Stimată doamnă ministru Dragu, vă scriu în calitate de cetăţean finanţator

Scrisoare deschisă

Stimată doamnă ministru Dragu,

Vineri noaptea, o femeie în capot s-a oprit din uitat la talent show-ul de la TV şi din tricotat ca să citească proiectul de buget pregătit de dvs. pentru anul 2016. La fel ca celelalte alte femei în capot, plătesc taxe şi impozite. Spre deosebire de alte femei în capot, am mai citit bugete.

De ce vă spun această poveste? Aud că Ministerul dvs. ar vrea să organizeze o dezbatere publică pe marginea proiectului Legii bugetului de stat 2016 miercuri în cursul după-amiezii.

Stimată doamnă ministru, nu ştiu cum să vă spun mai elegant acest lucru, dar decât aşa, mai bine deloc.

De câte zile aţi avut nevoie pentru a face proiectul de buget? Mandatul dvs a început pe 17 noiembrie, iar proiectul a fost publicat pe 4 decembrie, adică aţi avut 17 zile la dispoziţie. Potrivit website-ului MFP, Ministerul Finanţelor Publice avea, în luna octombrie, 26.561 de posturi ocupate. Desigur, nu toţi sunt angaţi direct în aparatul central, dar tot aveţi acolo vreo 200 de oameni pe care vă puteţi baza în elaborarea bugetului, nu? La aceştia trebuie să adunăm şi câte minim 2-3 oameni responsabili de bugete pe la fiecare dintre cei 54 de ordonatori principali de credite.

Aşadar, câteva sute de oameni cu experienţă şi calificare în domeniu au lucrat 17 zile la un proiect de buget, având acces la date detaliate într-un format editabil.

Iar dvs. vă închipuiţi că un cetăţean normal, plătitorul acelor bani pe care îi împarte proiectul de buget, va putea înţelege şi analiza documente care au câteva mii de pagini până miercuri? Sau dacă măcar organizaţiile neguvernamentale şi experţii din diferite domenii vor avea timp măcar să transforme anexele 1 – 3 în format editabil astfel încât să apuce să vadă dacă sunt probleme pe domeniile la care se pricep?

Ministerul Finanţelor Publice riscă să lipsească cei mai importanţi finanţatori ai bugetului – cetăţenii şi mediul de afaceri – de două instrumente esenţiale, dacă această dezbatere, ca şi transparenţa publicării bugetului, nu sunt doar un gest de PR: 1. acces la date şi 2. timp rezonabil pentru interpretarea lor.

Încă o dată, e posibil ca graba să strice treaba. Pentru mine există cel puţin două întrebări fără răspuns în bugetul dvs. Iar asta este doar ceea apare la o primă lectură. Una mai serioasă nu am avut cum şi când să fac, căci vedeţi, lipsesc:

1. Accesul la date

Să vă spun o scurtă poveste, mai întâi. În septembrie 2011, România se alătura Parteneriatului pentru o Guvernare Deschisă. Acest parteneriat are ca obiectiv să aducă mai multă transparenţă şi participare în actul guvernamental. Aceasta presupune, printre altele, un acces real al cetăţenilor la date şi informaţii de interes public, în format deschis. Nu voi insista pe ce înseamnă un format deschis, v-aş spune doar că bugetul este unul dintre cele mai importante astfel de documente pe care România ar trebui să îl deschidă. 

Anul trecut, după ani de scrisori, întâlniri şi urlete pe internet, Ministerul Finanţelor Publice publica bugetul pentru anul 2015 într-un format deschis. Vineri noaptea, pe website-ul Ministerului apărea proiectul de buget în veşnicul .pdf. A doua zi dimineaţă, apărea o arhivă frumos şi încurajator „Anexe format editabil”. Desigur, nu mă aştept ca dvs. să staţi să verificaţi tot ce se pune pe website. Dar aş vrea să vă spun, doamnă ministru, că acea arhivă cuprinde doar anexele 4 – 11 din buget. 

Lipsesc exact cele mai importante documente: sinteza bugetului, detalierea acestuia pe capitole, sub-capitole etc, bugetele ordonatorilor principali de credite. Bugetul editabil publicat de Minister este apă de ploaie pentru angajamentele României, dar şi pentru cei care se aşteptau la măcar la fel de multă deschidere în acest an.

Ce conţine arhiva cu documente în „format editabil”?        

2015

2016

Poate o să îmi spuneţi că anul acesta aţi publicat, în parteneriat cu platforma OpenBudget.ro, o variantă interactivă a proiectului de buget. Lăudabil, dar eu nu cred că rolul MFP este de a lucra la vizualizări de date. Ca exemplu, o să vă dau doar două moduri diferite în care se pot prezenta vizual datele din proiectul de buget. În niciuna dintre ele nu voi minţi, ci doar vă voi arăta că povestea poate fi total diferită în funcţie de cum o spune graficul:

„Guvernul creşte alocările pentru penitenciare după nenumăratele condamnări ale României la CEDO pentru condiţiile din acestea”

versus

„Guvernul taie de la drumuri şi poduri şi dă mai mult pentru penitenciare”

2. Timpul rezonabil

Trecem peste faptul că bugetul Uniunii Europene a fost în dezbatere mai bine de un an. E greşit să ne comparăm cu un cadrul bugetar care se întinde pe 7 ani şi care trebuie negociat între atâtea state member. Deşi, doamnă ministru, ceea ce aş fi aşteptat de la dvs. şi de la guvernul din care faceţi parte exact asta aş fi aşteptat: o viziune bugetară care să iasă din logica traiului de pe o zi pe alta.

Cred că v-aţi grăbit şi aşa se explică şi discuţia despre uite Catedrala, nu e Catedrala… Nu ştiu de ce un proiect de buget pentru un an atât de greu trebuia să fie gata într-o vineri noapte. Ştiu, legea 500/2002 privind finanţele publice spune că bugetul ar trebui să fie gata încă din 15 noiembrie. Însă, dacă e să ne uităm istoric, iată când au fost aprobate legile bugetului de stat în ultimii ani:

După cum puteţi vedea, imediat după instalarea unui nou guvern, în decembrie 2012, bugetul a aşteptat până la sfârşitul lui februarie pentru a fi adoptat. Există prevederi legale pentru situaţia aceasta şi mi-e teamă că, şi legal vorbind, legea transparenţei decizionale este foarte clară – proiectul de buget trebuie să stea în dezbatere publică timp de cel puţin 10 zile. Şi nu, după cum tronează pe website-ul MFP, “până la data adoptării de către Guvern”.

Întrebări fără răspuns

Acest proiect de buget nu ia în calcul, la o primă lectură, acţiuni care să trateze cel puţin două găuri negre din finanţele publice: întreprinderile de stat şi autorităţile locale care sunt în pericol maxim de derapaj într-un an electoral. Cum va trata guvernul aceste două probleme?

Cât priveşte întreprinderile de stat, un raport al Comisiei Europene publicat în ianuarie 2015 arăta că, la sfârşitul anului 2013, datoriile totale ale acestora ajungeau la 3,4% din PIB (cu mult peste chiar deficitul prognozat în 2016). De asemenea, dacă ne uităm pe un raport al Ministerului Finanţelor Publice pentru anul 2014, datoriile întreprinderilor de stat aflate în subordinea autorităţilor centrale ajunseseră la 24.469.011.000 lei, în vreme ce acestea primeau subvenţii de 7.972.595.000 lei. În acelaşi an, vărsămintele acestora către bugetul de stat au fost de puţin peste 2,2 miliarde lei. Însă aceste dividende şi vărsăminte sunt realizate în proporţie de 92,99% de doar 10 întreprinderi publice din cele 299 evaluate.

