Suntem lângă Cluj-Napoca, într-o casă când introvertită, când extrovertită

Casa de care povestim azi ba se ascunde în buzunarele terenului, ba urmărește traseul soarelui și dialoghează cu liniile cambrate ale peisajului, ba e gata pentru meditație în semiobscuritate, ba pentru transparențe și băi de soare dezinhibate. Este o casă care se mulează fidel pe preferințele celor doi proprietari – ea, pasionată de lectură și natură, el, cu un puternic spirit de socializare.

Proiectul este semnat de arh. Irina Filofi și arh. Cătălin Trandafir (Filofi și Trandafir Arhitectura), care și-au propus să încadreze discret silueta construcției în contururile naturale ale zonei doar parțial urbanizate. Povestea de mai jos va fi, pe alocuri, un dialog între prezentarea lor profesională și mărturia sensibilă a proprietarei casei.

Casa are o suprafață utilă de 190 mp dispuși pe un singur nivel și împărțiți în două zone: spațiile de locuit și cele tehnice și complementare, așezate în casete transparente sau opace, desfășurate doar pe orizontală.

“La prima intâlnire cu beneficiarii, am găsit o zonă deschisă, de observație, cu un teren în pantă accentuată, acoperit de vegetație joasă. La baza unui mic dâmb, o cadă plină de plante aromatice, culese de pe teren, servea deja ca loc de retragere pentru weekend-urile petrecute în Cluj. Locul privea spre o coamă de padure. Încă de la început, casa și-a propus să nu disturbe cadrul existent, căutând să construiască senzația unui obiect peren, care intervine minimal în formele blânde ale terenului – volumul se naște din deal, iar mai apoi se închide printr-o plutire discretă, menită să accentueze ideea neperturbării”, ne-au spus arhitecții. 

Continuând ideea intervenției minimale în peisaj, arhitecții au gândit o restituire a suprafeței verzi acoperite de casă și au propus un acoperiș inundat cu specii vegetale specifice zonei.

De partea cealaltă a baricadei, pentru proprietari începutul proiectului a însemnat o avalanșă de întrebări curioase (ba chiar îndrăznețe) din partea arhitecților despre viața lor domestică:

“Ce facem pe parcursul unei săptămâni, luni? Gătim? Dacă da, cât de des? Ce fel de mic dejun avem? Dar prânzul? Dar cina? Ce hobby-uri avem? Citim? Medităm? Ne relaxăm? Avem prieteni? Cât de des ne vizitează? Apoi alte detalii de genul: Câți pantofi avem? Ce fel de haine? Câte genți de sport? Suntem pudici? Suntem firi intro sau extrovertite? Și multe alte asemenea întrebări, care la acea vreme păreau să aibă unicul rol de a trage de timp. Într-un final, deja exasperați de atâta așteptare, am văzut cum va arăta casa noastră. Si abia atunci am înțeles rostul atâtor sâcâitoare întrebări; casa era proiectată ferm după nevoile noastre, în așa fel încât să ne servească fidel și real nevoilor, nimic lipsă, nimic în plus”, ne-au povestit ei.

Lumina a fost una dintre coordonatele esențiale ale proiectului, așa că volumele casei alternează cu “decupaje adânci create și dimensionate pe baza studiilor de însorire”, așa cum ne-au spus arhitecții.

Tot ca o legătură cu lumina, mai ales cea a răsăritului, dormitorul gazdelor noastre are un perete vitrat, cu o banchetă pentru meditat sau citit, așa cum ne-a spus proprietara. Ne-a plăcut sincronizarea dintre plafonul din beton aparent și parchetul care imită marmura – de altfel, jocul betonului din interior are legătură cu exteriorul, așa cum o să vezi mai jos:

“Dormitorul principal privește soarele de dimineață și comunică direct cu terenul printr-o terasă-buzunar, intimă. Deschis complet, acesta dialoghează cu dealurile estice, având ca bază vizuală un parapet exterior din beton, care caută să transmită ideea de protecție, atât prin poziționare, cât și prin funcțiune”.

Baia principală se deschide tot spre terasa-buzunar și este unul dintre spațiile îndrăznețe de care îți spuneam la început:

“Baia se potrivește mai degrabă unei firi extrovertite: pereții ei glisează complet vara și o dezvăluie din fiecare unghi, are oglinzi imense, geamuri la fel, marmură în care reflexia nudului poate deveni incitantă”, ne-a spus proprietara casei.

Iar arhitecții au completat:

“Cada caută să realizeze o trimitere subtilă la cada exterioară, punctul de început și de naștere a ideii de casă”.

Zona de noapte și cea de zi comunică printr-un coridor compus doar din spații de depozitare, fără alte accesorii.

 

Din exterior, spațiile de zi arată chiar mai spectaculos…noaptea! Și asta pentru că livingul este vitrat…

“…expus total către natură, pentru a nu pierde niciun moment al anului contactul cu dinamica vegetală. Confortabil, cu loc de citit – lumina artificială este special ajustată către paginile cărții, cu un fotoliu Eames pe care se pot odihni până și cele mai ostenite picioare. Ba chiar și cu un TV generos la care te poți uita chiar și în timp ce te afli în bucătărie sau pe terasa exterioară”, cum ne-a explicat proprietara casei.

În cazul bucătăriei, transparențele se joacă un pic cu percepția privitorului. Mai exact, ți se pare că e o bucătărie deschisă, nu? Dacă te uiți mai bine, o să vezi că nu: e separată de living printr-un perete de sticlă.

“Bucătaria este una închisă, dar luminoasă, spațioasă, minimalistă fără să aibă vreo lacună, usor de curățat, însă în culori deschise, doar pentru două persoane, însă cu posibilitatea unor ajustări în funcție de numărul vizitatorilor”, așa cum ne-a spus proprietara.

 

Și chiar dacă am tot repetat că “ne place” ce îți arătăm în imagini, abia aici ajungem în zona noastră favorită: un day bed ascuns într-un buzunar gândit special pentru cineva care se dedă lecturii în tihnă sau unei reprize de moțăială de-a dreptul. Peretele exterior se deschide complet și îți poate da senzația unei entități proprii, separate de întregul casei.

La final, ne retragem încet din conversație și lăsăm teren de exprimare tot jocului arhitecți-proprietari.

“Senzația pe care o redă interiorul rămâne cea inițială, de punct de observație. Pe prelungirea acoperișului casei, la baza unui mic dâmb, se va așeza cada de pe teren, în poziția sa de început; băile în natură, cu plante aromatice, vor continua”, au spus arhitecții.

Iar proprietara a încheiat:

“Ca o concluzie, susțin că fără arhitecți, Irina și Cătălin, am fi fost beneficiarii unei alte case, fără să cunoaștem vreodată această realitate”.

Articol preluat de pe Designist.ro.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp