(Foto: Inquam Photos / Ghiță Porumb)
Deși data de 25 decembrie este una convențională, neputând fi stabilită cu exactitate ziua în care s-a născut Isus Hristos, de aproximativ 1700 de ani o mare parte a lumii creștine sărbătorește în această zi Crăciunul. Din punct de vedere etimologic, termenul în limba română este controversat, întrucât nu conduce direct înspre numele Mântuitorului, dar are aceeași însemnătate.
Totuși de-a lungul timpului, sensul acestei sărbători s-a diseminat prin introducerea unor elemente de tradiție și mitologie divagante, unele dintre ele fiind chiar împotriva rațiunii. Așa cum am scris anterior, sărbătoarea Crăciunului reprezintă pentru lumea creștină o importantă ocazie de aniversare a nașterii lui Isus Hristos, recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu, întrupat cu scopul mântuirii oamenilor. Cum ar trebui să ne raportăm la această ocazie? În mod cert este un moment de bucurie, de exprimare a recunoștinței. Totuși, celebrarea unei persoane trebuie să aibă în vedere particularitățile care o caracterizează.
Nu cred că este cuviincios a o celebra, spre exemplu, ascultând, la puterea maximă a difuzoarelor, manele. La fel, nu cred că este cuviincios să transformi sărbătoarea nașterii Domnului, într-o sărbătoare comercială, egoistă, egocentrică, într-o sărbătoare a stomacului, a îmbuibării, a consumului până la refuz, a agitației generale până la un blocaj complet și nu în ultimul rând, într-o sărbătoare a minciunii.
Marele disimulator are, pentru orice facere, ca antidot cel puțin o contrafacere. Astfel, după cum semnificația sacrificiului Mântuitorului pe cruce, comemorată cu ocazia sărbătorii Paștelui, este diluată de inserarea în peisaj a iepurașului care aduce cadouri, tot în același fel, spiritul Crăciunului este înăbușit de introducerea mitologicului Moș Crăciun, a porcului, transformând-o dintr-o sărbătoare a spiritului într-una a trupului, a stomacului. De ce se întâmplă așa? Pentru că nu este suficient din punct de vedere al corectitudinii politice să accepți și să manifești respect față de valorile celuilalt. Corectă politic este însă dizolvarea tuturor valorilor unele într-altele, amestecarea lor într-un amalgam din care să nu mai înțelegi nimic. Vrei să celebrezi frumosul? Trebuie să-i acorzi spațiu de emisie și grotescului.
Fiind unul care nu le-a spus niciodată copiilor lui despre Moș Crăciun altceva decât adevărul mă gândesc acum la implicațiile pe care le poate avea această poveste copilului. În primii ani ai copilăriei, părinții îi vorbesc despre un bătrânel care-i aduce cadouri în fiecare noapte de 24 decembrie, fapt care este un fals. La o anumită vârstă, copiii ajung să cunoască acest fapt, fie tot de la părinți, fie de la colegi sau de la prieteni. Nu sunt pregătiți copiii noștri să primească adevărul nașterii lui Isus de mici de trebuie să li-l ambalăm atât de sclipicios?
Cei mici cu Moș Crăciun, cei mari cu Ignatul. Ai spune, privind la televizor, că sărbătoarea Crăciunului este în primul rând despre porc. Dacă mielul jertfit în ajunul Paștelui, ca simbol al sacrificiului suprem adus de Mântuitor pe cruce, poate fi asemănat cu acesta prin blândețea lui, prin ascultarea și prin spiritul umil și tăcut, ce are a face porcul tăiat în ajunul Crăciunului, cu Cel născut din fecioară?
Spiritul Crăciunului este despre altceva. Este despre colind în tihnă, acea stare în care contemplarea la viața lui Isus Hristos are potențialul de a deveni benefică sufletului. Din nefericire astăzi, inclusiv colindele se desfășoară pe un ritm amețitor ce frizează isteria, încercând parcă să țină pasul cu ritmul nebunesc în care înțelege să treacă prin viață omul modern.
Crăciunul este mai puțin despre mine și mai mult despre aproapele meu. S-ar putea găsi într-o bucurie făcută unei familii mai puțin avute, poate fi într-o vizită făcută unui bătrân rămas singur sau în oferirea de cadouri copiilor dintr-un cămin. Crăciunul își are farmecul și în strângerea laolaltă a familiei.
Prin învățăturile lui și prin exemplul său de viață, Isus Hristos a despărțit lumea în două. Contrastul dintre bine și rău nu a fost niciodată mai bine definit decât atunci când privești înspre El. Exemplul său ne îndeamnă la înțelegere, la compasiune, la un spirit altruist. Ne îndeamnă ca atunci când suntem gata să ne năpustim asupra aproapelui nostru, pentru a-l corecta, să ne facem mai întâi o evaluare introspectiv-retrospectivă pentru a ne asigura de acuratețea sistemului de valori în virtutea căruia urmează să facem judecata.
Acesta este adevăratul spirit al Crăciunului, spirit care ar trebui să ne ghideze, nu doar pentru câteva zile pe an, ci pe întreg parcursul vieții.
Sărbători în tihnă!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Da' Hristos a existat?
Nu e tot o poveste?
Hai sa fimi seriosi! Biserica traieste din pobestile astea, comunistatea economica traieste din exploatarea celorlalte (pe care- din comoditate si cu spirit de observatie excelent- le-a grefat pe sarbatorile existente). Biserica face un ban, Mos Craciun, Halloween-ul, Iepurasul de Paste si ceilalti - fac si ei un ban.
Si cu totii, buni si rai, prosti sau destepti, oameni cinstiti sau sefi de partide, primari si alte lichele, toti beneficiem de un pic de relache, odihna, decuplare de la cotidian.
Dupa ce renuntam la toate acestea ne punem marama-n cap si ne rugam zi de vara pana-n seara. Sa vezi bucurie in sufletul ortodocsilor.
Cata ipocrizie.
Insa ce te faci cu cei care au baia in fundul curtii? Sau unde sa bagi bideul (corect "bidet" din franceza) intr-un spatiu, numit impropriu baie, de numai 2 mp? Solutia: toaletele cu bideu incorporat!
In rest...numai de bine. Am lasat si eu un comentariu- dar astept sa cada la "corectura" pt ca l-am intrebat pe autor de ce Mos Craciun n-ar exista si Isus da? Ca pana la urma face si Comertul un ban asa cum si biserica face de pe urma "consumului" de povesti.