Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Suntem peste tot acasă. Mai puţin în România

Marţi, 17 noiembrie 2015. Bologna. Meci amical Italia-România. În tribune, cca. 4.000 de români, după estimările comentatorilor ProTV, flutură vioi tricolorul şi strigă din toţi plămânii: „Rooo-mâ-nia!, Roo-mâ-nia!”

Instantaneu îmi vine în minte o altă imagine, sunt ceva ani de atunci, de la un alt meci de fotbal de data asta dintre Borussia Dortmund şi Galatasaray, jucat în Germania la care din cei 65.000 de spectatori prezenţi în tribune vreo 40.000 erau turci: „Cim-bom-bom!, cim-bom-bom!”

Cred că, exceptând turcii, suntem naţiunea care umple cel mai uşor o peluză, pe orice stadion european. Concetăţenii noştri care au ales să-şi împlinească destinul profesional şi personal pe alte meleaguri îşi fac simţită prezenţa. 

Sunt probabil peste 15% din populaţia actuală a ţării. Ar fi interesant un clasament, european măcar, al ponderii celor aflaţi în afara graniţelor naţionale. Prindem evident podiumul, cred eu.

Este dovada supremă a eşecului clasei politice. Dar nu numai. Al societăţii în ansamblul ei. Ţuţea spunea, citez din memorie, că democraţia este cel mai prost sistem inventat de om, căci pune egalitate între votul prostului şi cel al intelectualului. Pe acest teren corupţia generalizată ucide. Aproape la fel de eficient ca grupările teroriste pe alte meleaguri.

Am decontat naţional o arenă, Arena Naţională desigur, prin al cărei acoperiş plouă şi care nu îndeplineşte normele minimale de securitate. Facturile au curs cu duiumul, mă şi întreb cum au încăput zerourile pe coloana numită „valoare” din tipizatul respectiv. Urma o sală polivalentă la rând numai că omul cu semnătura de primire s-a îmbolnăvit între timp căci este arestat desigur.

Am decontat naţional o arenă, Arena Naţională desigur, prin al cărei acoperiş plouă şi care nu îndeplineşte normele minimale de securitate

Asistăm ca simpli spectatori la un meci de care ne simţim tot mai puţin legaţi efectiv şi pentru care nici măcar punga cu seminţe nu mai este un antidot de luat în seamă.

Va urma în primăvară, un alt meci amical, cu Spania. N-am reţinut unde se va disputa. Dar chiar nu contează. Căci cel puţin 10.000 de români vor fi oricum prezenţi în tribune. La Valencia, Barcelona, Malaga, Madrid sau Bucureşti.

„Suntem peste tot acasă, porţile ni se deschid...” Dar în România?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • In Romania cel mai mare castig in ultimii 25 de ani este ca totusi "portile se deschid". Pacat ca se deschid doar dus...
    • Like 0
  • Mircea check icon
    Domnul Dinu, excelent articol! Din pacate, in Romania suntem niste paria. Romania e a lui Adrian Nastase, Basescu, Ponta, Udrea, Ghitza, Kovesi, Coldea, Predoiu, Gorghiu, Ciolosh, Borc.
    • Like 2
  • Mircea check icon
    Domnul Dinu, excelent articol! Din pacate, in Romania suntem niste paria. Romania e a lui Adrian Nastase, Basescu, Ponta, Udrea, Ghitza, Kovesi, Coldea, Predoiu, Gorghiu, Ciolosh, Borc.
    • Like 1


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult