Foto Guliver/Getty Images
Scriu această analiză din perspectiva unui om care a fost director financiar timp de 4 ani într-o instituție financiară ( un brand care este în top 20 branduri din lume).
În perioada 2009-2011 am implementat procedurile de înlesnire la plată pentru sute de mii de clienți care nu mai aveau posibilitatea să plătească ratele la bancă.
Din această perspectivă, pot să spun că metoda propusă de Guvern celor care au dificultăți să plătească ratele la bănci, de a capitaliza dobânda pentru ratele scadențe în următoarele luni, va face și mai grea situația financiară a acestora. Această metodă era ultima propusă de noi.
Această metodă este foarte bună pentru bănci, deoarece dobânda pentru ratele scadențe în următoarele 9 luni se va capitaliza la soldul creditului. ( poate vă întrebați de ce sistemul bancar nu a comentat nimic)
Ce înseamnă lucrul acesta?
Pentru bancă aceste sume (dobânzile scadente) vor echivala cu sume de bani acordate clienților, care evident nu au fost acordate. Iar clienții vor plăti dobândă la o sumă pe care nu au primit-o (popular această metodă este denumită dobândă la dobândă). Cu alte cuvinte băncile vor încasa bani pentru ceva ce nu au acordat, iar clienții vor plăti bani pentru ceva ce nu au primit.
Pot să spun cum am ajutat noi clienții în perioada de criză 2009-2010. Am acordat perioadă de grație tuturor clienților care nu aveau posibilitatea să-și plătească ratele.
Perioada de grație înseamnă că scadențarul de rambursare se prelungește cu numărul de rate pentru care se oferă perioada de grație.
Din punct de vedere al profitabilității, banca nu pierde nimic. Veniturile băncilor se calculează cumulat pe perioada contractului de împrumut. Această metodă se numește randament al dobânzii ( în engleză yield).
Deci băncile vor avea profit pe contractele în perioada de garanție, chiar și în perioada când nu încasează ratele. Singura problemă este de cash flow, dar o bancă are surse de finanțare infinit mai mari decât o persoană fizică.
Scopul unei bănci este să-și ajute clienții, nu să le agraveze și mai mult dificultatea financiară.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Însă, neplata împrumuturilor pe o perioadă de mai multe luni va conduce la o lipsă de lichidităţi, băncile nu vor mai avea de unde să plătească salarii și dobânzi. Angajaţii băncilor au şi ei, la rândul lor de plătit chirii, facturi şi credite. La fel şi deponenţii.
Băncile nu au bani proprii. Banii provin de la deponenţi. Orice pensionar cu un mic cont de depunere la termen este, de fapt, un mic investitor. Dacă băncile nu vor mai avea lichidităţi și nu vor mai putea face un profit rezonabil, atunci ele nu vor mai putea acorda nici măcar acea dobândă infimă de 0.3...0.5% pe care o acordă acum deponenţilor. În acel moment, deponenţii vor începe să-și retragă banii din bănci, lichidându-şi economiile.
Veți presupune, probabil, că în acel caz băncile vor primi automat ajutoare financiare (bani) de la „banca-Mamă” din țara lor de baştină. Însă, nu uitați că această criză financiară este peste tot, nu doar la noi. Sunt slabe șanse ca „băncile-Mamă" să salveze sucursalele din țările unde populația este incitată şi susţinută prin decret de stat ca să nu respecte clauzele împrumuturilor. Ele vor prefera să închidă acele sucursale devenite neperformante. Așa cum s-a întâmplat după nesimţirea iscată cu „Darea în Plată”, sau criza din Cipru - unde bancomatele nu mai aveau bani, deși clienţii aveau bani în conturi.
În concluzie, neplata împrumuturilor bancare nu este o soluție. Și nici neplata chiriilor - pentru că proprietarii au și ei facturi de plătit, la rândul lor. Naționalizarea proprietăţilor și a conturilor bancare s-a mai făcut pe timpul bolşevicilor, iar rezultatul a fost cel pe care-l știți deja, (comunism + dictatură).
Poate mai sigur ar fi ca, înainte de toate, să fie imediat impozitate toate pensiile speciale (cele nebazate pe contributivitate), de asemeni salariile parlamentarilor, senatorilor şi a bugetarilor de lux.