Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Și noi am omorât evrei...

antisemitism - Foto: Steve Allen Travel Photography / Alamy / Alamy / Profimedia)

Foto: Profimedia 

În întreaga lume, data de 27 ianuarie este cea a comemorării victimelor Holocaustului, iar România nu face excepție: în 27-29 iunie 1941, la Iași a avut loc unul dintre cele mai sângeroase pogromuri din istoria evreilor din România.

Nu ne putem permite să uităm crimele săvârșite împotriva evreilor, inițiate cu măsura de „Curățire a terenului”, așa cum numea Antonescu acțiunea de anihilare sistematică a populației evreiești. S-a început cu Basarabia și Bucovina, apoi a urmat Moldova.

În 1930 populația orașului Iași însuma 102.870 de locuitori, dintre care 34.662 erau evrei.

În Moldova s-a început la 19 iunie cu identificarea și interzicerea circulației evreilor: la Roman s-a ordonat exterminarea celor din mediul rural și închiderea în ghetouri a celor din mediul urban, în timp ce ordinele jandarmilor de la Orhei erau de exterminare a oricărui cetățean de origine evreiască…

Pe 20 iunie, 110 de tineri evrei au fost obligați să sape 2 gropi comune în cimitirul evreiesc de la Iași, după care conducătorul statului, Ion Antonescu, a ordonat evacuarea tuturor evreilor între 18-60 ani din satele dintre Siret și Prut în lagărul din Târgu Jiu. 

Încă din prima zi a intrării României în război, 22 iunie, Iașiul a fost împânzit de afișe antisemite ce instigau la pogrom, acuzând populația evreiască de colaboraționism cu bolșevicii. Doar 3 zile mai târziu, polițiștii ieșeni au pornit prin oraș, îndemnând populația creștină să-și însemneze ușile și ferestrele cu semnul crucii. A urmat cooptarea presei în operațiune, care a publicat nu doar articole antisemite, ci și ordinul direct al Gen. Antonescu de percheziție a caselor evreiești, pentru a se asigura că aceștia nu erau în curs „de înarmare": totul „pentru o revizuire națională și pentru purificarea Neamului nostru”.

Ordinul primit de comandantul garnizoanei, colonelul Constantin Lupu, în 27 iunie 1941 era la fel de implacabil: „Să curețe Iașiul de evrei.” Poliția a fost sfătuită să nu se amestece în treburile Armatei, iar prefectul Captaru, care a raportat la București la 29 iunie încercările armatei de culpabilizare a evreilor pentru orice nelegiuire și de a instiga la uciderea în masă a acestora, a fost demis și trimis pe front. 

Astfel, autoritățile române (poliția, jandarmeria, armata) - ajutate de o parte a ieșenilor - au arestat, jefuit și ucis în casele lor ori pe stradă mii de evrei. În Duminica Neagră alte mii de evrei au fost împușcați în centrul Iașului, la Chestură; locul este până în ziua de astăzi marcat… de o plăcuță comemorativă, dar și de sângele a peste 14.000 de oameni, o treime din populația evreiască a Iașului.

Cei ce au supraviețuit masacrului au fost duși la gară, închiși în vagoane de marfă și transportați cu viteză minimă spre diverse gări din Moldova. Nici măcar o cincime dintre ei nu a supraviețuit trenurilor morții… cadavrele erau jefuite și îngropate pe traseu.

După război, administrația a falsificat rapoartele antonesciene, atribuind planificarea și executarea masacrului armatei germane. Prezența armatei germane a dat curajul necesar autorităților române de a organiza uciderea evreilor.

Se mai vorbește în ziua de azi la Iași despre aceste crime? Cu excepția comemorărilor organizate de diverse instituții culturale, cum ar fi Institutul Elie Wiesel, și de comunitatea evreiască, prea puțin… Câte ore de istorie se țin pe această temă în școlile din Iași, din România? Nu suficiente, aș spune…

Ziua de 27 ianuarie nu a reprezentat niciodată o zi de doliu național sau regional - un fapt incredibil mai ales într-un oraș care, din nefericire, a contribuit la nenorocirile Holocaustului…

Pericolul discriminării, al naționalismului și al populismului persistă… mai ales pentru ca anii dictaturii post 1945 nu au dat ocazia asumarea trecutului legionar și al crimelor regimului Antonescu.

Situația evreilor din Germania (~ 100.000) este diferită: aici, educarea memoriei colective în sensul asumării trecutului nazist a început (teoretic) după război, însă practic, abia în anii '70, când a început să se vorbească deschis despre această pată de neșters de pe conștiința societății germane… Astfel, Germania a trebuit să se transforme treptat într-un exemplu de democrație și libertate civilă - discriminarea ori defavorizarea pe orice motiv fiind de netolerat - indiferent de context. Însă cu toate acestea, existența unui antisemitism latent este de netăgăduit… alimentat și de sentimentul de culpă de care societatea germană nu s-a putut elibera încă.

Cu ceva vreme în urmă am avut ocazia să-l intervievez exact pe această temă pe reprezentantul Comunității evreiești de la Berlin, d-nul Sigmount A. Königsberg.

Mi-a spus că ziua de 27 ianuarie are pentru ei valoarea unui avertisment veșnic, căci simbolizează încetarea masacrului. Și totuși, mai importantă este ziua de Yom HaShoa, o zi cu aceeași valență comemorativă, instituționalizată de către statul Israel în 1959.

Amintirea genocidului va fi mereu vie, mărturiile există, chiar dacă supraviețuitorii sunt din ce în ce mai puțini. Lumea nu poate să uite!... iar statul german își face datoria: ziua de 27 ianuarie se comemorează în fiecare an în Parlamentul German. Așa cum era de așteptat, comunitatea evreiască de la Berlin joacă un rol esențial, nu din punct de vedere demografic, ci la nivel simbolic. 

Însă în pofida anilor de educație școlară, conferințe publice și mișcări Antifa, d-nul Königsberg mi-a amintit de o statistică publicată în septembrie 2017 în Der Spiegel, ce atesta o realitate îngrijorătoare: faptul că 4 din 10 elevi germani nu știu ce reprezintă Auschwitz - dovadă că manualele de istorie și vizitele în lagărele de concentrare nu sunt suficiente.

Mărturiile supraviețuitorilor Holocaustului sunt păstrate cu sfințenie, sursele de informare stau la dispoziția celor doritori să le consulte: este necesar doar un minim de interes și de empatie…

Pericolele cu care se confruntă evreii din Germania s-au înmulțit însă în ultimii ani, în urma proliferării mișcărilor de dreapta.

În Germania există un antisemitism latent încă din anii '80-'90 (când a cincea parte a populației exprima un anume resentiment față de evrei), afirmă Königsberg. Așadar, nu se poate vorbi de un nou tip de antisemitism, este același antisemitism dintotdeauna, nutrit însă de altfel de circumstanțe.

Problema nu ar fi doar neonaziștii, grupări vânate constant de către poliția germană (mai nou chiar și printre propriile cadre). La sosirea refugiaților din Siria, societatea germană s-a confruntat cu un nou tip de naționalism: cel al grupărilor inițial „anti islamizare", apoi anti-imigranți Pegida (Dresda) și Dügida (filiera Düsseldorf, activă până în 2015), reunite sub crezul „Germania aparține germanilor". Inspirat de aceste noi tendințe naționalist identitare, Partidul AfD (Alternative für Deutschland) a apărut pe firmament și reușește să se mențină în topul preferințelor electoratului, reprezentând actualmente a treia forță politică din Parlament.

Printre ultimele atentate cu motiv antisemit se numără și cel de la Halle, din octombrie 2019, comis de un extremist condamnat în decembrie 2020 la închisoare pe viață. Ca măsură împotriva unor astfel de crime a fost instituită paza 24/24 a tuturor instituțiilor evreiești din Germania.

Ar fi de menționat și tendințele radicale de dreapta manifestate de opozanții măsurilor anti-corona, care s-au îndreptat și împotriva evreilor, asociați cu ideea de conspirație internațională, Soros, sau de forță externă ce ar dicta politicile europene. Unul dintre însemnele purtate de aceste persoane era și steaua lui David, pe care era scris „nevaccinat"...

Concluzia nu putea fi mai evidentă: cine nu învață din greșelile trecutului este condamnat să le repete - comemorarea victimelor Holocaustului este într-adevăr un avertisment necesar nu doar în spațiul german, ci și în România, și asta într-un mod cât mai vizibil posibil.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • pogromul din iasi, de la Dorohoi, dar si lagarele administrate de armata romana in Ucraina, masacrul de la Odessa ... sunt cateva momente negre ale istoriei romaniei si ascunse bine sub pres.
    Daca adaugam si forma de sclavie in care erau tinuti tiganii inclusiv pe pamanturile bisericesti, e momentul sa recunoastem ca in istorie suntem un popor de barbari.
    • Like 4
  • Paul check icon
    Da, România a persecutat evrei, însă in principal nu pe motive de rasa, ci pe motive de apartenența ideologica. De aceea au fost persecutați in special evreii din Basarabia și mai puțin cei din vechiul regat.
    In România evreii mai ales cei din Basarabia au fost asociați cu bolșevismul ca urmare a evenimentelor gen Tatarbunari și a faptului ca ei erau suprareprezentati in partidul comunist de atunci.

    In mod clar acest tip de generalizare este greșit și oricum asta nu scuza modul in care statul roman s-a comportat fata de acei oameni, însă acestea sunt faptele.

    Așa cum s-a mai menționat și de alți comentatori și bolșevicii au persecutat evrei, însă numai după ce Stalin i-a asociat cu Marea Epurare. E interesat de analizat proporția de lucrători cu origini evreiești in serviciile secrete sovietice vis a vis de procentul populației evreiești din URSS între 1920 și 1941.
    • Like 3
  • Stefan check icon
    Deci in ianuarie se comemoreaza victimele Holocaustului. Dar victimele comunismului cand se comemoreaza?
    • Like 4
    • @ Stefan
      Nu există victime ale comunismului. Asta e o sintagmă creată de propaganda legionaro-fascistă. Toți cei care au ajuns în pușcărie după instaurarea socialismului în România au meritat asta, fiindcă erau bandiți, criminali de război, teroriști legionaro-fasciști și fundamentaliști, speculanți, sabotori, exploatatori ai oamenilor muncii, provocatori, agitatori și instigatori, opozanți ai naționalizării și ai cooperativizării, uneltitori contra ordinii sociale, cozi de topor ale Germaniei hitleriste și/sau unelte ale puterilor imperialiste anglo-amerloace, trădători ai țării și ai Uniunii Sovietice Eliberatoare și dușmani ai poporului! Au primit sentințe juste, conform legii în vigoare la acea vreme, pronunțate de instanțe competente. Sentințe valabile și astăzi! Tocmai de asta și astăzi ar trebui numiți în mod corect exact ceea ce au fost și sunt: dușmani ai poporului!
      • Like 0
    • @ Ovidiu Jurj
      Sper din tot sufletul că acest comentariu este ironic!
      • Like 3
  • Și ,,ei" care au venit în România după 1944, deghizați în cominterniști, și au anchetat, condamnat și executat români, de prin 1947 pînă prin 1960...Că îi chema Pauker, Neulander, Oprescu, Sidorovici, Brukhan, și mulți alții...
    Dar ,,emanații" de după decembrie 1989 cam cîți erau etnici români ? Iliescu, Roman, Baltazar, Celac ?
    • Like 5
    • @ Sorin Constantin
      Ce are una cu alta...?
      • Like 0
    • @ Vall Dinn
      Are ca nu sunt ciar de plans si de acuzat in nestire pe altii.
      • Like 1
    • @ Sorin Constantin
      Asta este trecuta sub tacere, i-ar deranja teribil. Dar este adevarul istoric incontestabil.
      • Like 2
    • @ Sorin Constantin
      Ana Pauker, Vasile Luca, Valter Roman, Leon Tisminețki etc. nu au fost deghizați în cominterniști, ci chiar au fost cominterniști pe bune; de fapt ei sunt bravi eroi care s-au întors în România după o perioadă de exil în URSS și au venit purtând uniforma glorioasei Armate Roșii Eliberatoare! Ei sunt eroi internaționali ai luptei antifasciste și ai cauzei socialismului, fiindcă și-au adus contribuția nu numai în România, ci și în alte țări în lupta justă împotriva fascismului și a imperialismului. Valter Roman și Leon Tisminețki s-au remarcat prin eroismul de care au dat dovadă în Războiul Civil Spaniol, în care au luptat de partea forțelor democratice împotriva dictaturii fascist-teroriste. Din păcate, copiii lor ingrați Petre Roman, respectiv Vladimir Tismăneanu, trădători ai cauzei socialismului, sunt o rușine pentru asemenea părinți eroi și revoluționari și pentru întregul nostru popor!
      • Like 0
  • Nemtii si romanii nu sunt singurii prigonitori ai evreilor Si bolsevicii comunisti ai lui stalin le-au aplicat acelasi tratament. De ce nu se spune nimic despre astia? O sa ne mai punem cenusa in cap mult timp pentru o vina care se poate atribui tuturor marilor natii europeene de-a lungul istoriei nu numai a secolului XX? Mai sunt si alte, multe genocide faptuite de mai toate rasele umane dar se da o amploare exagerata doar evreilor. Victimile, milioane, ale comunismului, de toate sorgintele si rusesc si chinez si cambodgian si romanesc si cubanez si african si cati or mai fi nu sunt comemoate niciodata. De ce?
    • Like 7
  • S-a scris foarte mult despre masacrarea evreilor,s-au facut filme,s-au scris romane.Holocausturile sunt o pata urata in istoria Europei. Nu am citit niciun articol de ziar ,niciun roman care sa prezinte motivele pt. care a aparut aceasta ura, dusa la paroxism, impotriva evreilor. Ce au facut si nu trebuiau sa faca,ce n-au facut si trebuiau sa faca evreii din Romania? O rog pe autoarea articolului, d-na D.Achelaritei sa clarifice aceste intrebari.
    • Like 5
    • @ Stefan Grozav
      România s-a pliat atunci pe ,,lumina călăuzitoare" care venea de la Berlin...

      Conducerea Imperiului rus a fost preluat în 1918 de o grupare sionistă, care a schimbat numele în URSS. Din 386 de comisari, ruși nu erau nici 10%, majoriatatea erau evrei, ce s-a întîmplat în URSS se știe parțial...Ce a făcut KGB sub conducerea evreului Beria ? Ei...
      • Like 4
    • @ Sorin Constantin
      Ce are una cu alta...? Trebuie sa raspunda o comunitate pentru ceea ce fac cativa membrii ai ei...?
      • Like 2
    • @ Vall Dinn
      nu, o comunitatenu trebuie sa raspunda, dar daca este trasa la raspundere, atunci sa fie trasa si pentru slujirea bolsevicilor.
      • Like 0
    • @ Vall Dinn
      Mihai check icon
      Exact, nici românii nu trebuie să răspundă pentru ce au făcut anumiți extremiști care oricum nu au ajuns la putere prin vot, ci impuși din afară.
      • Like 2


Îți recomandăm

litoral 2021

Totul a pornit de la o simplă aluniță pe care o avea pe spate, din naștere. Mereu râdea cu părinții ei - era alunița după care o puteau recunoaște imediat, în cazul în care ar fi pierdut-o pe malul mării. (Foto: Rob Wilkinson / Alamy / Alamy / Profimedia)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Echipa de fericire

„Am tras de mine cât am putut și la 11 și 50 de minute știu că a venit pe lume Teodor. I-am auzit pentru prima dată glasul, l-am simțit pe pieptul meu, i-am văzut pielea, am știut că i s-a pus sângele în mișcare... că a venit pe lume, de fapt”- Alexandra povestește zâmbind cele mai intense 40 de minute din viața ei.

Citește mai mult

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult