Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Suferința de a fi român. Pacient la spital: „Dacă mă îmbrac prea frumos o să se aştepte să le dau bani, dacă mă îmbrac modest nici nu mă bagă în seamă”

Nici nu apuci bine să deschizi televizorul că te-ai şi încărcat negativ. Zilnic îţi sunt aduse în atenţie accidente, nenorociri de tot felul, crime. Eşti avertizat că vor urma imagini care te pot afecta emoţional, dar totuşi, acestea sunt difuzate. Trebuie să înveţe cineva modelul crimei sau de ce ne-ar folosi să vedem tot traseul morţii? Pare un curs dedicat celor care urmăresc ştirile: „Cum să faci o crimă în 10 paşi”. Se ştie că oamenii sunt curioşi şi că ratingul trebuie să fie mare. Te uiţi şi rămâi cu fel de fel de imagini întipărite pe retină. Urmărind ştirile zilnic, parcursul vieţii tale pare a fi presărat cu tendinţe depresive.

În aceste condiţii, cu sufletul deja strâns, ajungi la ştirile din politică. Vezi indivizi în costum, care cu un tupeu inimaginabil apar şi spun că au aprobat o lege care să îţi facă viaţa mai dificilă. De fapt nu una, mai multe. Dar tu rămâi şi te gândeşti ce norocos eşti că nu ai murit deja şi că nu ai apărut la ştiri. Apar legile ca ciupercile după ploaie şi nu toată lumea s-a născut avocat sau finanţist, motiv pentru care oamenii vor afla despre ele când li se vor servi amenzi.

Nu ai voie să munceşti unde vrei când vrei şi cât vrei într-o Europă liberă. Este evident că noi trăim în România şi abia apoi în Europa.

Contribuabilul care are de plătit taxe la ANAF, are obligaţia de a face plata într-o anumită perioadă de timp pentru că altfel i se vor percepe penalităţi. Dacă ANAF întârzie să îşi plătească obligaţiile către contribuabil, ANAF nu plăteşte penalităţi. Este doar un exemplu din categoria împărţirii „cinstite” făcute de instituţii în mod egal. Cetăţenii s-au ales cu obligaţiile, instituţiile statului cu drepturile.

Pentru că tot vorbeam despre drepturi, omului cinstit i se iau drepturi, iar altora, care au comis fapte penale, li se oferă drepturi.

Spital

Foto: Inquam Photos

Dacă te duci la spital nu uita să îţi iei un reportofon. Medicii şi asistentele vorbesc cu tine în timp ce aleargă pe sală. Zici că sunt fugăriţi de streptococi. Dacă ai înţeles ce ţi-au spus în timp ce alergau, bine, dacă nu, mai aştepţi 2-3 ore până apar tot aşa în fugă şi poate ai norocul să mai afli câte ceva. Timpul tău nu contează. Este valoros doar timpul celui care are răspunsuri la întrebările tale. Aşa s-a născut şpaga şi linguşeala şi de când s-au născut, se tot înmulţesc.

Doamna S., vecină cu mine, mă întreba cu ce să se îmbrace când se duce la spital? „Dacă mă îmbrac prea frumos o să se aştepte să le dau bani cu nemiluita sau chiar îmi vor cere, dacă mă îmbrac modest nici nu mă bagă în seamă”. Rareori găsim medici oameni. Există, dar sunt rari şi după cum merg toate pe aici s-ar putea să fie din ce în ce mai puţini.

Unii fură cu carul şi pentru ei sunt croite legi permisive. Alţii muncesc de dimineaţă până seara şi abia au ce pune copiilor pe masă. EuropaFM a adus în atenţia noastră povestea Nicoletei, o fetiţă de 14 ani, dublă campioană balcanică la lupte libere, căreia i se făcuse rău de foame în timpul unui antrenament. Întrebată care este mâncarea ei preferată, fetiţa, a spus că atâta timp cât are ce mânca, este minunat. Visul Nicoletei este ca mama, plecată să muncească peste hotare, să îi fie alături iar ea să participe la Olimpiadă.

Dragi politicieni, pentru noi aveţi cumva şi veşti bune? Avem în România de astăzi două categorii de români. Cei care au decis să plece din ţară şi cei care stau încă pe gânduri, dar cu valizele pregătite. Dacă şi cei care stau pe gânduri vor pleca, va rămâne o Românie formată din clasa politică fără clasa socială. Întrebarea este, dacă noi n-am fi, de unde s-ar mai putea fura?

Ştiu că ne-aţi recomanda crematoriul, dar locurile sunt limitate la maximum 465 de privilegiați, astfel încât aceasta nu reprezintă o variantă valabilă pentru toţi românii. Aşteptăm veşti bune şi pentru noi, în caz că ne aude cineva...

Ce îi doresc României de ziua ei?

- Să nu fie tristă! Este iubită atât de cei care au plecat cât şi de cei care au rămas acasă.

- Să rămână mereu frumoasă şi sigură! Chiar dacă i-au tăiat pădurile, chiar dacă vor să o vândă bucată cu bucată, noi vom fi aici să o apărăm!

- Să nu îşi piardă speranţa! Speranţa într-un stat de drept construit într-o lume strâmbă este provocarea pentru anii ce vin, dar noi îi suntem alături. Doar uniţi putem merge mai departe!

La mulţi ani, România!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Scuze, nu va faceti griji ca pleaca romanii din tara sau ca vor disparea romanii. Se pare ca aceasta "Gradina a Maicii Domnului" este o tara promisa altora, nu romanilor.
    • Like 1
  • Victor66 check icon
    Faceti-va cont pe avocatnet.ro ca sa fiti la curent cu legile.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult