Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Suferința de a fi român. Pacient la spital: „Dacă mă îmbrac prea frumos o să se aştepte să le dau bani, dacă mă îmbrac modest nici nu mă bagă în seamă”

Nici nu apuci bine să deschizi televizorul că te-ai şi încărcat negativ. Zilnic îţi sunt aduse în atenţie accidente, nenorociri de tot felul, crime. Eşti avertizat că vor urma imagini care te pot afecta emoţional, dar totuşi, acestea sunt difuzate. Trebuie să înveţe cineva modelul crimei sau de ce ne-ar folosi să vedem tot traseul morţii? Pare un curs dedicat celor care urmăresc ştirile: „Cum să faci o crimă în 10 paşi”. Se ştie că oamenii sunt curioşi şi că ratingul trebuie să fie mare. Te uiţi şi rămâi cu fel de fel de imagini întipărite pe retină. Urmărind ştirile zilnic, parcursul vieţii tale pare a fi presărat cu tendinţe depresive.

În aceste condiţii, cu sufletul deja strâns, ajungi la ştirile din politică. Vezi indivizi în costum, care cu un tupeu inimaginabil apar şi spun că au aprobat o lege care să îţi facă viaţa mai dificilă. De fapt nu una, mai multe. Dar tu rămâi şi te gândeşti ce norocos eşti că nu ai murit deja şi că nu ai apărut la ştiri. Apar legile ca ciupercile după ploaie şi nu toată lumea s-a născut avocat sau finanţist, motiv pentru care oamenii vor afla despre ele când li se vor servi amenzi.

Nu ai voie să munceşti unde vrei când vrei şi cât vrei într-o Europă liberă. Este evident că noi trăim în România şi abia apoi în Europa.

Contribuabilul care are de plătit taxe la ANAF, are obligaţia de a face plata într-o anumită perioadă de timp pentru că altfel i se vor percepe penalităţi. Dacă ANAF întârzie să îşi plătească obligaţiile către contribuabil, ANAF nu plăteşte penalităţi. Este doar un exemplu din categoria împărţirii „cinstite” făcute de instituţii în mod egal. Cetăţenii s-au ales cu obligaţiile, instituţiile statului cu drepturile.

Pentru că tot vorbeam despre drepturi, omului cinstit i se iau drepturi, iar altora, care au comis fapte penale, li se oferă drepturi.

Spital

Foto: Inquam Photos

Dacă te duci la spital nu uita să îţi iei un reportofon. Medicii şi asistentele vorbesc cu tine în timp ce aleargă pe sală. Zici că sunt fugăriţi de streptococi. Dacă ai înţeles ce ţi-au spus în timp ce alergau, bine, dacă nu, mai aştepţi 2-3 ore până apar tot aşa în fugă şi poate ai norocul să mai afli câte ceva. Timpul tău nu contează. Este valoros doar timpul celui care are răspunsuri la întrebările tale. Aşa s-a născut şpaga şi linguşeala şi de când s-au născut, se tot înmulţesc.

Doamna S., vecină cu mine, mă întreba cu ce să se îmbrace când se duce la spital? „Dacă mă îmbrac prea frumos o să se aştepte să le dau bani cu nemiluita sau chiar îmi vor cere, dacă mă îmbrac modest nici nu mă bagă în seamă”. Rareori găsim medici oameni. Există, dar sunt rari şi după cum merg toate pe aici s-ar putea să fie din ce în ce mai puţini.

Unii fură cu carul şi pentru ei sunt croite legi permisive. Alţii muncesc de dimineaţă până seara şi abia au ce pune copiilor pe masă. EuropaFM a adus în atenţia noastră povestea Nicoletei, o fetiţă de 14 ani, dublă campioană balcanică la lupte libere, căreia i se făcuse rău de foame în timpul unui antrenament. Întrebată care este mâncarea ei preferată, fetiţa, a spus că atâta timp cât are ce mânca, este minunat. Visul Nicoletei este ca mama, plecată să muncească peste hotare, să îi fie alături iar ea să participe la Olimpiadă.

Dragi politicieni, pentru noi aveţi cumva şi veşti bune? Avem în România de astăzi două categorii de români. Cei care au decis să plece din ţară şi cei care stau încă pe gânduri, dar cu valizele pregătite. Dacă şi cei care stau pe gânduri vor pleca, va rămâne o Românie formată din clasa politică fără clasa socială. Întrebarea este, dacă noi n-am fi, de unde s-ar mai putea fura?

Ştiu că ne-aţi recomanda crematoriul, dar locurile sunt limitate la maximum 465 de privilegiați, astfel încât aceasta nu reprezintă o variantă valabilă pentru toţi românii. Aşteptăm veşti bune şi pentru noi, în caz că ne aude cineva...

Ce îi doresc României de ziua ei?

- Să nu fie tristă! Este iubită atât de cei care au plecat cât şi de cei care au rămas acasă.

- Să rămână mereu frumoasă şi sigură! Chiar dacă i-au tăiat pădurile, chiar dacă vor să o vândă bucată cu bucată, noi vom fi aici să o apărăm!

- Să nu îşi piardă speranţa! Speranţa într-un stat de drept construit într-o lume strâmbă este provocarea pentru anii ce vin, dar noi îi suntem alături. Doar uniţi putem merge mai departe!

La mulţi ani, România!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Scuze, nu va faceti griji ca pleaca romanii din tara sau ca vor disparea romanii. Se pare ca aceasta "Gradina a Maicii Domnului" este o tara promisa altora, nu romanilor.
    • Like 1
  • Victor66 check icon
    Faceti-va cont pe avocatnet.ro ca sa fiti la curent cu legile.
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult