Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Suntem peste tot acasă. Mai puţin în România

Marţi, 17 noiembrie 2015. Bologna. Meci amical Italia-România. În tribune, cca. 4.000 de români, după estimările comentatorilor ProTV, flutură vioi tricolorul şi strigă din toţi plămânii: „Rooo-mâ-nia!, Roo-mâ-nia!”

Instantaneu îmi vine în minte o altă imagine, sunt ceva ani de atunci, de la un alt meci de fotbal de data asta dintre Borussia Dortmund şi Galatasaray, jucat în Germania la care din cei 65.000 de spectatori prezenţi în tribune vreo 40.000 erau turci: „Cim-bom-bom!, cim-bom-bom!”

Cred că, exceptând turcii, suntem naţiunea care umple cel mai uşor o peluză, pe orice stadion european. Concetăţenii noştri care au ales să-şi împlinească destinul profesional şi personal pe alte meleaguri îşi fac simţită prezenţa. 

Sunt probabil peste 15% din populaţia actuală a ţării. Ar fi interesant un clasament, european măcar, al ponderii celor aflaţi în afara graniţelor naţionale. Prindem evident podiumul, cred eu.

Este dovada supremă a eşecului clasei politice. Dar nu numai. Al societăţii în ansamblul ei. Ţuţea spunea, citez din memorie, că democraţia este cel mai prost sistem inventat de om, căci pune egalitate între votul prostului şi cel al intelectualului. Pe acest teren corupţia generalizată ucide. Aproape la fel de eficient ca grupările teroriste pe alte meleaguri.

Am decontat naţional o arenă, Arena Naţională desigur, prin al cărei acoperiş plouă şi care nu îndeplineşte normele minimale de securitate. Facturile au curs cu duiumul, mă şi întreb cum au încăput zerourile pe coloana numită „valoare” din tipizatul respectiv. Urma o sală polivalentă la rând numai că omul cu semnătura de primire s-a îmbolnăvit între timp căci este arestat desigur.

Am decontat naţional o arenă, Arena Naţională desigur, prin al cărei acoperiş plouă şi care nu îndeplineşte normele minimale de securitate

Asistăm ca simpli spectatori la un meci de care ne simţim tot mai puţin legaţi efectiv şi pentru care nici măcar punga cu seminţe nu mai este un antidot de luat în seamă.

Va urma în primăvară, un alt meci amical, cu Spania. N-am reţinut unde se va disputa. Dar chiar nu contează. Căci cel puţin 10.000 de români vor fi oricum prezenţi în tribune. La Valencia, Barcelona, Malaga, Madrid sau Bucureşti.

„Suntem peste tot acasă, porţile ni se deschid...” Dar în România?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • In Romania cel mai mare castig in ultimii 25 de ani este ca totusi "portile se deschid". Pacat ca se deschid doar dus...
    • Like 0
  • Mircea check icon
    Domnul Dinu, excelent articol! Din pacate, in Romania suntem niste paria. Romania e a lui Adrian Nastase, Basescu, Ponta, Udrea, Ghitza, Kovesi, Coldea, Predoiu, Gorghiu, Ciolosh, Borc.
    • Like 2
  • Mircea check icon
    Domnul Dinu, excelent articol! Din pacate, in Romania suntem niste paria. Romania e a lui Adrian Nastase, Basescu, Ponta, Udrea, Ghitza, Kovesi, Coldea, Predoiu, Gorghiu, Ciolosh, Borc.
    • Like 1


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Eoliene / sursa foto: Inquam Photos

Suntem într-un moment foarte dificil care nu mai poate fi rezolvat cu încă o rundă de împrumuturi și încă o rundă de consum în neștire. Vestea bună este că avem în sfârșit un prim ministru capabil, care pare decis să ia decizii dure care să ne scoată repede din criza. Întrebarea este: suntem în stare pentru prima oară după Revoluție să facem ceva pe termen lung?

Citește mai mult