Sari la continut

Revoluția online

România digitală este cea care ne face să mergem înainte. Un proiect Republica, susținut de eMAG.

Sunt românii rasiști? Personal, am jucat rolul „maimuței” de altă culoare acum 10 ani în India

Galerie Piața Victoriei

Foto: George Călin/ Inquam Photos

Toată polemica din jurul acuzației de rasism, a arbitrului Colțescu, a fost o discuție fadă, de formă, care a neglijat tratarea profundă a temei esențiale: Suntem noi, românii, rasiști?

Înainte de toate, generalizarea respectivă nu ar trebui făcută, știm asta deja, generalizările nu sunt bune și nici nu sunt adevărate. În fond, și rasismul este tot o generalizare. Dar, suntem cetățenii acestui popor, așadar, o încercare de lămurire a conceptului teoretic de rasism, ne va ajuta, pe fiecare, să evaluăm doza inerentă de rasism pe care societatea noastră o acceptă. Acest text își propune doar definirea și explicarea conceptului de rasism, fără a da verdicte naționale. Catalogarea unui neam sau a altuia în această categorie este alegerea fiecăruia.

Conceptul de rasism se clădește pe două ipoteze, ambele considerate adevărate de către adepții acestei ideologii.

1. existența unei legături ancestrale și directe între caracteristicile fizice al unui individ și atributele sale morale. Exemplul cu care suntem familiari este că tenul unui om îl poate defini ca „țigan”, etichetă care atribuie acestuia și o întreagă pleiadă de caracteristici de ordin comportamental și moral.

2. ipoteza că rasele umane există ca atare, iar ele sunt așezate pe trepte diferite de evoluție, adică unele sunt superioare altora. E firesc, conform acestei teorii, ca rasele superioare să prospere în dauna celor inferioare, în fond același lucru se întâmplă în natură, dintotdeauna. Unul dintre cei mai convingători ideologi ai acestei ipoteze a fost Hitler.

Prin anii 90, subiectul existenței raselor umane, încă exista. Am citit articole foarte bine documentate, care împărțeau rasele umane în trei mari categorii, caucazieni, africani și mongoloizi, propunând explicații pentru evoluția indienilor cu pielea închisă, a genului latino sau a populațiilor izolate maori, din Pacific. Între timp, subiectul existenței raselor umane pare să fi fost desființat de genetică și clasat definitiv. Împărțirea oamenilor în rase este considerată acum doar o clasificare veche, neactuală, care a adus numai dezastre. Iar discuția pe marginea diferențelor dintre triburile noastre inițiale, stă mereu sub amenințarea judecății morale actuale, respectiv a corectitudinii politice.

Rasismul este considerat o ideologie recentă, în istoria oamenilor, ținând cont de faptul că majoritatea covârșitoare a strămoșilor noștri nu trăiau, nici măcar o dată în viață, experiența întâlnirii unui om, aparținând unei alte rase. Prin urmare, rasa nu putea fi un element important de identitate individuală, în raport cu ceilalți oameni. Contactele frecvente și constante dintre rase sunt totuși foarte recente, pe scara istoriei omenirii. Din acest motiv se consideră că eventualele deprinderi rasiste sunt 100% educate, ele neputând fi imprimate în genele noastre într-un timp atât de scurt, de doar câteva generații.

Inclusiv în zilele noastre, anumite comunități izolate ale lumii nu sunt familiarizate cu conceptul de rasism, întrucât nu au avut contact, aproape deloc cu lumea cea mare. Personal, am jucat rolul maimuței de altă culoare, acum vreo 10 ani, în India, la Sonepur Cattle Fair, unul dintre cele mai mari târguri de animale din lume. Printre cei circa 3 milioane de participanți, care se strâng pe o peninsulă a Gangelui, venind de pe tot cuprinsul Indiei, se regăsesc foarte mulți adolescenți, aflați la prima lor aventură, în afara satului natal, cel lipsit de Internet și Televiziune. Zărindu-mă pe mine, singurul caucazian de pe întreagă peninsulă, mulți dintre ei se blocau. Cei mai curajoși îndrăzneau să-mi facă o fotografie. Oriunde mă deplasam pe acolo, aveam un cârd de vreo 50 de indieni care se țineau după mine și care urmăreau cu mare curiozitate tot ceea ce fac. Nu erau ostili, erau doar curioși. În 3 zile de festival, am apărut, cu siguranță, în peste o mie de poze. Îmi imaginez că am fost prezentat, probabil, ca o ciudățenie a naturii întâlnită la târg, de temerarii săteni, reîntorși acasă.

Rasismul este o formă de discriminare care se bazează pe convingerea că diferențele culturale și sociale se explică prin diferențe biologice și ereditare. Este o formă de esențialism, ideologie mult mai amplă, conform căreia oamenii sau lucrurile sunt definite de o caracteristică esențială, adică definitorie, predestinată și imposibil de schimbat. Astfel, trăsătura cea esențială a unui individ afro-american este aceea că el este „negru”, iar toate concluziile în privința lui vor pleca de la premisa culorii pielii sale. Își poate pierde jobul sau câștiga libertatea, poate avea acces la școli sau la spitale, totul în baza aceste trăsături esențiale.

Esențialismul este, în fond, o simplificare incorectă. Întreaga personalitate a unui individ este redusă, prin esențialism, la o singură caracteristică, considerată relevantă. Pe lângă rasism, alte forme de judecată esențialistă pot fi cele naționaliste, etnice sau religioase, dacă atributul esențial cel mai relevant, al cuiva, este considerat cel de a fi chinez, uighur sau buddhist.

Istoria ne învață că abordarea esențialistă alunecă foarte ușor către atitudini sau practici violente, la adresa celorlalte rase. Sclavagism și colonialism, Ku Klux Klan, Holocaust sau Appartheid, și multe alte cuvinte istorice grele, pot fi explicate prin erori ale gândirii esențialiste. La o scară mult mai mică, dar personală, am cunoscut esențialiști care erau capabili să descalifice total alți oameni, pe criterii astrologice sau chiar microbiste. Da, am văzut de mai multe ori oameni snopiți în bătaie, doar pentru că purtau tricoul unei anumite echipe de fotbal, ziua în amiaza mare, prin București. Agresorii lor erau niște esențialisti, susținători ai echipei adverse.

Un exemplu ilustrativ de esențialism absurd este studiul realizat de niște antropologi americani într-un cătun din Mongolia, zonă locuită de două populații asiatice, turguuzi și kazahi. Întrebați dacă un copil kazah, luat imediat după naștere de lângă tribul său și crescut de turguuzi, fără nici un contact cu familia natală, continuă să fie kazah, trei sferturi dintre repondenți au zis „DA”.

Dacă răspunsul pare previzibil, trebuie să știți faptul că kazahii și turguuzii fac parte din aceeași familie etnică, adică arată exact la fel, singura diferența dintre cele două popoare fiind religia (musulmană vs buddhistă). Totuși, din perspectiva esențialismului mongol, dacă a fost născut într-o familie musulmană kazahă, copilul va rămâne în mod esențial kazah, chiar dacă va fi educat buddhist, în tribul turguud.

Putem regăsi atitudini sau practici esențialiste și în societatea românească, peste tot în jurul nostru. Libertatea religioasă îi preocupă pe esențialiștii ortodocși, iar existența populației maghiare pe esențialiștii etnici. Însă rasismul propriu-zis al românilor este evident doar la adresa romilor. Aparent, s-ar putea spune că noi, românii, suntem rasiști cu romii, pentru că alte minorități rasiale conlocuitoare nu avem. Spiritele se inflamează rapid dacă niște sărmani din Sri-Lanka vin să ne coacă pâinea noastră, cea de toate zilele. Toate galeriile echipelor importante de fotbal au fost suspendate pentru scandări rasiste, iar termenii „cioară” sau „maimuță” sunt frecvent folosiți, pentru a discredita categoria rasială pe care individul indicat o reprezintă.

Există multe grafice care corelează nivelul de rasism cu nivelul de înapoiere dintr-o societate. Pe axa evoluției umane, rasismul este o atitudine mai apropiată tribalismului de origine, decât umanismului de destinație. Cu cât o societate este mai dezinformată, adică mai înapoiată, cu atât cultura ei populară va tinde către esențialism. Însă, cu cât o societate este mai dezvoltată, economic și social, iar frica de tot ceea ce este străin este ameliorată prin educație, cu atât impactul esențialismului cognitiv natural al rasei umane se va reduce, în beneficiul tuturor.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • mergeti in cluj/bucuresti/constantza etc . si vedeti cum sunt tratati moldovenii.
    Da, romanii sunt rasisti, inclusiv cu moldovenii/ardelenii/oltenii dar mai ales cu jidanii, ciorile, arabetzii si alte natii conlocuitoare. Ba mai mult, din scoala ni se preda ca rasa africana e neagra, chinezii galbeni.
    E rasism sa numesti un om dupa culoarea pielii, cand omul din fatza mea are un zambet mare, dinti spectaculosi, inaltimea care o are si un tricou frumos colorat dar tot ce a putut zice colega mea e ca e negru (evident ca pana aici colega nu a vazut negri).
    • Like 2
    • @ Claudia Olteanu
      Romanii sunt rasisti cu moldovenii/ardelenii/oltenii. Ar fi de ras dar cred ca dumneavoastra va luati in serios. Deci daca are dinti spectaculosi e ok sa te referi la ei. Dar daca are dinti cariati? Aici cred ca ati atins (fara sa vreti) fondul problemei. Orice referire la o persoana trebuie facuta la o calitate a acesteia: zambet mare, dinti spectaculosi, inaltimea "care o are" etc. Ca daca-i zici pitic iar nu e bine, daca are un zambet mic esti rasist, daca are pielea neagra nu e ok sa spui asta. Daca un om e schiop nu e bine sa te referi la el evidentiind asta, la fel daca are orice probleme de auz/vaz/mobilitate etc. Persoana respectiva e constienta de problema ei si se simte probabil rusinata cand e scoasa in evidenta. De ce se simt negrii rusinati de culoarea pielii lor? Ca la alte culori nu am auzit sa fie probleme.
      • Like 0
  • Asta la nivel academic, ca să zic așa! Dar haideți să procedăm invers; cum ajung unele apejative - țigan (cioară, maimuță), jidan, bozgor etc. - să fie jignitoare? Păi simplu: prin asocirea comportamentului indezirabil al țiganior, evreilor și respectiv - maghiarilor față de majoritatea în mijlocul căreia trăiesc. Este un fenomen căruia nu i se poate opune absolut nimeni și care nu poate fi controlat, fiindcă el își are rădăcinile în următoarele întrebări: (1) de ce țiganii sunt inculți, hoți, șmecheri, leneși etc. (firește - mai... decât românii căci, după 1989, noi suntem într-un proces accelerat de... țigănire!)?; (2) de ce marea finanță mondială și comerțul în general se află în mâinile evreilor?; (3) de ce maghiarii din România în special și toți maghiarii în general sunt convinși că Transilvania este a lor dar noi i-am ocupat și îi discriminăm? De aici, inevitabil avem rasism, antsemitism și antimaghiarism! Este asta doar vina celor care sunt astfel? Eu cred că NU! Vina aparține în primul rând acelora care se simt jigniți când li se spune ca mai sus! Punct!
    • Like 2
    • @ Pătraşcu Marian
      Fan AUR?
      • Like 0
  • Parerist check icon
    Eu cred ca discuția trebuie începută cu definirea rasismului. Oficial însemna teorie social-politică care susține inegalitatea biologică și intelectuală a raselor umane. 2) Acțiune de discriminare rasială.
    Însă a folosi cuvântul "negru" ca să descrii un cetățean cu albedo scăzut este rasism? Susții în felul asta ca este inferior biologic sau intelectual, ori îl tratezi discriminatoriu?
    Dacă afirm "negrii câștiga toate medaliile olimpice la sprint" sunt rasist ? Si dacă da fata de cine, fata de negri sau de albi? Pentru ca prin afirmația asta de fapt susțin ca rasa inferioara e cea alba.
    • Like 10
    • @ Parerist
      deci, de fapt, nu definirea rasismului ne trebuie ci definirea rasistului (rasistei, eventual)
      • Like 0


Îți recomandăm

Nomad digital

Marius are 24 de ani și înainte de pandemie s-a angajat pentru prima dată cu normă întreagă. Sau full-time, cum spun colegii. Multinaționala care l-a recrutat i-a oferit un contract pe perioadă nedeterminată, dar, spre mirarea părinților, a refuzat. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult