Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Spital din România, 2019: Gândacii care mișună printre copii se hrănesc cu nepăsarea noastră

spital Filantropia Craiova

Sursa foto Gazeta de Sud

Secţia de Pediatrie a Spitalului „Filantropia“, Craiova. În cada din baia unui salon unde sunt internaţi copii, câteva puncte negre se deplasează încet pe suprafaţa emailată. Trei gândaci au ieşit la plimbare. În spatele ţevilor, un gândac mai mare îşi mişcă gingaş antenuţele. Un coleg al său, mai sprinten, traversează peretele şi se îndreaptă hotărât spre dulapul de lângă patul aflat la câţiva metri, unde sunt înghesuite, printre medicamente, şi pachete cu mâncare.

Tablou idilic cu copii şi gândaci. Ar putea fi numele unei opere de artă contemporană care ar vinde la greu. Copii bolnavi, alături de nişte tovarăşi neinvitaţi care îşi fac cuib, nestingheriţi, în locul menit igienei. 

Ce spun reprezentanţii spitalului? „E posibil“. Există, desigur, o explicaţie. Firma de dezinsecţie nu şi-a făcut treaba. Spitalul a demarat o nouă licitaţie pentru acest serviciu. Totuşi, personalul medical nu s-a plâns de nicio invazie a gândacilor, pentru a se lua măsuri de urgenţă.

„Ni s-a terminat contractul de dezinsecţie, iar SPIAAM (Serviciul de Prevenire a Infecţiilor Asociate Asistenţei Medicale) nu a fost mulţumit de rezultatele obţinute cu firma care s-a ocupat. Ştiam acest lucru cam de o lună, iar acum suntem în curs de licitaţie pentru a găsi o altă firmă. Serviciile de specialitate ne-au transmis că, în pofida programului de dezinsecţie realizat, rezultatele nu sunt cele pe care le aşteptam. Dar, între timp, vom lua măsuri de urgenţă proprii. Secţiile nu ne-au semnalizat că ar fi o invazie. Întotdeauna am intervenit acolo unde ni s-a semnalizat de către asistentele-şefe o problemă“, spune Lorena Dijmărescu, directorul medical al Spitalului „Filantropia“.

Am un copil de aproape patru ani acasă. Sunt norocoasă că, până acum, nu a fost nevoie să îl internez într-un spital. Mi-e groază numai de gândul că ar trebui să îl duc, din proprie iniţiativă, într-un loc din care ar putea pleca mai bolnav decât a venit. Problema e că nu faianţa de pe vremuri şi lipsa reabilitării sunt marea noastră problemă. Da, ar fi frumos să avem un spital de copii cu o faianţă veselă şi cu pereţi coloraţi. Da, ar fi frumos să avem spitale noi. Dar să avem un spital curat nu ar fi frumos. Ar fi normal. Să avem asistente şi medici care să îşi facă treaba ar fi normal. Să avem firme de dezinsecţie care să nu îşi bată joc de pacienţi ar fi normal

Mai ţineţi minte scandalul Hexi Pharma? Parcă vă sună cunoscut, nu? A venit şi a trecut. Problemele sunt departe de a se fi rezolvat. În urmă cu puţin timp, scriam despre jegul şi bacteriile multirezistente de la SJU Craiova. Acum, despre gândaci la spitalul de copii. Am scris şi despre oameni care au vrut să se întoarcă în ţară, dar s-au răzgândit din cauza spitalelor. Am scris şi despre pacienţi care şi-au făcut rate ca să dea bani la doctori. Am scris despre o femeie în chinurile facerii care se chinuia să desfacă un set de plicuri. Aşa arată viaţa pacienţilor din România. Cu şpaga în buzunar, umblând bezmetic după doctori, chiar dacă te doare. Asta e prioritatea când calci pragul unui spital. Ca să scapi cu bine.

Nu e normal să existe încă şpaga? Pardon, să o spun frumos: „plata informală“. Nu e normal, desigur. Nu e normal să dai, mai ales când nu ţi se cere. Dar care este cauza persistenţei acestor „plăţi informale“? Frica. Le e frică oamenilor de ce li se poate întâmpla în spital. Le e frică de moarte, de bacterii, de personal medical nepăsător, din care s-a scurs ultimul strop de empatie. De multe ori, nici măcar nu e vina asistentei sau a medicului că îşi agaţă umanitatea în cui atunci când îmbracă halatul. E o metodă de autoapărare, un scut care îi ajută să reziste într-un sistem greşit de la un capăt la altul.

Dar pentru gândacii care mişună prin băi nu au scuză nici doctorii, nici asistentele, nici firma de dezinsecţie, nici conducerea spitalelor. Pentru că gândacii care mişună în salon se hrănesc din nepăsarea tuturor.

Din păcate, suferim cu toţii de o boală pe care nu o va învinge nimeni de unul singur. Se numeşte România.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Președintele Dan și-a început discursul de astă-seară, în fața presei, cu o logicăreală tâmpă, însoțită de hlizeala pe care o credeam dispărută: cică Giovanni Falcone, dacă ar veni să candideze la șefia unui Parchet de la noi, ar trebui să-și depună dosarul la ministrul Justiției (a zis cineva că nu?) și „Giovanni Falcone nu e pesedist”. Dar cine a zis că este? Ce caută în propoziție Falcone? Problema e că ministrul Justiției este pesedist, plagiator, executant întocmai și la timp al poruncilor Partidului!

Citește mai mult

Screening gratuit pentru cinci tipuri de cancer, disponibil pentru locuitorii județului Brașov

Există o diferență fundamentală între a descoperi un cancer la timp și a-l descoperi târziu. Studiile arată că până la jumătate dintre cazurile de cancer pot fi prevenite sau tratate cu succes dacă sunt depistate în stadii incipiente. În cazul cancerului pulmonar, de exemplu, diagnosticul precoce poate crește șansele de supraviețuire de peste trei ori.

Citește mai mult

Martorii lui Iehova

Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Piesa de teatru / sursa foto: arhiva personala

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Citește mai mult