Stimați medici demisionari, dacă plecați acum de frică, e dreptul vostru, dar plecați definitiv din spital

Foto: Pacient cu coronavirus, într-un spital în Strasbourg, Franța (Foto: Abdesslam Mirdass/ AFP/ Profimedia)

De câteva zile au ȋnceput să apară din ce ȋn ce mai multe ştiri despre demisiile unor cadre medicale de pe ȋntreg cuprinsul țării, demisii datorate - după cum motivează demisionarii - ȋn primul rând fricii de a nu se infecta cu COVID-19 şi, ȋn al doilea rând, lipsei materialelor de protecţie de care au nevoie pentru a se proteja ȋmpotriva contaminării.

De la nivel central, până la managerii de spitale, ni se transmite că autorităţile fac eforturi foarte mari ȋn a procura echipamente, iar asta cu mult ȋnainte de a ȋncepe cavalcada de demisii ale cadrelor medicale; dacă sunt sincope ȋn aprovizionarea cu astfel de materiale, autorităţile promit că fac tot ce le stă ȋn putinţă pentru a minimaliza efectele.

Despre primul motiv - teama de contaminare şi frica de un eventual deces - aș vrea să mă refer în cele ce urmează.

Ȋn condiţiile ȋn care nimeni nu i-a obligat să urmeze diferite şcoli medicale, aceştia fiind perfect conştienţi că invariabil vor veni la un moment dat în contact cu boli cronice sau infecţioase, microbi, bacterii, viruşi de tot felul, şi că ȋn orice zi normală de muncă există riscul de a fi contaminat, ȋntr-o formă sau alta, gestul lor este cel puţin ciudat.

Ȋn condiţiile ȋn care unii medici şi alte cadre medicale din Italia, Spania şi Franţa, ţări în care COVID-19 face ravagii, sunt infectaţi, dar continuă să-şi facă cu abnegaţie şi demnitate munca, unii chiar murind pe baricade, reacţia acestor cadre medicale din România de a-şi da demisiile exact ȋn momentul când pacienții au mai multă nevoie de ele, pare pentru mulți dintre noi o lașitate. Nu vreau să mă gândesc la motivele pentru care unii dintre acești medici „fugari” au ales această profesie altfel nobilă și care nu te îmbogățește peste noapte decât cel mult sufletește.

Ȋn condiţiile ȋn care şi alte categorii sociale sunt supuse zilnic diferiţilor factori de risc, mai mari sau mai mici, dar care ȋn situaţia actuală nu sunt ȋn prima linie, ȋnsă care ȋşi fac treaba cu demnitate, responsabilitate şi nu ȋn ultimul rând cu simţ civic, gestul anumitor cadre medicale de a demisiona când am dat cu toții de greu, nu este altceva decât o confirmare a unui egoism atroce şi a lipsei de respect pentru aproapele tău.

Ar trebui acești demisionari să se uite ȋn jurul lor „ȋn prima linie”: tot acolo sunt şi poliţiştii, şi cadrele ISU, şi jandarmii, şi anumiţi antreprenori care, ȋmpreună cu angajaţii lor, le oferă necondiţionat sprijinul, iar mai nou şi militarii, iar toţi aceştia nu s-au gândit nici un moment de a da bir cu fugiţii din faţa pericolului de contaminare.

Ar trebui tot aceste cadre medicale demisionare să-şi aducă aminte tocmai ȋn aceste momente că au depus un jurământ, jurământul lui Hipocrate – declaraţia lor de căpătâi, primordială, care, ȋn forma lui iniţială şi completă, printre altele, spune:

„Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate.”

iar ȋn varianta modernă stipulează:

„Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii”

precum şi:

„Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră.”

şi nu ȋn ultimul rând:

„Voi păstra respectul deplin pentru viaţa umană, de la începuturile sale, chiar sub ameninţare”.

Subliniez: chiar sub ameninţare!

Dar oare câţi medici demisionari, câte cadre medicale demisionare mai ştiu ce-au jurat?

Orice stare de urgenţă, prin natura ei, anulează provizoriu unele drepturi ale omului. Având ȋn vedere acest trend de demisii iresponsabile din sistemul sanitar, cred că guvernul României ar trebui să reflecteze şi la introducerea ȋn următoarea ordonanţă militară, sau la modificarea ultimei, a unui articol prin care, pe perioada cât starea de urgenţă este activă, să interzică orice demisie a oricărui cadru medical, iar orice refuz de a-şi practica meseria să ducă la eliminarea acelor persoane din sistem pentru totdeauna. Franţa a luat deja o astfel de măsură: nu a interzis demisiile, ȋnsă a legiferat că orice cadru medical care-şi dă demisia ȋn această perioadă, şi-o va da definitiv din ȋntregul sistem de sănătate.

Din păcate, ȋn aceste zile, ȋn clasificarea medicilor români, plecând de la medicii vocaţionali, medicii foarte buni, medicii sufletişti, trecând prin toate celelalte categorii şi până la medicii şpăgari şi medicii fără suflet, a mai apărut una: medicii demisionari de criză.

Acest articol nu se referă la cadrele medicale care, ȋn situaţia dată, ȋşi fac meseria cu demnitate, responsabilitate, simţ civic, sacrificiu de sine, grijă faţă de om şi profesionalism. Pentru ele, jos pălăria şi un imens respect!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp