Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Simona rămâne să țină steagul sus

Formula sfertului Simonei cu Irina a fost aproape matematică: Irina e mai puternică, lovește tare, dar din așezare, Simona e mai iute, dă bine din mișcare. 

În primul set, Simona a reușit s-o plimbe pe Irina stânga-dreapta și a venit în față pe fiecare minge mai scurtă, finalizând cu drive volé. În plus, serviciul Irinei a fost moale și ezitant, ceea ce i-a permis Simonei să ia controlul punctului cu returul sau să finalizeze direct. 

În setul 2, Simona a alunecat psihic așa cum se întâmplă să aluneci pe tușa de plastic a terenului. 

S-a rupt de meci, a făcut multe neforțate, a servit prost. La 0-3 Darren Cahill a intervenit, reamintindu-i ce știa foarte bine că are de făcut. Simona a mai pierdut însă un ghem și s-a văzut că abandonează setul, concentrându-se pentru decisiv.

Aici schema Cahill, crosuri scurte, ca s-o oblige pe Irina să alerge mult, a fost pusă în aplicare perfect. Irina a încercat să dea tare și direct, dar n-au mai ținut-o nici psihicul, nici fizicul – era al 4-lea set decisiv consecutiv jucat în acest turneu.

Simona a încheiat superb și semnificativ, cu avansare la fileu și rever din săritură Rios în lung de linie. Mă bucură mult faptul că a făcut iarăși, ca și în meciul cu Bacsinszky, puncte venind în față, 7/9.

Ce-a declarat însă Simona după meci, nu mi-a plăcut. Chiar dacă sunt amândouă românce și coechipiere la națională, nu-i obligatoriu ca Irina și Simona să se îmbrățișeze și să se pupe la fileu, după ultima minge. Competiția e dură și poate să nu lase loc de altceva, așa că atingerea protocolară a mâinilor la sfârșit subsemnatul n-o pot reproșa niciuneia.

Dar să declari că setul 2, câștigat de Irina cu 6-0, e „un cadou de Paște”, asta înseamnă aroganță și jignire. Simona nu ar fi trebuit să spună așa ceva nimănui, darmite unei colege de echipă. Cu atât mai mult cu cât nu e adevărat: până la 4-0, pe fondul căderii Simonei, Irina și-a ridicat jocul, a dominat prin tăierea schimburilor cu „torpile” la linie, a servit mai bine.

Supărarea Simonei, că Adrian Cruciat, antrenorul Irinei, face coaching (sfaturi, îndemnuri) din tribună între puncte se putea concretiza regulamentar printr-o sesizare adresată arbitrei, care să-l avertizeze pe Cruciat, dacă considera că e cazul. Nu să i se plângă lui Darren Cahill, în auzul tuturor – o copilărie arțăgoasă.

Nici ce-a zis Irina „Poate și echipa ei a fost într-un fel, dar nu vreau să discut și să intrăm într-un scandal” nu-i frumos, pentru că e retorică de „politician” – aș putea să vă spun eu mai multe, dar mă abțin, sunt o doamnă – țintind să arunce, la „paritate”, o umbră asupra lui Cahill, al cărui comportament a fost întotdeauna impecabil, chiar rezervat.

Declarația care ar trebui să închidă incidentul este cea a sfătuitorului Irinei, Adrian Cruciat: „Simona a fost mai bună și a meritat victoria”.

Sorana și Patricia au părăsit turneul cu capul sus, au jucat bine, dar adversarele lor, puternicele Cibulková și Stosur, au jucat și mai bine. Felicitări fetelor, și antrenorilor lor, Marius Comănescu și Răzvan Sabău.

Împreună cu băieții, Horia Tecău și Florin Mergea, care luptă azi în sferturi, Simona rămâne să poarte steagul mai sus la Madrid și pentru Irina, Sorana și Patricia...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Trump și iepurașul / sursa foto: Profimedia

Invitați în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române, și Francisc Doboș, fostul purtător de cuvânt al Arhidiecezei Romano-Catolice de București, au vorbit despre soarta omenirii, în contextul liderilor mondiali actuali.

Citește mai mult

Pastele cu masca / sursa foto: Profimedia

În ultimii ani, îmi tot amintesc de întâmplările pe care urmează să vi le povestesc și cred că singurul motiv pentru care nu le-am pus pe hârtie până acum este faptul că au avut loc în pandemie. O perioadă bulversantă pentru toți, pe care nu am știut cum să o abordăm, de la care nu-mi vine să cred că au trecut șase ani și la care, bineînțeles, nu mă întorc cu mare plăcere. Așadar, Paștele acela cu mască, în care am stat acasă și în care lumina a venit ea la noi, în loc să mergem noi după ea la biserică.

Citește mai mult