foto: Profimedia
Într-o școală primară dintr-un oraș de provincie, o învățătoare cu peste cincisprezece ani de experiență a ajuns, în ultimele luni, ținta unor critici constante venite din partea unor părinți. Urmăresc situația ei de ceva timp. Recent mi-a scris. Totul a început aparent banal, cu nemulțumiri legate de teme și ritmul de lucru la clasă. Însă, treptat, discuțiile s-au mutat în grupurile de părinți de pe rețelele sociale, unde tonul a devenit tot mai agresiv.
Învățătoarea povestește că a fost acuzată pe nedrept că „nu își dă interesul” și că „nu pregătește suficient copiii”, deși rezultatele clasei erau bune. Unele comentarii au depășit limita criticii constructive, transformându-se în atacuri personale și ironii. „Cel mai greu nu a fost ce s-a spus, ci faptul că nimeni nu a încercat să discute direct cu mine”, spune ea.
Situația a escaladat în momentul în care câțiva părinți au început să conteste public metodele de predare, fără a avea o imagine completă asupra activității din clasă. Presiunea constantă și lipsa de susținere au afectat-o emoțional, făcând-o să se gândească chiar la renunțarea la catedră.
Specialiștii în educație atrag atenția că astfel de situații devin tot mai frecvente, în contextul în care comunicarea dintre școală și familie se mută tot mai mult în mediul online, unde mesajele pot fi ușor interpretate greșit sau amplificate.
Cazul ridică o întrebare importantă: unde se termină dreptul părinților de a cere explicații și unde începe respectul față de cadrele didactice?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pe grupurile de părinți care bombăne invariabil nemulțumiți, lucrurile se schimbă. Atunci când odrasla ta nu se prea descurcă la învățătură e mai ușor sa dai vina pe alții: profesori, manuale, metode de predare, legi ale învățământului etc... Desigur că nimic nu e perfect, și în cele peste trei decenii de la revoluție totul a mers în zig-zag, inclusiv învățământul. Dar pentru asta nu este de vină o învățătoare cu ani de vechime. Cred că ea știe cel mai bine ce și cum trebuie să procedeze, iar nu niște mămici indignate, care își dau cu părerea despre activitatea ei didactică, ca despre o rețetă de tiramisu pe Facebook. Nu au cunoștințele necesare să o facă. Și mă întreb dacă toți acești părinți, care clevetesc pe rețele, excelează la locurile lor de muncă asa cum pretind respectivei învățătoare.
Despre criticie elevilor nu mai discut. Elevii sunt, la rândul lor în majoritate indisciplinați, chiulangii, refractari la învățat.
Sigur învățământul, școală lasă de dorit, profesorii, unii, sunt total nepregătiți și dezinteresați. Aici trebuie umblat. Dacă are cine, pentrucă degradarea continuă a învățământului după '90 se cauzează, în primul rând, diriguitorilor, miniștrilor învățământului, cu predilecție abramburita Abramburică cati andronescu de trei ori ministrul psd al învățământului. O incompetență si rău intenționată și urmașilor, în special tot de la dușmanul nației psd.