Cu alegerile din statul Washington, republicanul Trump a trecut de numărul minim de delegați necesar pentru nominalizare și a ajuns la 1.239. Alți delegați au rămas agățați de candidații ieșiți din cursă: 559 la Ted Cruz, 166 la Marco Rubio, 161 la John Kasich. Și mai sunt alegeri preliminare republicane programate în patru state: California, Montana, New Jersey și New Mexico, în ziua de marți 7 iunie, care va fi ultima supermarți a campaniei.
Din luna iunie 2015 și până acum câteva zile, de câte ori un sondaj de opinie adresa întrebarea Pe cine ai vota președinte, pe Hillary Clinton sau pe Donald Trump? candidata ieșea constant deasupra, la diferențe variabile de 3-11%. În săptămâna trecută, pentru prima dată, Trump a întrecut-o pe oponenta lui în mai multe sondaje electorale și în media lor raportată de www.realclearpolitics.com, care a publicat 45 de procente pentru Trump și 42 pentru Clinton. Dar majoritatea sondajelor continuă să dea șansa cea mai mare lui Hillary Clinton, ale cărei principale grupuri de susținători sunt albii vârstnici, 50% din femeile nemăritate, minoritățile latino și a celor de culoare și o parte din votanții independenți. Majoritatea bărbaților albi, tineri și maturi îl preferă pe Trump.
Și compania ABC l-a dat învingător pe Trump, dar la o diferență de numai 2% (46/44). Analiza sondajului ABC arată că progresul făcut de miliardar se bazează în primul rând pe o schimbare a opțiunii electorale a milenariștilor (grupa de populație de vârsta 18-29 de ani). Din răspunsurile acestor adulți tineri, reiese că Hillary a pierdut 19% din voturile lor, în timp ce Donald Trump s-a ridicat cu 17%, o schimbare de direcție mai mult decât semnificativă, de 36%. Și la alte subgrupe (votul femenin, cel masculin, albi/nealbi) Trump a câștigat câteva procente, față de cele înregistrate în luna martie. Una dintre explicațiile date de strategii electorali este că o parte din partizanii de azi ai lui Trump provin din cei care acum două luni ar fi votat pentru Bernie Sanders, dar s-au schimbat, nemaicrezând că victoria lui Bernie este posibilă.
Confirmând o rezistență ieșită din comun și neluând în seamă presiunile elitei democrate, care îi cere să abandoneze, Sanders speră într-o victorie în alegerile care vin și mai ales într-un rezultat bun în California.
Arătam săptămâna trecută că relația dintre Sanders și liderii democrați continuă să se înrăutățească și că septuagenarul senator independent se plânge de sprijinul pe care partidul îl dă doamnei Clinton pe căi ascunse, cu orientarea delegaților obișnuiți și a supradelegaților de partea ei. La momentul prezent, fără a socoti supradelegații (politicieni democrați în funcții de membri ai congresului federal și al congreselor de state, guvernatori, membrii comitetului democrat național), Clinton a acumulat 1.769 de delegați, iar Sanders 1.499.
Nemulțumirilor și acuzațiilor lui Sanders li s-au alăturat și cele ale altor politicieni democrați și s-a declanșat o campanie care cere îndepărtarea din funcție a președintei comitetului democrat național Debbie Wasserman Schultz, acuzată de atitudine părtinitoare și de divizarea partidului, până la stadiul conflictelor deschise, așa cum a fost cel de săptămâna trecută din Nevada. Dacă se va întâmpla acest lucru, Hillary va fi privată de o susținătoare devotată și al cărei sprijn a contat.
Atacurile lui Trump împotriva doamnei Clinton s-au întețit și el a adus în discuție multe din acuzațiile vechi împotriva cuplului Clinton, cum ar fi moartea suspectă a consilierului Vince Foster, afacerea cu terenuri Whitewater din Arkansas, plângerile mai multor femei care au fost hărțuite sexual de Bill Clinton și zvonurile că Hillary a jucat un rol important în mușamalizarea acelor conflicte, după ce soțul ei a ajuns președinte. Decizia campaniei Trump de a repune în discuție subiecte atât de vechi apare multora ca o idee puțin inspirată, dar Trump a declanșat un război de la care așteaptă compromiterea definitivă a doamnei Clinton, pe care el a poreclit-o Hillary cea necinstită (crooked Hillary).
Și cum parcă necazurile făcute de Trump și Sanders n-ar fi fost de ajuns, o altă belea s-a adăugat pe capul candidatei democrate: raportul Inspectorului General de la Ministerul de Justiție (Department of State).
Imediat după ce a preluat funcția de ministru de externe, doamna Clinton a hotărât să facă astfel ca toate documentele și corespondența ei să nu poată fi vreodată investigată. Procedeul este nu numai împotriva normelor de conduită pentru orice funcționar al guvernului federal, dar este și profund ilegal, întrucât sustrage documentația de la accesul altor ramuri guvernamentale și al publicului, călcând legea votată de congres Actul pentru Libertatea Informației (FOIA - Freedom Of Information Act). Ca să facă acest lucru, Hillary Clinton a instalat un server privat în locuința personală, prin care au circulat toate corespondențele ei și ale colaboratorilor apropiați, inclusiv documente de cea mai mare confidențialitate.
La plecarea din funcție a secretarei de stat, nicio pagină nu a fost predată departamentului. Când au apărut acuzațiile legate de acest procedeu, doamna Clinton a făcut declarații repetate care negau că ar fi trimis pe calea serverului personal orice documente secrete, apoi a predat - cu o întârziere mai mare de un an - o parte din documente, dar a șters alte zeci de mii.
S-au declanșat trei investigații: una a unui comitet senatorial, a doua a departamentului de stat și a treia a Biroului Federal de Investigații - FBI. Ultimul organ de cercetare nu intervine decât atunci când apare suspiciunea unui act criminal. Specialiștii ciberneticieni ai FBI-ului au reușit să recupereze documentele considerate distruse, au preluat de la alți destinatari copiile provenite de la cabinetul doamnei Clinton și au folosit și surse mai neobișnuite, inclusiv informațiile hacker-ului bucureștean Marcel Lazăr Lehei, poreclit Guccifer, care a devenit celebru peste noapte în lumea politică americană.
Primul rezultat de anchetă, comunicat de Inspectorul General al Departamentului de Stat, care constă într-un raport de 83 de pagini, a fost făcut cunoscut publicului în ziua de 25 mai. Dintre cele trei anchete, cea departamentului de stat se aștepta să fie cea mai blândă: acolo lucrase doamna Clinton, lăsase în urmă mulți colaboratori și multe acțiuni începute, fusese - până în anul 2013 - un om al casei. Inspectorul General Steve Link, care a condus investigația, fusese numit în funcție de președintele Obama, deci nu lăsa loc unei suspiciuni de neobiectivitate.
Dar, spre marea surpriză a tuturor, raportul lui Link este dur și incriminator. Din el rezultă că doamna Clinton a ținut secret procedeul și că a respins avertismentele celor care au întrevăzut posibilele complicații legale, nu a predat o imensă cantitate de documente nici în timpul funcției și nici la plecare și a refuzat să colaboreze și să se întâlnească cu investigatorii, blocându-i și pe subalternii ei să o facă. Mai rezultă că numărul documentelor secrete manipulate ilegal este însemnat și că suspiciunile de compromitere a secretului de stat sunt îndreptățite.
Contradicțiile dintre cele declarate de doamna Clinton, care a încercat să nege orice vinovăție și să minimalizeze gravitatea faptelor și concluziile raportului publicat sunt multe și îngrijorătoare. Cum în sondaje anterioare, publicul a răspuns în proporție de 55-60% că nu are încredere în cele spuse de doamna Clinton, te întrebi până la ce nivel vor urca cifrele legate de lipsa de credibilitate a candidatei, pe măsură ce concluziile celorlalte două investigații vor deveni publice.
În editorialul ei din Wall Street Journal, Peggy Noonan o numește pe Hillary Clinton întruparea decadenței la care a ajuns lumea politică din capitala națiunii și crede că tocmai această decădere coruptă este principalul factor de motivare a maselor de votanți furioși pe care îi găsim în ambele tabere.
Și totuși, avantajul este de partea lui Hillary Clinton și nu numai prin datele furnizate de sondajele de opinie.
Analiza hărții electorale din acest an arată că republicanii contează pe 23 de state, care însumează 190 de electori. Democrații anticipează victoria în 18 state, dar care aduc împreună 240 de electori. Pentru a fi ales președinte, un candidat trebuie să aibă minimum 270 de electori, așa că marea competiție va fi în statele de bătălie, acele state la care rezultatul nu poate fi anticipat și care pot merge în orice direcție (battleground sau swing states). În acest an, principalele state de bătălie care vor decide alegerile sunt: Ohio, Colorado, Iowa, Nevada, New Hampshire, Virginia, Florida și Pennsylvania, la care se mai adaugă câteva care își pot schimba orientarea în ultima clipă.
Pe lângă campania de stimulare a propriilor baze electorale, candidații finali trebuie să facă efortul de a cuceri, mai ales în statele de bătălie, un procent mai mare din grupurile în care nu stau prea bine: pentru Clinton tinerii, bărbații albi și independenții, pentru Trump minoritarii și femeile albe.
Un rol foarte mare îl va avea direcția de migrare a numărului important de susținători ai lui Ted Cruz și ai lui Bernie Sanders, ca și faptul dacă aceștia vor vota, sau dacă vor decide să-și trăiască dezamăgirea stând acasă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Madam Clinton mi se pare ( uitandu-ma in urma la scrise-le si nescrise-le despre ea) de departe o mizerie de om; O spun cu toata convingerea;
Mi se pare un fel de Victor Ponta la nivel american; ( aduc in sustinere miciunile cu zambetul pe buze, potlogariile de "cartier", tratamentele de feudal, lipsa oricarui bun-simt)
Asa ca- decat o "combinatoare" de santier, mai bine un neaos care spune ce gandeste.
Wikipedia: Millennials are the demographic cohort following Generation X. There are no precise dates for when the generation starts and ends; most researchers and commentators use birth years ranging from the early 1980s to around 2000. Wikipedia
si atunci o sa vezi de ce e bine sa iasa Trump .
Este de presupus ca rezultatul alegerilor din State, indiferent de rezultat, nu va fi decat o "invitatie" pentru diferitele curente corozive la nivel mondial, unele dintre ele cu obiective oneste, sa continuie procesul de erodare a cam tot ce a insemnat societate capitalista.