Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Standul de la New York fără perdea. Industriile creative din România sunt tratate la fel ca în poză: cu spatele

România, grădina Carpaților

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Chiar dacă ar curge demisii în valuri de la toate ministerele, consulatele și departamentele de comunicare implicate în promovarea României la Târgul de Turism de la New York, vălul negru care a mai coborât o dată peste ființele noastre buimăcite nu-l mai ridică nici Dumbledore resuscitat. Dacă am avut nevoie de încă o confirmare legată de universul paralel și anacronic în care își desfășoară activitatea structurile mărețului stat român, susținute și consolidate an după an de o castă lipsită de orice umbră de profesionalism, iată că a venit sub forma unei poze halucinante: șase indivizi mândri nevoie mare zâmbesc onorați de sub niște printuri A4 agățate de locurile emblematice ale României, cu liniștea că au dat tot ce-i mai bun pentru promovarea unuia dintre pilonii strategici ai economiei noastre: turismul. 

stand Romania -

Dacă niște copii de clasa a treia ar fi avut ca temă pentru școală la Explorarea mediului realizarea unui panou de promovare a turismului românesc, eforturile unite ale părinților și imprimantelor din dotarea personală ar fi reușit de departe un proiect mult mai evoluat pentru punerea în valoare a „grădinii carpatine“. Aici intervine însă una dintre dilemele cu care mă confrunt de ceva ani buni: chiar dacă privim aceleași lucruri sau evidențe, vedem evidențele diferit, în funcție de nivelul de educație și de bun-simț, de gusturile și referințele personale, plus o serie de alte coordonate care ne definesc atât profesional, cât și uman, în viața de fiecare zi.

Explicațiile din comunicatul Ministerului Antreprenoriatului (pe bune?!) și Turismului au venit ca o confirmare a vidului care ne ține loc de viziune sau strategie când e vorba de viitorul nostru, mai sumbră decât „sărăcia“ de perdea neagră pusă la bătaie de organizatori: niciunul dintre cei implicați în acest proiect al unui minister esențial nu a considerat că orice stand al României dintr-un târg internațional este, în primul rând, un exercițiu de comunicare a valorilor și a atributelor care ne legitimează ca teritoriu și ca națiune. Poate că mânați de această revelație și-ar fi întrebuințat creierele pentru găsirea unui concept, a unei idei sau direcții de promovare și, în cele din urmă, ar fi apelat cu încredere la cei înzestrați de natură cu talent și expertiză pentru reprezentarea noastră în ochii lumii: designeri, fotografi, scenografi, artiști vizuali sau, generic, oameni de creație capabili să comunice o țară într-un limbaj plastic, care să atragă și să impresioneze. Nu suntem la nivelul unui nume de țară care se vinde singur, suntem în construcție, ispășind păcatele unor oficiali care ne țin blocați în șantierul dezolant al propriei lor neputințe. Chiar dacă ne credem miezul universului, avem nevoie de un hard selling ca lumea să ajungă să știe cine suntem. Există un slogan celebru care ar trebui să fie pus pe frontispiciul eforturilor noastre de comunicare la nivel de țară: We try harder. Ne străduim mai mult pentru că avem multe prejudecăți de înlăturat, multe metehne de depășit, dar și foarte multe calități care ne diferențiază de promovat.  

Orice scenograf îți poate spune că un spectacol începe adesea de la o simplă perdea neagră, care prinde viață prin imaginație și creativitate. Dar ca să ajungi să apelezi la oamenii competenți din industriile creative, trebuie să fii, în primul rând, conștient de existența lor, să le validezi munca și talentul, să le recunoști contribuția în societate dincolo de zeflemitorul „artiștii ăștia...!“. O pânză cenușie se poate transforma într-un happening cu ștaif, care să reprezinte efervescența antreprenorială și creativă ce împinge România dincolo de limitările impuse de încuiații ei oficiali. Dar pentru asta, e nevoie să înțelegi conceptul de autor care vine cu niște drepturi neprețuite: acelea de a crea valoare, memorabilitate și o țâră în plus de sens și de autenticitate.

De ani de zile, breslele creative din România au fost exilate la marginea prăpastiei. Drepturile de autor sunt tratate cu o lipsă patologică de considerație, iar imensa resursă de talent care mocnește în piață este nesusținută și neîncurajată. Indiferența oficială a antrenat aroganța socială. Să nu ne mai ascundem după perdea: unui zugrav sau unui instalator îi sunt plătite în avans materialele și orele de muncă pe care urmează să le presteze, în timp ce oamenii din industriile creative așteaptă luni de zile plățile pentru proiectele implementate.

Creația e luată de bună pentru că vine la pachet cu atenția îndreptată mai degrabă spre valoarea și calitatea livrată decât spre clauzele nerespectate din contract sau termenele încălcate. Și în timp ce una dintre mirările supreme ale momentului este cum un „actoraș“ ca Zelenski poate să anime întreaga comunitate internațională, ignorând că un actor este format în ani intenși de studiu, de lecturi și de aprofundare a psihologiei umane, nu e de mirare că standul nostru s-a împiedicat în niște poze de pe Google care nu au reușit să capteze nici măcar sublimul mămăligii.

Să nu ne mai ascundem după perdea: unui zugrav sau unui instalator îi sunt plătite în avans materialele și orele de muncă pe care urmează să le presteze, în timp ce oamenii din industriile creative așteaptă luni de zile plățile pentru proiectele implementate.

Până când vom înțelege că orice afișezi în numele României este un efort de branding și de comunicare care ne privește pe toți, până când va deveni normalitate să apelăm la un Bumbuț sau Gâlmeanu, Ganea sau Noroc pentru a ne promova locurile și oamenii care ne definesc, pregătiți agrafele și acele de siguranță! Mai avem multe perdele de fum de străpuns! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult