Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Judecată pe grupul de părinți: povestea unei învățătoare împinse spre renunțarea la catedră

clasa - copii - invatator

foto: Profimedia

Într-o școală primară dintr-un oraș de provincie, o învățătoare cu peste cincisprezece ani de experiență a ajuns, în ultimele luni, ținta unor critici constante venite din partea unor părinți. Urmăresc situația ei de ceva timp. Recent mi-a scris. Totul a început aparent banal, cu nemulțumiri legate de teme și ritmul de lucru la clasă. Însă, treptat, discuțiile s-au mutat în grupurile de părinți de pe rețelele sociale, unde tonul a devenit tot mai agresiv.

Învățătoarea povestește că a fost acuzată pe nedrept că „nu își dă interesul” și că „nu pregătește suficient copiii”, deși rezultatele clasei erau bune. Unele comentarii au depășit limita criticii constructive, transformându-se în atacuri personale și ironii. „Cel mai greu nu a fost ce s-a spus, ci faptul că nimeni nu a încercat să discute direct cu mine”, spune ea.

Situația a escaladat în momentul în care câțiva părinți au început să conteste public metodele de predare, fără a avea o imagine completă asupra activității din clasă. Presiunea constantă și lipsa de susținere au afectat-o emoțional, făcând-o să se gândească chiar la renunțarea la catedră.

Specialiștii în educație atrag atenția că astfel de situații devin tot mai frecvente, în contextul în care comunicarea dintre școală și familie se mută tot mai mult în mediul online, unde mesajele pot fi ușor interpretate greșit sau amplificate.

Cazul ridică o întrebare importantă: unde se termină dreptul părinților de a cere explicații și unde începe respectul față de cadrele didactice?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Părinții nu ar trebui să interfere în procesul de învățământ. Am mai spus-o în repetate rânduri: cea mai mare prostie, greșeală este că s-a permis înființarea colegiilor părinților și cel al elevilor. Ăsta din urmă este cel mai grav. Majoritatea părinților habar nu au de pedagogie, de normele didactice. Mulți nu au niciun fel de pregătire sau activitate. Nu fac decât vehiculează idei neavizate și total subiective. Nu au capacitatea și instrucția pentru a-și educa proprii copii în mediul familial, care, de multe ori nu este propice educării unui copil. Atunci de ce li se permite amestecul în activitatea scolii, profesorilor? Dacă securitatea copilului este periclitata la școală, s-au văzut cazuri de profesori abuzivi, bolnavi psihic, deviați atunci se sezizeaza organele abilitate nicidecum nu iau măsuri, hotărâri părinții.
    Despre criticie elevilor nu mai discut. Elevii sunt, la rândul lor în majoritate indisciplinați, chiulangii, refractari la învățat.
    Sigur învățământul, școală lasă de dorit, profesorii, unii, sunt total nepregătiți și dezinteresați. Aici trebuie umblat. Dacă are cine, pentrucă degradarea continuă a învățământului după '90 se cauzează, în primul rând, diriguitorilor, miniștrilor învățământului, cu predilecție abramburita Abramburică cati andronescu de trei ori ministrul psd al învățământului. O incompetență si rău intenționată și urmașilor, în special tot de la dușmanul nației psd.
    • Like 0


Îți recomandăm

Nicusor Dan - gest

De câteva zile, reacția publică la numirile din marile parchete pare să se fi așezat într-un consens comod: deciziile sunt proaste, oamenii sunt nepotriviți, iar sistemul merge mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. E un tip de indignare ritualică, aproape liturgică, în care fiecare știe deja rolul pe care trebuie să-l joace. foto: Profimedia

Citește mai mult

Dan Costăchescu

În medicina modernă, o imagine de înaltă calitate nu reprezintă doar un test, ci poate schimba radical traseul de viață al unui om, afirmă doctor Dan Costăchescu, medic primar radiolog cu competențe în imagistica ginecologică. Pentru cele 10% dintre femei active hormonal care suferă de endometrioză la nivel global, această precizie este poarta dintre suferința cronică și un parcurs terapeutic clar. Sau către o viață fără durere.

Citește mai mult

ARCUB

Eu am văzut cum arată o eficientizare când pică pe umerii oamenilor. Am văzut-o în instituțiile de protecție a copilului, în spitale, în școli. Știu cum funcționează: tai posturi, păstrezi așteptările, apoi te miri că sistemul cedează. Oamenii rămași intră în burnout, sau în nepăsare, sau pleacă. Și apoi spui că oricum nu ar fi funcționat. foto: Facebook ARCUB

Citește mai mult