Slalom printre riscuri și incertitudini

N-a fost nicio surpriză. Piața monetară se aștepta ca joi, în ședința CA al BNR, să nu se producă vreo mișcare a dobânzii-cheie. Și nu s-a produs. Relevant cu adevărat fiind însă faptul că, în comunicatul dat publicităţii, a fost întărită concepția că strategia de politică monetară nu se reduce doar la rata dobânzii-cheie. Sunt adunate, într-un ansamblu, trei decizii: 1) menținerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,75 la sută pe an; 2) continuarea gestionării adecvate a lichidității din sistemul bancar; 3) păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit. Scopul fiind focalizarea politicii monetare asupra stabilității prețurilor pe termen mediu, care să contribuie la o creștere economică sustenabilă.

Notez, ca fapt extrem de important, că mesajele transmise joi opiniei publice, clasei politice şi cercurilor economice, de către BNR, nu au fost ocazionate de vreo împrejurare de ultim moment. 

La banca centrală, așa cum se petrec lucrurile în toate împrejurările, și de această dată cele trei decizii de politică monetară au fost precedate de riguroase analize ale întregului ansamblu economic al țării, cu accent pe mixul de politici – monetară, fiscală, salarială și de restructurare – care se interferează și se potențează reciproc. Iar concluziile privind calibrarea politicii monetare, la niveluri optime sau cel puțin adecvate, în raport cu politica fiscal-bugetară, cu politica economică în general, structurate în direcțiile de specialitate, au fost analizate în Comitetul de Politică Monetară și, apoi, în Consiliul de Administrație. 

Tocmai din această perspectivă, comunicatul făcut public scoate în relief, într-o semnificativă sinteză, factorii ce pun la încercarea economia românească în 2016. Doi fiind extrem de importanţi: riscurile şi incertitudinile. Citez din comunicat: „Riscurile asociate proiecției (economice – n.a) sunt generate de surse atât interne, cât și externe, în condițiile unor incertitudini ridicate.” (…) „Pe plan intern, riscurile se conturează în sfera politicii fiscale și de venituri, precum și a efectelor adverse generate de modificări ale legislației în domeniul financiar.” Între incertitudini, sunt semnalate „cele legate de creșterea economică globală, de volatilitatea piețelor financiare, de tensiunile geopolitice”. Problema fiind cum va reuşi Guvernul României să-și organizeze strategiile în aşa fel încât să obţină un PIB sănătos, cu un ritm de creştere sustenabil, făcând faţă riscurilor şi incertitudinilor cu care se confruntă economia noastră.

Dar certitudinile? Nu sunt deloc puține. Notez câteva: 1) creșterea anuală a PIB a accelerat în anul 2015 la 3,8 la sută, cea mai înaltă dinamică din perioada post-criză; 2) cele mai recente date și sondaje de conjunctură semnalează continuarea expansiunii cererii de consum, pe fondul stimulilor fiscali și al creșterii veniturilor populației; 3) condițiile monetare reale își păstrează caracterul stimulativ începând cu dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat. Desprindem de aici dovada concludentă a corectitudinii deciziei de joi, aceea că, în perioada ce urmează, nu avem de ce să ne temem de vreun fenomen deflaţionist. La care se adaugă consolidarea tendinţei de creştere economică.

Cert este, de asemenea, faptul că dacă România va ști să îmblânzească riscurile și să-și organizeze înțelept confruntarea cu incertitudinile, ar putea câştiga un loc mai bun în topul competitivităţii globale. Însuşi edificiul economiei de piaţă, lovit puternic de efectele crizei globale, ar putea fi refăcut. Şi încă repede. Numai că noua normalitate, de după criză, va avea nevoie de o temelie solidă. Atât de solidă, încât să susţină realităţi cu care nu suntem încă obişnuiţi: rigoare financiară, disciplină bugetară, competiție economică, performanțe manageriale. Din nefericire însă, bunăstarea va fi ultima pe listă. Ea va veni după mai multă muncă performantă, mai multe investiţii, mai multă educaţie.

Educaţia însă – în capul listei! Altfel, totul va fi zadarnic. Fără mai multă valoare adăugată adusă de educaţie nu vom reuşi. Nici o altă ţară n-a reuşit. Sunt în Europa ţări cu populaţii cât jumătate sau cât un sfert din populaţia României, sub aspect numeric, dar cu PIB-uri duble. N-au mai multe resurse naturale, au făcut însă o puternică resursă din educaţie.