Dacă ne uităm pe proiectul de buget, veniturile prognozate din activitatea întreprinderilor de stat arată astfel:

Dacă luăm în calcul serios aceste date, înseamnă că în următorii ani vărsămintele de la regiile autonome vor creşte destul de liniar, iar dividendele de la companiile de stat vor creşte constant cu fix creşterea PIB prognozată în Raportul privind situaţia macroeconomică pe anul 2016 şi proiecţia acesteia pe anii 2017-2019, adică 4,1% în 2016, 4,2% în 2017, 4,5% în 2018 şi 4,7% în 2019. Acest lucru înseamnă fie că ne aşteptăm ca, în virtutea inerţiei, să existe o creştere constantă a profitabilităţii întreprinderilor de stat (fără să se întâmple nimic în acest sens), fie că, cel puţin pe alocuri, unele elemente din buget nu iau în calcul o viziune pe termen mediu şi lung.

Cât priveşte finanţele publice locale, anul 2016 se anunţă a fi un an care poate duce pe marginea prăpastiei multe autorităţi locale. Dacă ne uităm la execuţia bugetului general consolidat pe primele 10 luni ale anului 2015, bugetele locale par a fi pe un excedent de 4,4 miliarde de lei. Însă trebuie să mai luăm în calcul alte elemente importante:

• Raportul de execuţie pe primul semestru al anului 2015 arăta că sumele primite de la UE în contul plăţilor efectuate erau realizate doar în proporţie de 28,5%, în vreme ce cheltuielile pentru proiecte cu finanţare din fonduri europene ajungea la abia 24,7% şi cheltuielile de capital (investiţiile) la doar 25,3%.

• Dacă ne uităm la datoriile acumulate de autorităţile locale, observăm că arieratele acestora în octombrie 2015 sunt mai mari cu 129,6% faţă de decembrie 2014.

Cele mai mari probleme vor începe însă pentru acestea abia de la 1 ianuarie 2016. Toţi aceşti ani de gestionare defectuoasă a fondurilor europene riscă să destabilizeze complet finanţele locale. De ce? Ei bine, pentru multe dintre proiectele contractate pentru care nu se vor putea face plăţi până la 31 decembrie 2015, autorităţile locale vor fi nevoite să continue finanţarea din bugetele locale. Să luăm un singur exemplu.

Consiliul Judeţean Constanţa are în acest moment în implementare nouă proiecte finanţate din Programul Operaţional Regional 2007-2013. Valoarea lor totală este de aproape 174 milioane lei, din care aproape 135 milioane fonduri europene. Însă iată câte cereri de rambursare sunt plătite şi înregistrate până acum, potrivit website-ului Ministerului Fondurilor Europene:

La cum arată situaţia actuală, cel mai probabil diferenţa de 100 milioane de lei va trebui acoperită din bugetul Consiliului Judeţean Constanţa. Însă dacă ne uităm la execuţiile bugetare din ultimii, să spunem 3 ani, ai CJ Constanţa, acest lucru este practic imposibil:

Pentru CJ Constanţa, acoperirea acelor sume din proiectele europene ar însemna aproape o treime din totalul veniturilor pe 2014 de puţin peste 344 milioane lei. Iar această situaţie nu este una singulară. Dimpotrivă, majoritatea judeţelor sunt dependente în proporţie de peste 80% de sumele alocate de la nivel central. Veniturile proprii pe care se pot baza vin în principal din taxe mici, care nu pot acoperi genul de cheltuieli pe care le implică proiectele contractate pe fonduri nerambursabile (acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care există o sumedenie de autorităţi care au contractat credite pentru a le derula).

**********

Cred cu tărie că singura cale de a nu avea un buget pentru 2016 care va arăta ca un pom de Crăciun încărcat cu cele mai bizare amendamente atunci când va ieşi din Parlament este aceea de a avea o dezbatere publică reală şi serioasă, bazată pe date şi pe scenarii realiste. Pentru că singura dvs. şansă de a avea un buget aşa cum vi-l doriţi este aceea de a avea şi cetăţenii un buget aşa cum îl doresc şi cum e posibil. Este singura legitimitate mai mare decât cea a unui Parlament care este, alături de mulţi alţii, vinovat pentru faptul că avem un buget insuficient pentru toate nevoile ţării.

Ştiu, doamnă ministru, că nu este vina dvs. pentru situaţia în care aţi găsit finanţele publice. Dar nici a noastră, a finanţatorilor bugetului nu este.

Cu stimă,

Un cetăţean finanţator

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp