Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Statul Qatar găzduiește atât o bază militară importantă a SUA, cât și o parte dintre teroriștii Hamas. Ce rol ar putea juca în viitorul apropiat

Anthony Blinken și șeicul Tamim bin Hamad Al Thani

Secretarul de stat Antony J. Blinken s-a întâlnit cu emirul statului Qatar, șeicul Tamim bin Hamad Al Thani la Doha, pe 13 octombrie 2023. Fotografia Departamentului de Stat de Chuck Kennedy/ Alamy/ Profimedia

Să vorbim puțin despre cel mai eficient actor diplomatic din Orientul Mijlociu al acestui moment: statul Qatar.

Presa internațională scrie că o mână de puteri regionale sunt susceptibile de a putea exercita presiuni asupra grupării teroriste Hamas pentru a elibera ostaticii capturați pe 7 octombrie din Israel, dar Qatarul, care obișnuiește să asigure bunele relații între mișcările radicale și Occident, pare a fi cea mai importantă dintre aceste puteri.

Rolul statului din Golf în eliberarea a doi ostatici americani de către Hamas i-a consolidat reputația de mediator global. Reputația asta aduce influență, dar implică și riscuri.

Faptul că micul stat din Golf găzduiește atât o bază militară importantă a SUA, cât și o parte dintre teroriștii Hamas, indică faptul că statul Qatar știe cum să lucreze în mai multe părți, sprijinind grupările islamiste din regiune, având relații uneori dificile cu vecinii săi, dar în tot acest timp lucrând îndeaproape cu Occidentul.

Qatar s-a poziționat ca intermediar și arbitru, nu doar în cazul acestor ostatici, ci și cu ani în urmă, având un rol similar în crizele ostaticilor din Siria, Yemen, Liban, Sudan, Ciad și Eritreea și Irak și acționând ca punct de sprijin pentru un birou al talibanilor și pentru negocierile cu SUA privind Afganistanul.

Prin toate acestea, Qatar speră să obțină influență și un anumit grad de protecție.

Totuși, există riscuri, mai ales având în vedere natura atacurilor Hamas asupra Israelului, ca SUA și alte țări să exercite mai multe presiuni asupra Qatarului pentru a adopta o poziție mai dură față de unele dintre grupurile pe care le găzduiește.

Dar există, de asemenea, o recunoaștere internațională (din partea SUA și a altor state occidentale) a faptului că canalele secundare sunt adesea vitale, iar Qatar și-a demonstrat capacitatea în a le pune în valoare.

În momentul în care a apărut vestea că cele două femeie din SUA ținute ostatice în Gaza au fost eliberate de Hamas în urma unor negocieri intermediate de Qatar, telefoanele au început să sune la Doha. Emmanuel Macron și Rishi Sunak s-au numărat printre liderii mondiali care au așteptat la capătul liniei telefonice, oficial pentru a felicita micul stat din Golf pentru succesul negocierilor, dar mai ales pentru a cere ajutor în vederea aducerii acasă a propriilor cetățeni.

Echipele de criză din Europa și SUA își cunosc deja omologii din Qatar din apelurile similare de acum doi ani. În timp ce talibanii pătrundeau în Kabul, aceiași oameni din Qatar au fost cei care i-au ajutat pe occidentali să-și evacueze cetățenii, dar și pe afganii vulnerabili.

„Medierea și soluționarea conflictelor sunt o parte esențială a politicii noastre externe, așa că un număr considerabil de personal este implicat activ în această parte a dosarului”, a spus un oficial din Qatar, vorbind sub rezerva anonimatului.

Pe scurt, Qatarul este un aliat esențial al americanilor în regiune și are legături extinse cu grupările islamiste, suficient de puternice pentru ca inamicii înverșunați ai Washingtonului să se simtă confortabil trăind în Doha, nu departe de trupele americane.

Ambițiile Qatarului ca mediator au crescut la nivel mondial în urmă cu un deceniu, când „birourile politice” pentru Hamas și talibani – baze asemănătoare ambasadelor pentru personalități de rang înalt – au fost înființate la Doha sub auspiciile SUA, pentru a facilita negocierile. „Biroul politic al Hamas a fost deschis în Qatar în 2012, în coordonare cu guvernul Statelor Unite de la acea vreme, în urma unei solicitări americane de a deschide un canal de comunicare cu Hamas”, a mai declarat oficialul qatarez. Inițiativa administrației Obama, care utiliza biroul Hamas ca un canal de comunicare, a fost continuată de Donald Trump și Joe Biden.

Rolul de mediator al Qatarului și de aliat apropiat al SUA oferă beneficii strategice evidente pentru o țară mică, înconjurată de vecini mari și bine înarmați într-o regiune volatilă. Singura graniță terestră a Qatarului este cu Arabia Saudită. De asemenea, un alt vecin dificil al Qatarului este Iran, care se află vizavi peste Golful Perisc.

The Guardian scrie că statul Qatar și-a petrecut aproape două decenii dezvoltându-și bogăția generată de resursele de petrol și gaze, puternicul canal de televiziune Al Jazeera și o parte semnificativă a corpului său diplomatic din ce în ce mai calificat, pentru a se transforma într-unul dintre cei mai indispensabili „reparatori de crize” din lume.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult