Foto: Guliver Getty Images
30 octombrie este pentru mine zi de doliu.
Cine pretinde că incendiul #colectiv nu este încărcat politic greșește. Focul în sine, seria de gafe care a urmat, reacția autorităților care pretindeau că victimele sunt tratate la standarde ca în spitalele din străinătate și se încăpățânau să le țină aici, în căzi unde li se făce toaletarea rănilor printre rugină și ouă de viermi - toate aceste m-au durut fizic.
Tragedia părea să schimbe fundamental niște lucruri în societatea românească. Guvernul a plecat de la putere înțelegând tensiunea acumulată, oamenii au părut să-și trezească stropul de conștiință dintr-o amorțeală de peste două decenii. Mai bine de 20 de ani care le-au adus corupție, nepăsare, metri puțini de autostradă, copii în sărăcie, niciun spital nou, milioane de români plecați afară, fugăriți de incompetența și aroganța unei clase politice infecte.
„The day we give in is the day we die”- sună ca o premoniție care dă frisoane. În zilele acelea, în 2015 și 2016, interpretam versul ca pe un îndemn. Astăzi îl văd ca pe un vers din viitor, sumbru, care ne pune în fața oglinzii.
Pentru că la trei ani după #colectiv, ai spune că am murit mulți dintre noi, iar asta s-a întâmplat în ziua în care am abandonat. După un an al liniștii și al normalității (2016), răul, corupția, negura, prostia, analfabetismul, tupeul s-au întors în mare forță, toate decise să măture tot.
Societatea e afectată de un cancer care părea să intre în remisie, dar care a arătat cu prima ocazie că recucerește organismul instalând metastaze în toate cotloanele corpului social.
Tot ce e mai rău, mai urât, mai negru, mai plin de puroi a ieșit la suprafață și a pus stăpânire pe tot ce ne înconjoară. După #colectiv, nu mi-aș fi imaginat niciodată că vom ajunge ca România să aibă 3 guverne care țopăie după cum dictează un ins condamnat definitiv pentru fraudă la alegeri și condamnat în primă instanță pentru că a angajat fictiv membre de partid plătindu-le din banii copiilor orfani.
Nu aș fi crezut nici că vom avea premier o analfabetă funcțional. Viorica Dăncilă nu are pic de decență, pentru că orice om cu bun simț și cinste își dă seama când pălăria pe care o poartă e mult prea mare pentru capul său.
Nu aș fi bănuit niciodată că după #colectiv nu vom construi niciun spital (singurul care se ridică e din donații, făcut de Daruiește Viata, în timp ce UE ne așteaptă să luăm banii pentru spitale regionale).
Nu aș fi zis nici că alte sute de mii de români vor pleca disperați din țară, abandonând în fața incompetenților cu tupeu care s-au suit în cârca lor și dau cu biciul.
Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că Victor Ponta, personajul împotriva căruia au votat masiv românii, pierzând alegerile la scor în fața lui Iohannis, va deveni azi o voce mai normală, parcă mai frecventabilă decât inșii cocoțați la butoane - Lia Olguța Vasilescu, Darius Vâlcov (individul care taie și spânzură în guvern cu o condamnare de peste 7 ani pentru fapte de corupție grave) și alții ca ei.
Poate în naivitatea mea i-aș fi dat o șansă fostului premier, crezând că a învățat ceva și se reabilitează uman și politic. Însă când de-a dreapta lui Victor Ponta s-a așezat cu tupeu Nicolae Bănicioiu, care a ținut victimele #Colectiv în spitalele din București pretinzând că le tratăm ca în Germania, îmi dispare brusc orice îngăduință.
Nu aș fi pariat niciodată că asaltul infractorilor și slugilor lor asupra Justiției va fi atât de inrăit și atât de eficace- au decapitat DNA, decapitează Parchetul General, au dinamitat legile Justiției și codul penal și pe cel de procedură penală. I-au ajutat pe Mazăre, Udrea, Bica, Ghiță și alții ca ei să dispară și să ceară azil politic. Au pus să legifereze pe legile Justiției aceste ființe sinistre - Nicolicea (cu un trecut academic tenebros) și Iordache. Au uns la Ministerul Justiției un ins unsuros pe care sper că-l vor judeca studenții de la Iași fugărindu-l de la catedră și apoi istoria.
Nu aș fi crezut că încet-încet vor pune problema distanțării de Uniunea Europeană, că ne vom întoarce la naționalismul acela găunos, de peșteră, cu desene despre marii parteneri economici ai României întruchipați în termite și gândaci care cuceresc teritoriul (Liviu Pop) sau portrete care-l asociează pe Iohannis cu Hitler (Darius Vâlcov).
Toate acestea și multe altele, și mulți alții, acei zero de la Transporturi, Educație, Cercetare, Economie, Energie, baronii locali care se zbat să țină prostimea în sărăcie, BOR, această instituție retrogradă care și-a uitat menirea (excepțiile sunt puține și de aceea de toată lauda)... toate acestea mă fac să simt, de multe ori, că suntem morți pentru că am abandonat, doar că ne mințim că încă trăim.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Am un punct de vedere putin diferit. Momentul tragediei este unul care a coincis, stupid de mult, cu anuntarea in toata mass media (si va rog sa verificati) a redeschiderii dosarelor mineriadelor in care erau implicati Iliescu, Roman si ceilalti. Acel moment se dorea sa fie un alt moment O al acestei tari. CRUNT! O tragedie fara margini, incheiat cu moartea a 65 de oameni si alti 200 afectati iremediabil stergea ca un burete acele stiri! Am o intrebare si voi preciza ca nu cred in coincidente: S-A MAI DISCUTAT CEVA DE DOSARELE MINERIADELOR DE ATUNCI? Si in acele dosare erau implicati tineri ucisi. O divesiune, o simpla diversiune poate intoarce soarta unui popor. MORTI IN "REVOLUTIE", IN "MINERIADE" SI IN ... "CLUBURI". NICI UN VINOVAT! NU-I PREA MULT?
In orice caz, daca incidentul Colectiv a fost tragic, stati sa vedeti ce se va intampla cand va vine un cutremur de 7+ pe scara Richter (care sigur o sa vina in viitorul apropriat).
Aceasta tragedie nu a facut altceva, decat a arata cu adevarat mizeria, in care ne zbatem.Si asta nu din cauza,ca nu cunoastem realitatea zilelor noastre ci ca ne place sa ne mintim cand nu acceptam adevarul.
Au trecut trei ani si nu s-a intamplat nimic.Justitia isi arata incompetenta si coruptia in care se zbate.Spitale mai infecte,mai corupte de spagi cu toate ca salarile au fost marite.Oare sistemul sanitar a inceput sa refuze spaga acordata sau..."laso ba ca merge si asa" functioneaza in continuare.
Fara educatie suntem pierduti.Oricum rezultatele apar tarziu,greu dar SIGUR.
Avem un razboi intern intre Justitie si Politic.Mi-as dori sa castige Justitia acest razboi dar nu prea cred.
Neocomunisti de la putere nu se vor schimba niciodata.Aceste exemplare inumane care ne conduc tara au stat pe timpul lui Ceausescu in randurile 3,4,5 etc.Va dati seama cat au suferit ca nu au stat si ei in primul rand .Si acum cu ajutorul saraciei instalate si a educatiei precare sau lipsa:au ajuns la putere.
Deci e randul lor sa puna in practica tot,adica:minciuna,furt,teama in randul populatiei,injustitie sau justitie asa cum vor numai ei,demagogie,grandomanie,mandrie prosteasca,incompetenta,etc...
Un popor saracit pana la maduva oaselor si needucat, e atat de usor de manevrat.
Ce am putea noi sa facem si nu facem:
a) Sa realizam ca suntem manipulati si mintiti si sa nu mai acceptam asta
b) Sa incercam cu rabdare sa covingem macar un om din jurul nostru ca viata noastra poate fi altfel si excesele ne vor faxce pe toti sa suferim mai devreme sau mai tirziu.
c) Sa iesim in strada la orice derapaj al politicienilor de orice culoare , Chestia asta ii deranjeaza mai mult de cit va puteti inchipui pentru ca le expun impostura
d) Sa intelegem ca o tara nu poate exista fara justitie si educatie si sa fim duri si consecventi in aceata zona. Fara compromisuri.
Sa-mi fie iertata incoerenta cronologica a evenimentelor.
Poate si pentru ca personal nu reusesc sa-mi dau seama de unde incepe si unde se termina vina noastra a tuturor. Pentru ca toti suntem vinovati de tragedia de vineri seara. Nu in egala masura, dar fiecare dintre noi intr-un moment din viata noastra am pus o caramida la monumentul ignorantei romanesti. Facute cu buna stiinta sau fara sa ne dam seama, cu intentii bune sau din rautate vadita, din invidie, lacomie, apatie, toleranta interesata, superficialitate, micile fapte in care am renuntat la moralitate si corectitudine ne-au adus pe toti in pragul disperarii zilele trecute. Suntem dispusi, crezand nefondat intr-o izbavire ulterioara a sufletelor, in goana zilnica pentru supravietuire, pentru imbogatire peste noapte cu orice pret si indiferent de consecinte, pentru atingerea unui statul social care sa ne permita sa-i privim de sus pe ceilalti, sa calcam pe cadavre pentru a ne indeplini scopurile. In viata de zi cu ziuntem meschini si ipocriti, lipsiti de scrupule si empatie.
Libertatea si desprinderea din jugul la care am tras 40 de ani ca natiune, baza care s-ar fi vrut solida peste care sa contruim o viata noua, sansa la un nou inceput oferit cu sacrificii in iarna lui ‘89 pot fi inregistrate in “Hall of shame” ul istoriei umanitatii. Ne-am batut joc si nu parem sa ne oprim, ci din contra, de dimineata democratiei romanesti. Si ziua pare sa continue din ce in ce mai negru. Ne indreptam grabiti catre intuneric. Suntem hotarati parca sa ne autodistrugem.
Nu e vorba de soarta, de destin, nu e o coincidenta nefericita. E urmarea unei atitudini nepotrivite, a unei viziuni nesanatoase asupra vietii, o consecinta a anilor de nepasare colectiva.
Politicieni corupti pana-n maduva oaselor, primari spagari dar “acoperiti” de hartii, patroni dezinteresati si abuzatori, neoameni care apar zilnic pe televizor aruncand cu laturi unii in altii, nesimtiti in toate formele, violenta verbala si fizica, in acest caz norme de minima siguranta incalcate cu girul autoritatilor partinitoare, toate concura si duc la producerea de tragedii ca cea de vineri noaptea.
Urmarim ingroziti valurile de stiri care curg la televiziuni, citim in ziare, in publicatii online, pe Facebook, ne punem intrebari la care nu stim daca vom primi vreodata vreun raspuns, discutam in jurul dozatorului de apa la birou, injuram guvernul si primaria, blestemam clipa ticaloasa. Ne gandim la noptile petrecute de fiecare dintre noi in maghernitele din subsolurile centrului istoric. Daca eram acolo? Daca la noaptea de betie cutare din Fire, Expirat sau Club A, unde conditiile sunt identice cu cele din Colectiv, s-ar fi intamplat? Daca? Si avem dreptate s-o facem. S-ar fi putut intampla oricui, oricand. Efectul ar fi fost acelasi.
Sunt furios pana la ultima celula din corp. Neputincios imi stapanesc cu greu niste lacrimi pe care poate ar trebui sa le eliberez. Simt un gol imens in stomac, sunt coplesit de suferinta victimelor si a membrilor familiilor lor, imi vine sa urlu de disperare. Simt parca arsurile severe pe pielea mea si ma inec in fumul cu cianuri. Sunt convis ca cel putin 12.000 de oameni simt aceasi lucru. Pot garanta pentru inca alte mii pe care le-am intalnit pe strada aceste zile. Privirea lor spune tot. Capete plecate, haine negre, buchete razlete de flori. Mii de candele aprinse la locul tragediei, cozi kilometrice la centrele de donare de sange. Tristetea e cuvantul de ordine, jalea e starea de spirit. Dovezi de solidaritate de peste tot.
Vor aparea in viitorul apropiat incercari izolate de reparatie morala, daca mai poate fi vorba despre asa ceva. E de respectat, nu de admirat, pozitia patronului Expirat. In al doispelea ceas si-a luat inima in dinti si a facut ce avea de facut la infiintarea clubului. L-a inchis pe motiv de nerespectare a masurilor de siguranta. Nici nu e nevoie de o ancheta amanuntita la toate celelate stabilimente, nu numai din centrul vechi, in tot Bucurestiul, sa ne dam seama ca marea majoritate a lor nu indeplinesc nici una din conditiile de functionare dar din punct de vedere legal sunt numai bune de primit oaspeti si autorizatia de functionare e atranata pe perete la loc de cinste s-o vada toata lumea. Sa speram ca lucrurile se vor schimba. Macar putin maine. Si inca putin ziua urmatoare. Si tot asa sezonul de vara viitor. Doamne-ajuta!
Inca ceva, care vine ca o ghioaga naucitoare, si total nepotrivita in contextul actual: intr-o tara fervent bisericoasa unde avem de trei ori mai multe case de rugaciune decat spitale sau scoli, niciun reprezentant al preotimii nu a fost prezent sa aline sufletele suferinzilor. Dar, poate fiind reprezentantii Domnului pe pamant, au fost prezenti in spirit. Iertata fie-mi blasfemia, celor care o considerati astfel. Sper sa nu fie adevarat si sa fi fost doar ocupati cu enoriasii proprilor parohii, dar lipsa lor de la locul parjolului pare sa fie mana insusi Preafericitului care nu e fericit deloc cu manifestarile noastre diavolesti din iadul urban modern.
NIci Gigi Becali, din cate am citit, nu pare prea multumit de tinerii de azi (motiv poate pentru care a desfiintat echipele de juniori). In delirul personal, si mai grav, mediatic, ne-a trimis pe toti in focurile Gheenei pentru a noastra vesnica suferinta. Si noua ne e mila de dumneavoastra Domnule Becali. Poate viitoarea vizita la muntele Athos va va readuce sanatatea mentala. Ma trec fiorii. Sinistru!
Marsurile, teledonurile, bancile da sange, lacrimile noastre sunt menite sa domoleasca durerea, sa astampere furia, sa compenseze moral, sa imbarbatam pe cei care au pierdut persoane dragi, sa le spunem ca lumea nu s-a sfarsit, ca viata merita traita in continuare, ca spectacolul trebuie sa continue. Lege a fizicii, precum gravitatia.
Respect voua cadrelor medicale, eroi ai mainilor usoare, ca alinati durerile atroce prin care trec victimele. Respect pompierilor, politistilor prezenti la eveniment. Va multumim pentru implicare. Va multumim pentru ajutor. Elogiu celor doi supereroi care chiar daca au reusit initial sa iasa din flacari s-au intors sa ajute pe altii. Nu va vom uita niciodata. Ma inclin in fata voastra.
In curand se va asterne linistea peste Bucuresti, peste tara. Dupa momentele de panica generala, dupa strigatele infricosatoare de ajutor, dupa sirenele salvarilor, dupa fluviul de cernela reala si virtuala care a curs si va mai curge, in cele trei zile de doliu national, in tacerea de la capatul mormintelor care se vor sapa peste tot in tara, poate gasim timp sa ne reevaluam prioritatile, sa ne regandim viata, sa ne rascolim sufletele, poate vom mai gasi o farama de umanitate.
Vreau sa reamintesc guvernului, parlamentului, primariilor, autoritatilor in general ca nu vom uita momentele traite aici, acum. Ca au ramas intiparite in mintile si sufletele noastre. Ca nu-i vom mai lasa sa-si bata joc de tara. Ca spatiul virtual a devenit o putere de luat in seama odata cu mobilizarea pentru Rosia Montana si confirmat ca formator de opinie la alegerile prezidentiale din toamna. Ca internetul a devenit fereastra inimilor noastre. Ca suntem in pragul disperarii si ca poate daca ne vom mai enerva o data nu vom alege sa plecam din tara, ci vom alege sa ne intalnim la Universitate si sa ne strigam cu patima nevoile. Cine stie?!
Nu uitati:
Nu suntem numere, suntem liberi, suntem asa de vii
Pentru ca ziua in care vom renunta va fi ziua in care murim!
“Goodbye to Gravity, 30.10.2015”