Foto: Dmitry Rogulin / TASS / Profimedia
A fost clar înainte de alegeri că testele RT-PCR au fost un adevărat Mărășești pentru fostul guvern:
„Pe aici nu se trece!" sau mai bine spus „Pe aici nu se testează!".
Din păcate pentru autorități nu noi suntem inamicul, cei care cerem mai multe teste, ci virusul pe care încercam să îl identificam cu ajutorul acestor teste...
Dacă tot nu am avut de ales, am răbdat cum ni s-a cerut, până la alegeri.
Iată însă că am intrat în a doua săptămână după alegeri și testele continuă să scadă. Mă suna deja prieteni foarte revoltați „de ce nu testează, au trecut alegerile!".
Adevărul este că nu știu de ce nu se testează mai mult și sunt și eu revoltat alături de ei. Avem toți exemple de prieteni care s-au infectat, dar a căror familie nu a fost testată deâși trăiesc împreună. Multe astfel de exemple se găsesc chiar în comentariile de pe pagina mea. Familia se izolează, uneori se face și diagnosticul clinic de către medicul de familie și chiar se tratează, dar nu se testează. Chiar și așa rata de pozitivare rămâne uriașă...
De fapt în cele 3 săptămâni din perioada 16 noiembrie - 6 decembrie, când ar fi trebuit să vedem impactul măsurilor din 9 noiembrie, am avut o scădere cumulată a numărului de cazuri cu 26.6%, care a fost salutată ca o victorie a guvernului și o dovadă de competență în administrarea crizei.
Nu s-a lăudat însă nimeni că numărul de teste a scăzut, accidental, în aceeași perioadă, cu 28%. Rezultă că de fapt avem o creștere relativă cu 1.4% a numărului de cazuri și curba este de fapt un platou ușor descendent, exact ceea ce ne și așteptam să vedem după măsurile din 9 noiembrie.
Semnul distinctiv al unei curbe descendente reale este scăderea numărului de cazuri pe fondul creșterii sau menținerii constante a numărului de teste (vezi săptămâna 18-31 mai în imagine).
(clic pe imagine pentru a mări)
Beneficiul medical și economic al testelor este enorm în comparație cu orice altă măsură de limitare a pandemiei și de aceea mărirea capacității de testare proporțional cu creșterea numărului de infecții trebuie să fie o prioritate, iar depășirea pragului de pozitivare de 10% trebuie să fie considerată o urgență.
Există un beneficiul al scăderii numărului de teste? Doar dacă scăderea artificială a numărului de cazuri confirmate este un beneficiu, iar acest beneficiu nu se regăsește în domeniul medical, ci doar în cel politic unde prevenția este văzută mereu ca o cheltuială inutilă de timp și resurse.
Dacă politica de sănătate publică este de a renunța la prevenție, atunci testele sunt necesare doar pentru confirmarea clinică a bolii
Este exact ceea ce se întâmplă acum în România, unde evoluția definiției de caz reflectă tranziția de la politica de prevenție din primul val către cea de imunizare de turmă din al doilea val. Am ajuns astfel să facem eforturi enorme doar pentru pentru a mări capacitatea din spitale și a trata boala COVID-19, dar scădem permanent capacitatea noastră de o preveni infectarea, spre disperarea medicilor din spitale și a cetățenilor responsabili.
Renunțarea la prevenție a fost inițial și abordarea Suediei și a unor țări din lumea a 3-a. Acum Suedia testează la cerere gratuit și își imploră vecinii să le preia din excesul de cazuri grave, în vreme ce medicii își dau demisia din epuizare și frustrare.
Din moment ce politica epidemiologică a ajuns să fie decisă la noi de partide și nu de medici și epidemiologi, întreaga comunicare pe această temă este făcută doar de politicieni. Dacă aceștia își pierd interesul pentru epidemie, atunci subiectul dispare și din retorica oficială. Negocierile pentru funcțiile din Parlament și Guvern ilustrează elocvent gradul de preocupare al liderilor de partid pentru pandemie și implicit pentru capacitatea noastră de testare.
Prin urmare, dacă ne dorim revenirea la o politică de prevenție și conformare voluntară prin informare corectă și transparentă, este imperativ ca Ministerul Sănătății să treacă sub conducerea unui om căruia să îi pese mai mult de oameni decât de partid și care să nu se teamă să facă ordine în curtea ministerului și a DSP-urilor.
Asemenea oameni sunt însă rari în partide și rareori în poziții de frunte. Dacă îi cunoașteți, vă rog să îi nominalizați, indiferent de partidul din care fac parte. Poate îi bagă în seamă propriul partid și așa nu Ministerul Sănătații este funcția pentru care s-au certat partidele până în pragul divorțului.
Îmi pun și eu alături de voi speranța că noul guvern va trata cu mai multă seriozitate pandemia și va face o prioritate din protejarea sănătății și a vieții cetățenilor săi.
Până atunci suntem pe cont propriu și oricât este de dureros trebuie să evitam contactul social chiar în această perioadă care este o sărbătoare a relațiilor dintre noi. E prețul care trebuie plătit pentru că nu am vrut să plătim un preț mult mai mic acum două luni. Deși pare mare, este mai mic decât prețul pe care va trebui să îl plătim peste încă două luni dacă nu vom reuși să aducem sub control epidemia.
Putem să o facem, o fac și alții care au ezitat până acum, dar trebuie ca victoria în acest război cu pandemia să devină principala preocupare a noului guvern.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mi se pare o cursa cu rezultat negativ. Sau cu multi multi bani in conturi si corectitudine politica
In cazul in care cineva are simptomele trebuie testat de urgenta. Daca e confirmat DSP-ul ar trebui sa 1) identifice sursa infectarii si sa testeze persoanele de acolo (sa spunem locul de munca). 2) identifice si alte persoanele cu care a intrat in contact persoana si sa le testeze. Mai departe ar trebui testat zilnic tot personalul medical care intra in contact cu bolnavii covid. Zilnic. Acesta e un MINIM necesar daca vrei sa tii pandemia sub control si sa nu-ti moara lumea in spitale aiurea.
Privind cifrele numarului zilnic de persoane testate iti dai seama dupa cum el NU a crescut semnificativ odata cu escaladarea pandemiei in aceasta toamna, ca sa nu mai punem la socoteala toate articolele si testimoniile persoanelor ce au trecut prin sistem, ca acest lucru nu se intampla.
Din cauza incompetentei si impotentei celor ce gestioneaza situatia oameni mor. DEGEABA. Aseara un unchi de-al meu a decedat. DEGEABA. Persoana la 80+ de ani. Blocaj intestinal. In decursul sederii in spital a contactat virusul. A murit de la complicatii. DEGEABA. Pentru ca treaba nu se face cum trebuie sau nu sunt in stare sa-si recunoasca impotenta. DEGEABA.
Si dumneata vii aici si sustii ca nu conteaza ca daca la o brutarie in caz confirmat de covid nu conteaza daca se fac teste ca n-are cine face paine. Citez "Daca izolezi cam 30% din testati cine iti mai face painea sau iti mai vinde cartofii?" Da-mi voie sa-ti spun, la fel ca ceilalti care ti-au raspuns, ca esti beat si ca ar fi cazul sa te duci acasa.
"Heirupism socialist" hai să detaliem un pic: noi fugim de socialism ca dracul de tămâie însă ceea ce ar trebui să ne anime sunt nu ideile socialiste ci solidaritatea socială. Ideea că aparținând unei societăți, dacă ei îi e bine, îmi e și mie. Ideea că, purtând o amărâtă de mască am contribui la stăvilirea molimei. Că testând mai mult, la fel.
Problema aici e că definiția de caz e prea strâmtă iar oamenii inconștienți. Nu se testează destul preventiv cum ar trebui si nici membrii unei familii cu un caz pozitiv și astfel se scapă multe cazuri. Nu mai zic de ideea creață de a scoate focarele din raportarea zilnică. Fiindcă și testarea în masă e cumva o utopie. Slovacia a făcut-o dar la vreo 5 mil populație și după 2 săptămâni de lockdown sever. Treaba e undeva la mijloc. Oricum un procent de 25% pozitivi e enorm, arată efectiv prea puțină testare iar autoritățile, din punctul meu de vedere, se mișcă prea încet.