Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Șoc, virus și vaccinul liber

● Avocații dnei Pintea zic că a avut un șoc deoarece i s-au pus cătușe. Probabil că dânsa are alergie la metal. Asta ar explica faptul că nu a avut niciun șoc la vederea pungii cu șpagă, dimpotrivă, a exclamat „Supertare!”: era vorba de bancnote, nu de monede de 50 de bani.

● Boala de piele a aceleiași doamne Pintea, care nici aia nu e a ei, i-au băgat-o băieții din statul paralel, s-a agravat brusc în contact cu aerul din arestul Poliției. Drept care, se tot cere la spital, de unde e trimisă de medici retur în arestul Central. Asta pentru că a greșit spitalul: dacă ajungea la Floreasca, o țineau până la prescrierea faptei. 

● Sau, dacă vrea să scape de arest, nu înțeleg de ce nu i se găsește distinsei doamne un coronavirus. Ca să fie trimisă acasă, în izolare. Ba cred că merge şi fără virus. Ar fi destul ca doamna ex-ministru să ajungă la domiciliu şi îi trec toate alea, așa cum i-au venit.

● Poate că i-a cauzat la șoc și suspendarea din PSD. În loc să năvălească toată conducerea, fie și interimară, la judecătorie alături de ea, ca în vremurile bune, auzi, Ciolacu n-o scoate din arest, o scoate din partid pe biata femeie. Și dacă se dovedește că-i nevinovată?!

Păi, atunci, rezultă că e singura cetățeancă cinstită din țara asta, restul românilor fiind, potrivit declarației dnei Pintea pe când era ministru al Sănătății, „un popor de infractori”.

● Nu reușește să dibuiască nici Poliția, nici ministerul Mediului, nici Primăria Capitalei cine și ce a ars în noaptea de duminică spre luni de a intoxicat Bucureștiul. E și greu, că ascultați ce vă spun eu, i-au ars băieții din statul paralel pă morții cu cornovirus, care sunt mulți rău, nu cum mint ăștia.

Vine Apocalipsa! În așteptarea ei, australienii au cumpărat toată hârtia igienică din magazine, francezii și italienii se bat pe romanul „Ciuma”, al lui Albert Camus, iar la noi conservele de ciorbă de burtă și fasole cu cârnați încă n-au dispărut cu totul de pe rafturi. O s-ajungem, doamne ferește și apără, să n-avem ce pune pe masă la câte pomeni și parastase are să fie!

● Dacă n-avem mașini pentru a înlătura poluarea care este, avem în schimb utilaje pentru dat zăpada care nu este. Plătite cu zeci de mii de euro pe fiecare zi de stat la soare. La banii ăștia, firma care deszăpezește sectoarele 1 și 2 ale Capitalei ar trebui să furnizeze și zăpada. 

 ● Nemții îi numesc pe speriații de virus care golesc magazinele „Hamsterkauf” – șoareci cumpărici. Presa din vremea lui Ceaușescu, încercând să justifice lipsa alimentelor din galantare, vorbea despre „hârciogii care stochează mâncarea”!

● Parlamentarii s-au speriat că pierd voturi și o lasă moale cu vaccinarea obligatorie. Poate au dreptate: omul trebuie să poată alege liber. Prin urmare, aș propune un singur vaccin, liber, numai la cerere: vaccinul contra prostiei. Stimați Republicani, cam câți concetățeni credeți că și l-ar face de bunăvoie?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult