Foto: George Călin/ Inquam Photos
Templul național al credinței nu este în mod obiectiv al tuturor românilor deoarece nu toți românii sunt ortodocși, iar, pe de altă parte, acest templu nu este în mod subiectiv reprezentativ pentru toți românii ortodocși. Mai pe înțeles, dorind să contribui financiar la realizarea iconografică a portretului Sf. Iosif cel Nou de la Partoș din cadrul proiectului iconografic din Catedrala Mântuirii Neamului, am aflat cu nedumerire și dezamăgire faptul că în programul iconografic „Pictăm catedrala” nu figurează, printre alți sfinți, Sf. Iosif cel Nou de la Partoș.
Deși a fost canonizat încă din 1956, acest sfânt al Banatului nu și-a aflat locul în galeria iconografică prestigioasă a sfinților români. Ar exista anumite explicații și anume că nu toată constelația de sfinți poate să fie cuprinsă în Catedrala Mântuirii Neamului, sau că importanța hagiografică a acestui sfânt este de categoria II. Reamintim că el este cel mai important sfânt al Banatului, bucurându-se din timpul vieții și după de o puternică pietate și venerație populară. Mai mult decât atât, după cum se știe, rămășițele pământești ale acestui sfânt sunt puse spre venerația credincioșilor în Catedrala Mitropolitană din Timișoara, oraș căruia toți îi suntem datori pentru că a declanșat mișcarea de eliberare de sub comunism a românilor și, totodată, dacă-l parafrazăm pe cronicarul-călugăr Azarie din sec. XVI-lea, în acest oraș „s-a stins tăciunele ce răspândea fumul necredinței și a ascuns iarna întunecată a necredincioșilor” atei. Probabil că Biserica Ortodoxă Română l-a abandonat în favoarea bisericii sârbe, sau l-a relegat în gestiunea Patriarhiei Sârbe, care se știe că a fost atât de opresivă, de-a lungul timpului, cu românii ortodocși.
S-ar părea că el nu se mai înscrie în „nucleul tare al ortodoxiei românești” care s-a orientat cu predilecție, în evaluările hagiografice din Transilvania, doar spre sfinții defensori ai ortodoxiei în fața uniaților.
Ceea ce mă surprinde este faptul că proiectul iconografic al Catedralei Mântuirii Neamului ar trebui să-i cuprindă pe toți sfinții români, nu doar pe cei din Moldova, Maramureș, Transilvania. Este vorba de Catedrala Neamului, deci este catedrala întregului neam românesc, chiar și din Banat. Ori, cultivăm de la cel mai înalt nivel al țării și al patriarhiei un secesionism păgubos și „eretic”? Mai mult decât atât, după știința mea Patriarhul Daniel este bănățean și a fost episcop vicar al Banatului în 1990, în subordinea mitropolitului de frumoasă amintire Nicolae Corneanu, cel care a deținut între ianuarie – aprilie 1990 locotenența patriarhală, aspect pe care mulți dintre noi l-au uitat. Prin urmare, Patriarhul Daniel, cel care avizează și dă binecuvântare pentru toate lucrările majore din Biserica Ortodoxă Română, ar fi trebuit să observe această deficiență. Este vorba, în primul rând, de un derapaj semantic de la denumirea de Catedrala Neamului, adică a tuturor românilor, iar, în al doilea rând, ar trebui să fie sensibilizat de o datorie față de locurile natale, față de patrimoniul de pietate al Banatului.
Personal, ca orice creștin, îmi exprim speranța că această deficiență va fi soluționată.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Acum, că dl Radoslav a sesizat omisiunea, sperăm că Prea Fericitul Daniel să repare greșeala, cu scuzele de rigoare, prin Prea Purtătorul Său de Cuvânt, Bănescu. După aceea, vom putea și noi să respirăm și să dormim liniștiți.
“tot banatu-i fruncea”, nu-I așa dom profesor?
Păi cum altfel? Din ce inițial mai toți au criticat Catedrala Neamului acuma ne bașicam ca nu e construita cum ar fi vrut unii.
Nae Cațavencu curat.
In tot cazul, pentru Banat, Bucurestiul n-a fost si nu este muma.