Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Simona rămâne să țină steagul sus

Formula sfertului Simonei cu Irina a fost aproape matematică: Irina e mai puternică, lovește tare, dar din așezare, Simona e mai iute, dă bine din mișcare. 

În primul set, Simona a reușit s-o plimbe pe Irina stânga-dreapta și a venit în față pe fiecare minge mai scurtă, finalizând cu drive volé. În plus, serviciul Irinei a fost moale și ezitant, ceea ce i-a permis Simonei să ia controlul punctului cu returul sau să finalizeze direct. 

În setul 2, Simona a alunecat psihic așa cum se întâmplă să aluneci pe tușa de plastic a terenului. 

S-a rupt de meci, a făcut multe neforțate, a servit prost. La 0-3 Darren Cahill a intervenit, reamintindu-i ce știa foarte bine că are de făcut. Simona a mai pierdut însă un ghem și s-a văzut că abandonează setul, concentrându-se pentru decisiv.

Aici schema Cahill, crosuri scurte, ca s-o oblige pe Irina să alerge mult, a fost pusă în aplicare perfect. Irina a încercat să dea tare și direct, dar n-au mai ținut-o nici psihicul, nici fizicul – era al 4-lea set decisiv consecutiv jucat în acest turneu.

Simona a încheiat superb și semnificativ, cu avansare la fileu și rever din săritură Rios în lung de linie. Mă bucură mult faptul că a făcut iarăși, ca și în meciul cu Bacsinszky, puncte venind în față, 7/9.

Ce-a declarat însă Simona după meci, nu mi-a plăcut. Chiar dacă sunt amândouă românce și coechipiere la națională, nu-i obligatoriu ca Irina și Simona să se îmbrățișeze și să se pupe la fileu, după ultima minge. Competiția e dură și poate să nu lase loc de altceva, așa că atingerea protocolară a mâinilor la sfârșit subsemnatul n-o pot reproșa niciuneia.

Dar să declari că setul 2, câștigat de Irina cu 6-0, e „un cadou de Paște”, asta înseamnă aroganță și jignire. Simona nu ar fi trebuit să spună așa ceva nimănui, darmite unei colege de echipă. Cu atât mai mult cu cât nu e adevărat: până la 4-0, pe fondul căderii Simonei, Irina și-a ridicat jocul, a dominat prin tăierea schimburilor cu „torpile” la linie, a servit mai bine.

Supărarea Simonei, că Adrian Cruciat, antrenorul Irinei, face coaching (sfaturi, îndemnuri) din tribună între puncte se putea concretiza regulamentar printr-o sesizare adresată arbitrei, care să-l avertizeze pe Cruciat, dacă considera că e cazul. Nu să i se plângă lui Darren Cahill, în auzul tuturor – o copilărie arțăgoasă.

Nici ce-a zis Irina „Poate și echipa ei a fost într-un fel, dar nu vreau să discut și să intrăm într-un scandal” nu-i frumos, pentru că e retorică de „politician” – aș putea să vă spun eu mai multe, dar mă abțin, sunt o doamnă – țintind să arunce, la „paritate”, o umbră asupra lui Cahill, al cărui comportament a fost întotdeauna impecabil, chiar rezervat.

Declarația care ar trebui să închidă incidentul este cea a sfătuitorului Irinei, Adrian Cruciat: „Simona a fost mai bună și a meritat victoria”.

Sorana și Patricia au părăsit turneul cu capul sus, au jucat bine, dar adversarele lor, puternicele Cibulková și Stosur, au jucat și mai bine. Felicitări fetelor, și antrenorilor lor, Marius Comănescu și Răzvan Sabău.

Împreună cu băieții, Horia Tecău și Florin Mergea, care luptă azi în sferturi, Simona rămâne să poarte steagul mai sus la Madrid și pentru Irina, Sorana și Patricia...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

plaja Bulgaria

Există un moment în fiecare an în care litoralul românesc ar trebui să dea semnalul de start: Paștele. Nu este doar o sărbătoare, ci și un test. Un test despre cât de pregătiți suntem, ca sistem, să transformăm intenția de consum a românilor într-o experiență coerentă. Anul acesta, însă, testul a fost picat într-un mod atât de vizibil, încât nici măcar nu mai poate fi ascuns în spatele unor explicații de sezon sau al unor justificări administrative. Foto: litoral în Bulgaria/ Foto Profimedia

Citește mai mult

fani Peter Magyar

Ungurilor le-au trebuit 16 ani pentru a răsturna un regim dictatorial, aservit Kremlinului. Oare la noi câți ani ar trece pentru a da jos extremiștii/suveraniștii/fasciștii dacă, ferească Dumnezeu, ar conduce România? Fiindcă ăsta este principalul pericol, odată ajunși la putere, este extrem de greu să-i mai poți răsturna democratic, deoarece schimbă legile în favoarea lor, manipulează și acaparează toate instituțiile, media și tot ce se mai poate, pentru a avea controlul total. foto Profimedia

Citește mai mult

CTP--

„Olé-olé, olé, olé, Viktor Orban nu mai e!” – mă pregătesc să strig, ca în `89. Orban e un Ceaușescu. A împânzit mediul politic și de afaceri cu cimotiile și acoliții lui, creând o rețea de corupție la nivel de stat comparabilă cu a Ceaușeștilor. Încearcă să acopere situația economică a Ungariei, mai proastă decât a României, cu „dușmanul iestern”, UE-Ucraina. Până și un stadion a construit în comuna sa natală, aidoma lui Ceaușescu în Scornicești. Un singur lucru nu a făcut: nu a sugrumat alegerile libere; în compensație, nu va fi împușcat.

Citește mai mult

CT Popescu

Vă simțiți bine, da? Friptura de miel, stufatul, drobul v-au mers la casa sufletului. Deși, aici, înainte de desfătarea gurii pline, e vorba de păstrarea unui statut social și ontologic: și pentru un creștin sărac, a nu avea de Paști o masă bogată, cu bucate „tradiționale”, înseamnă nu numai sărăcie, dar și că încetează să mai fie om, devine un paria. Aceeași idee ca în cazul celor două „fete” care discută despre o a treia: „Auzi, dragă, aia a ajuns să bea apă de la ghivetă!...”.

Citește mai mult

Madeira / sursa foto: arhiva personala

După ce timp de 5 ani am venit în Madeira de 4-5 ori pe an, dar practic tot turiști, doar că nu trebuia să plătim cazarea, abia la începutul lui martie 2026 ne-am luat bilet doar dus și, când am coborât din avion pe aeroportul Cristiano Ronaldo, mi-am simțit împlinit visul de a deveni emigrant. În sfârșit am emigrat - și nu oriunde, ci în insula care, pe bună dreptate, este numită și Paradisul Atlantic și în care foarte multe străzi și locuri au în denumirea lor și cuvântul Paraiso.

Citește mai mult