Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„Darea în plată” și Statul ca jucător activ

Despre „darea în plată” discutăm de aproape un an, de când proiectul legii a intrat în dezbatere publică. Mesajul focalizat pe locuință a angajat interesul unei bune părți a societății civile. Ce a urmat?

UNU. Parlamentul a adoptat legea cu o cvasiunanimitate de voturi, deși nenumărate foruri interne și internaționale (Guvernul României, Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar Internațional) au formulat obiecții de fond. Președintele României nu a promulgat-o însă; a returnat-o Parlamentului, spre reexaminare, însoțită de o serie de propuneri în vedere rescrierii unor articole care fie se îndepărtaseră de rigorile dreptului, fie erau de natură să provoace riscuri morale.

DOI. Ca să nu respingă propunerile Președintelui României, Parlamentul… nu le-a mai discutat. A operat însă schimbări de fond, care nu numai că au îndepărtat legea și mai mult de rigorile dreptului, ci au apropiat-o și mai mult de riscul moral.

Semnalul inițial, de intervenție în scop social, ce dădea o soluție celor în situația de a-și pierde locuința familială, s-a stins. Scopul social al legii a fost abandonat. Legea aleargă acum într-o altă direcție.

TREI. Povestea celor 900.000 de familii în pericol să ajungă în stradă, dacă băncile ar fi continuat demersurile de executare silită a locuințelor ipotecate, a fost dată uitării. Ar fi fost imposibil ca aproape un milion de familii să fie în pericol să-și piardă locuințele. O statistică făcută recent de Direcția de Supraveghere din BNR, pe baza raportărilor băncilor, relevă că, pentru întârzieri mari la plată, până în februarie 2016, au fost executate 316 imobile depuse drept garanții în timp ce alte 5230 de proceduri de executare sunt în curs. Aceste numere reprezintă locuințele sub semnul executării.

Să fiu înțeles bine: nu bagatelizez nimic. Și dacă o singură familie este scoasă în stradă, din propria locuință, pentru că a fost adusă de criză în situația de a nu-și mai putea plăti datoriile către bănci, drama acestei familii ar trebui să alerteze întreaga societate. Și să oblige statul să reacționeze. Dar prin legi care să nu poată fi atacate constituțional. Și să nu provoace hazard moral, deschizând o „Cutie a Pandorei” greu de controlat.

CINCI. Și atunci? O soluție este înscrisă în Directiva Europeană 17/2014, care le invită pe toate cele 28 de state ale Uniunii să concureze la îmblânzirea pieței serviciilor financiare. Și s-o facă inclusiv prin măsuri de ajutorare concretă a celor care nu-și mai pot plăti creditele, salvându-i de la evacuare. Or, dacă „darea în plată” este o lege a autoevacuării, nu se întreabă serios nicio autoritate statală ce va face o familie neajutorată după ce va fi scoasă din propria locuință, chiar dacă scapă de datorii? Mai cu seamă că se tot vântură două explicații care, dacă nu sunt naive, atunci sunt cinice.

Dar cine ar putea să știe, astăzi, cum vor reacționa băncile, ce strategii vor adopta?! Și, apoi, ar putea cineva astăzi să ofere certitudini în privința raportului între evoluția chiriilor și cea a ratelor la credite ipotecare?! Socoteala de… astăzi nu se potrivește cu cea din piața de mâine!

Textul legii le sugerează celor expuși să-și piardă casa familială prin darea în plată, că… nu-și vor pierde locuințele. Pentru că băncile, imediat ce vor fi notificate cu intenția de a le fi puse în brațe case în loc de bani, se vor grăbi să deschidă negocieri cu debitorii restanțieri, oferind condiții blânde de returnare a datoriilor. Dar cine ar putea să știe, astăzi, cum vor reacționa băncile, ce strategii vor adopta?! Și, apoi, ar putea cineva astăzi să ofere certitudini în privința raportului între evoluția chiriilor și cea a ratelor la credite ipotecare?! Socoteala de… astăzi nu se potrivește cu cea din piața de mâine!

În această cheie, le amintesc cititorilor că, în timpul boom-ului de dinaintea crizei, când mulți se repezeau să se împrumute în franci elvețieni, pentru că dobânda era mai mică și condițiile de creditare mai puțin riguroase, am semnalat un posibil pericol. Am intervenit în nenumărate emisiuni tv ori la radio cu sfatul că, piața fiind capricioasă, n-ar fi exclus ca o monedă pe care am numit-o „exotică”, cum este francul elvețian, să-și schimbe comportamentul în piață și, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, să-i pună în dificultate. Și iată că acel viitor, care n-a fost deloc îndepărtat, a venit în ianuarie 2015.

Nici astăzi, piața nu a devenit mai puțin capricioasă. Dimpotrivă, e chiar mofturoasă. Oricum, e imprevizibilă. Piața locuințelor mai mult decât oricare altă piață. Cine poate să prevadă ce va fi peste patru-cinci ani, cum vor evolua chiriile și cum se vor mișca dobânzile bancare? Apoi, dacă au fost loviți de criză și li s-a micșorat puterea de plată, cine poate să știe astăzi cum va evolua standardul de viață în România după criză? Eu nu îndrăznesc să fac prognoze. Subliniez doar cerința ca fiecare să gândească bine înaintea unei decizii cardinale.

Și statul este obligat să gândească bine, să gândească lucid soluția unei probleme care, într-adevăr, nu suportă amânare. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Alex check icon
    Draga domnule Vasilescu,
    doar doua observatii. Unu: "hazard moral" in limba romana inseamna "soarta morala", "destin moral"etc, ceea ce nu cred ca a fost intentia dvs de a comunica, fiind un profesionist de marca. Din limba engleza insa traducem hazard prin pericol, risc etc, probabil sensul in care doriti Dvs. sa folositi expresia. Domnia vostra nefacand parte din generatia de corporatisti care scriu in romgleza, ma hazardez sa presupun ca ati (sau un colaborator) tradus un text din engleza pus la dispozitie de cei cu argumente in aceasta directie.
    Doi: "dacă „darea în plată” este o lege a autoevacuării, nu se întreabă serios nicio autoritate statală ce va face o familie neajutorată după ce va fi scoasă din propria locuință, chiar dacă scapă de datorii?" as continua intreabarea, BNR- in numele careia comunicati crede ca este mai bine ca familia neajutorata, dupa cum o numiti cu condescenta, dupa ce a fost scoasa din propria locuinta de BANCA (sa nu evitam sa numim responsabilul acestei actiuni) mai ramane si cu datorii pe care trebuie sa le plateasca in continuare? Dvs. ce ati alege ? Sa platiti doar chirie sau sa si platiti o chirie + rata la banca pentru suma ramasa?
    Scriu aceste randuri doar pentru ca imi sunteti simpatic si este pacat sa stricati o imagine foarte buna, cu explicatii si argumentari ilogice, pentru o cauza "hazardata moral".
    Singurul Dvs argument valabil si care ar trebui sa fie sustinut cel mai puternic, este ca o lege nu poate avea efecte retroactive si sa solicitati ca aceasta sa se aplice doar noilor contracte. Sa auzim numai de bine.
    • Like 1
  • Alex check icon
    Domnule Vasilescu, le plangeti oamenilor de mila ca poate o sa ajunga sa plateasca chirie mai mult decat platesc acum rata. Ca nu se stie ce o sa se intample cu piata. Asa ca mai bine sa nu fie deranjata, nu? Iar pentru ca faceti referire si la creditele in CHF, va dau eu un exemplu ca se pare ca nu prea stiti date din piata. Ce ziceti, cand o sa ajunga sa fie chiria 5000 (cinci mii) lei pentru un apartament cu 3 camere de 62 mp intr-unul din cartierele muncitoresti ale Bucurestiului? Cred ca nici daca vine cutremurul ala mare si cad jumatate din cladirile din oras nu ajungem acolo. Sau poate stiti dumneavoastra ceva ce noi nu stim.
    • Like 1
  • Statul prin institutiile sale (inclusiv bnr) este dator sa protejeze cetateanul mai ales atunci cand acesta nu poate sau nu vrea sa se protejeze singur. Faptul ca bagatelizati riscurile si aruncati vina pe datornici cu un "v-am spus eu" imi demonstreaza ca nu intelegeti mai nimic din responsabilitatea morala si civica pe care o are o institutie precum BNR. BNR ar trebui sa ii apere pe romani de banci, nu pe banci de romani.
    • Like 1
  • Domnule Vasilescu, constat ca nu puteti sa treceti peste .... cata suparare v-a produs faptul ca pentru prima data riscul se imparte in mod echitabil intre bancheri si sclavi. Cat de mult va place asta: Executarea silita pana la moarte, dobanzi si penalitati inmultindu-se perpetuu ... generatii intregi datoare sistemului bancar. Cum sa fie echitabil ca un client sa acopere din rate spre exemplu 80% din credit, apoi sa intervina imposibilitatea de plata, sa dea casa inapoi, desi a achitat-o aproape in totalitate si sa mai fie si dator pana la moarte pe sume exorbitante inventate din pix de stimabilii bancheri - sub titlu de dobanzi si penalitati. Va rog aveti decenta si abtineti-va macar daca nu puteti fi echidistant.
    • Like 1
  • check icon
    BNR accepta IFN-urile cu un capital de 1 milion euro. Aceste IFN dau credite cu dobanda de 1000%, adica de aproape 100% pe luna, nu pe an. In legislatia civila se considera camatarie acordarea de imprumuturi care au o dobanda care depaseste 50% din dobanda de referinta a BNR. In codul penal camataria se refera doar la persoanele care acorda imprumuturi fara avizul BNR. IFN au insa avizul BNR. In concluzie se poate spune ca avizul BNR echivaleaza cu o clauza de neraspundere penala pentru camatarie. Pe de alta parte acelasi cod penal scoate din text referirea la dobanda de referinta a BNR si permite IFN sa faca camatarie legal de o maniera nerusinata. Tot BNR considera leasingul operational un imprumut care trebuie reglementat de BNR. Pentru cine nu stie leasingul operational este un contract de inchiriere cu clauza de vanzare. Pe partea cealalta BNR tine pita si cutitul privind aprobarea conditiilor de creditare pentru bancile comerciale. Cu toate astea BNR accepta conditiile asa cum sunt astea prezentate de bancile comerciale fara sa-si puna nici o secunda problema anormalitatii produselor de creditare. BNR nu a reusit sa inteleaga ca modelele de creditare prezentate de bancile comerciale, aproape toate straine, sunt corecte in tarile dezvoltate economic, unde populatia are un venit suficient pentru a rambursa un credit exclusiv din venituri, dar sunt absolut nefunctionale in Romania. De ce nu le-a explicat BNR ca in Romania contractul de munca este garantia cea mai cretina posibila, ca astfel de garantii debile vor avea drept consecinta aparitia unui numar mare de rau-platnici. BNR mai trebuia sa insiste ca bancile sa caute garantii reale pentru creditele acordate si aceste credite sa nu depaseasca 50% din valoarea garantiei. In felul asta bancile ar fi avut, chiar dupa criza, niste garantii suficiente si mult mai important, ar fi avut o masa de debitori solvabili (e adevarat ceva mai mica). As mai intreba BNR de ce nu creeaza mecanisme care sa dea dreptul debitorului sa-si rascumepere creanta in aceleasi conditii, la acelasi pret ca fimele de executari silite, fiindca bancile vand un credit la 15-30% din valoarea lui? As mai intreba de ce considera BNR ca bancile atunci cand au acceptat o garantie reala nu au inteles sa-si satisfaca creanta din valorificarea garantiei si sa participe echilibrat si moral la impartirea riscului? Daca ma uit la BNR eu vad doar o institutie cu rol de sindicat al bancilor care considera cetateanul doar o vaca de muls. Sintagma Nationala din denumirea BNR ar trebui scoasa.
    • Like 4
    • @
      Foarte bine pusă problema. Răspunsul?
      • Like 0
    • @ Serin Jura
      Nu cred ca va primi raspuns, e mult prea aproape de adevar ca sa i se poata aduce contra-argumente :)
      • Like 0
  • check icon
    legea darii in plata ar trebui sa descurajeze speculatia imobiliara, care umfla artificial preturile, si lacomia bancilor pt ca acum vor trebui sa imparta riscul de piatza ca si cel de risc valutar cu cumparatorul ceea ce inseamna ca vor trebui sa ceara depozite mai mari care sa acopere pierderea de pret.
    • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult