflictul cu Rusia, mult mai consistente decât ale unora care ne blocheaza admiterea in Schengen, nu au fost dublate si de baletul diplomatic si lobbyingul atât de necesare în acest gen de întreprindere.
Ca să nu mai vorbim de vesnica poveste în relatiile noastre cu vestul; una promitem alta facem, asortată cu lozinca păguboasă pe care o tinem în brațe de ani buni : lasă bă că astia e prosti si nu se prinde !
Am făcut foarte bine, noi românii, că am ajutat refugiații ucraineni. Am făcut-o din sentimente pur omenești, la nivel de cetățean simplu, fără a ne gândi la implicații (geo)politice. E corect și că suntem de partea Ucrainei și împotriva Rusiei în acest război nedrept. Dar nu atitudinea noastră față de Ucraina (care este corectă) ar trebui să ne dea binecuvântarea în relațiile cu statele europene. Deși e bine totuși ca la nivelul UE să existe o poziție unitară față de acest război și de fapt în orice ține de politica externă.
În ceea ce privește relațiile noastre cu vestul. Chiar credeți că îi luăm de proști pe europeni / americani? Dacă avem așa cum ziceți o fățărnicie de tipul ”zicem ca ei și facem ca noi” asta uneori e rău, dar alteori e doar o formă de adaptare la unele cerințe / impuneri exagerate. Poate de multe ori ei sunt mai fățarnici decât noi. Ei zic că nu ne primesc în Schengen pe motive de corupție, legile justiției, MCV etc, dar de fapt vor să le oferim niște favoruri economice și atunci totul s-ar rezolva ca prin minune. N-ar mai fi nicio piedică. Dar mie mi-e că dimpotrivă, nu numai spunem, dar și facem toate tâmpeniile cerute de europeni: închiderea minelor, punerea pe butuci a economiei și în special a agriculturii (pentru a avea minimă concurență marii actori economici europeni), participarea la economia forțată de energie deși noi nu avem practic nevoie de asta etc etc. Să nu-mi spuneți că îi credeți pe ei sfinți iar noi, numai noi, avem toate păcatele...