Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Și dacă procrastinarea ar fi…

Procrastinare

Foto: Guliver/Getty Images

O consecință a faptului că vrei să mai stai….Că ai avut atâtea griji când erai mic, că ai avut atâta de puțin timp pentru sufletul tău, încât o parte din tine nu mai poate și vrea să stea?

Procrastinarea mă interesează de mulți – mulți ani. Pentru că mă caracterizează și pe mine și pentru că știu mulți oameni care ar vrea să scape de ea. În cel mai simplu limbaj, procrastinarea înseamnă să amâni ceva ce ar trebui să faci repede.

Desigur că și eu fac parte din cei care au încercat metode precum „Cum să scapi de procrastinare în 7 pași. Începe acum“. În primul rând, probabil că acest îndemn de a începe acum m-a stresat cel mai tare, așa încât am procrastinat începutul vindecării mele de procrastinare. În al doilea rând, mi-am reamintit repede cum eu nu pot să urmez pași niciodată în a mă vindeca de ceva. Eu trebuie să văd sursa supărării mele.

Nu mai spun de ce impact are asupra mea proverbul „Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi”!

De-a lungul timpului și al lucrului cu mine și cu oamenii, am văzut că în spatele procrastinării sunt multe temeri. Vi le spun pe cele pe care le-am identificat la o primă vedere.

  • Amân să mă apuc de proiect pentru că îmi e teamă că nu sunt bun sau nu îl fac bine. Iar dacă mi se confirmă pentru a nu știu câta oară că nu sunt bun, nu cred că mai am resurse să mai duc și asta pe umeri, așa că mai bine stau liniștit. Mai bine mai stau nițel. Altfel risc să cad iar în tunelul lui Alice din Țara Minunilor și nu știu ce mai găsesc pe acolo. Mi-e greu să aud vocea pe care o am în cap de când eram mic și care îmi spune „Nu ești bun. Nu meriți nimic. Nu meriți să fii văzut. Nu meriți iubire.” La origine nu era vocea mea, dar a devenit repede…
  • Amân să fac ceva ce trebuie fiindcă îmi e teamă că nu va fi apreciat, iar eu am nevoie de apreciere. Așa că dacă nu o primesc, o să îmi fie groaznic de rușine. Fiindcă asta ar însemna chiar că nu sunt văzută deloc. Mai bine mai stau și văd eu ce fac mai încolo. Mai am timp.
  • Amân să fac ceva fiindcă nu îmi plac temele. Eu fac ceva când am eu chef, nu când vrea altcineva. Aaa, eu mi-am propus să fac plățile azi? Într-adevăr, nu mi-a dat cineva asta ca temă, mi-am dat-o singur. Dar faza e că e ca și cum mi-a dat-o altcineva. Am urât școala cu temele ei. Am urât tot ce se întâmpla acasă cu părinții în jurul temelor, chiar dacă mi le făceam singur și nu îmi zicea nimeni nimic, eu am ajuns să faca asta fiindcă trebuia. Fiindcă nu voiam să se ajungă la scandal sau alte chestii.

De curând am mai văzut și alte dimensiuni ale procrastinării, care m-au înduioșat. Și am început să mă gândesc dacă nu cumva ele sunt acelea care stau la baza fricilor din spatele procrastinării.

Procrastinarea ca o consecință a faptului că te simți singur

Mai țineți minte când erați mici și trebuia să faceți curățenie în casă și tot amânați? Și, dacă venea cineva să stea cu voi, mama sau un prieten sau o verișoară, începeați să faceți curat și o făceați cu drag și spor? La fel și cu temele de la școală. Mereu le făceați mai repede și mai liniștit când le făceați împreună cu o colegă sau un coleg de la școală. Dacă le-ați fi făcut singuri, v-ați fi speriat amintindu-vă de rușinea pe care o simțeați când învățătoarea sau profesoara vă certa. De ce făceați curat, de ce făceați temele când era cineva cu voi? Fiindcă nu erați singur. De multe ori, atunci când TREBUIE să faci ceva de care nu ai chef, te simți singur, mai ales când acel ceva (teme, curat, proiect etc) poate fi urmat de a simți rușine…

Și dacă procrastinarea ar fi consecința faptului că ești obosit? Sau că mai vrei să stai cu mama?

Iată un posibil dialog dintre aceste două părți din interiorul tău:

– Hai, că mâine trebuie să predai proiectul!

– Mai stau un pic. Că parcă nu stau niciodată. Sunt obosită. Mai stai și tu cu mine.

– Nu avem timp să stăm! Avem multă treabă. Hai!

– Nu mai zi așa… Nu mai pot… Am făcut o groază de treabă de când mă știu… Am avut grijă de lucruri care nu erau treabă de copil – am avut grijă de sentimentele mamei și ale tatălui, de alți prieteni, de surori. De casa. Prea multă grijă m-a obosit. Acum vreau să zac.

– Și de ce ai nevoie ca să te apuci de proiect?

– În primul rând nu vreau să mă apuc de proiect. Dar, ca să știi de ce am nevoie, eu vreau să stau cu tine… Vreau să mai stau cu capul în poala ta…

Da….

Și dacă procrastinarea ar fi un semn că mai vrei să stai cu capul în poala mamei?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Orice "procrastinat" serios ar cita proverbul complet:
    "Nu lăsa pe mîine ce poți face azi
    Lasă pe poimîine, poate nu mai tre' să faci!”.
    • Like 0
  • Dacă a “procrastina” (acest cuvânt odios) înseamnă a amâna, de ce folosim a procrastina?
    Doar pentru ca privitul la Netflix ne-a înlocuit vocabularul cu englezisme? Înțeleg sa introducem termeni acolo unde avem lipsuri. Dar pentru mine amânarea are exact aceleași Conotații ca procrastinarea (cuvânt ce nici nu exista in lb romană).

    Din start, nu voi citi acest text, din cauza fiței cu anglicismul. Nu sunt deloc naționalist. Dar nu agreez infatuarea sau lipsa curiozității pentru propria limba.
    • Like 1
    • @ cristiansirb
      Vanu Vanu check icon
      Lol
      Ziua ne e trista
      Pentru ca nenea nu citeste articolu
      Din cauza de anglicism:))))
      • Like 0
  • trist ... toți ajungem aici și mama nu mai e și apoi tot mai dispar cîte unul și altul ... și vine o vreme cînd parcă ar trebui să pleci și tu ... dar trebuie să termini proiectul și chiar îl mai încetinești, pentru că încă nu vrei. În jurul tău e tot mai liniște ... și cînd, totuși, îl duci pînă la capăt ... te apuci de altul, să te ții de el, să mai rămîî un pic, printre umbre, printre amintiri. Și, cine să-nțeleagă?!
    • Like 1
  • Ai uitat ceva: lenea. In stare pura. Cand nu ai chef si atat, fara motive elaborate. Exemplu: functionarul de la stat, angajat pe pile, incompetent si ingamfat si care nu poate fi deranjat pentru ca "e ocupat" sau, mai nou, "e prins" cu chestii de care depinde soarta lumii. Ala gusat, cu colesterolul mare si imbracat prost pentru ca nu are gust, nu pentru ca nu si-ar permite. Lenea lui e totala si permanenta si nu face nimic decat de nevoie. Fara initiative si rezistent la schimbare ca gandacul de bucatarie la insecticid. De ala de ce nu zici?
    • Like 3
    • @ Valentin Salcudean
      Am vrut să scriu ceva de genul ăsta, dar ai fost mai rapid. Deși nu la funcționarul de la stat mă gîndisem prima dată...
      • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult