Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Surpriza românească într-o pandemie care lovește grav la case mai mari: la noi, nu-i atât de rău pe cât ar putea fi

Lacrimi covid

Foto: Zhang Duan/ Avalon/ Profimedia Images

De mai bine de doi ani masa la care lucrez e la buza geamului. În casă. În casa proprie. Până acum vreo lună, nu mi-a fost greu și nu mă chinuia dorul de ieșit din casă. Însă de la o vreme e acolo, dincolo de geam, o tentație precum mărul din grădina de-nceput. Pot să-l culeg, dacă țin morțiș, dar mărul ăsta vine la pachet cu răsplata știută.

La origini, cum bine știm, doar o singură persoană și-a asumat răsfățul otrăvit și uite că tuturor urmașilor ni se strepezesc dinții. Așa că vrem, nu vrem, tragem cu toții ponoasele. Știm asta și ne-am împăcat cu ce ne e dat. E soarta.

Din când în când ne scutură câte-o surpriză.

Cum e SARS COV 2. Ei bine, sarsul ăsta ne-a copt ditamai surpriza. A venit cu cer senin deasupra orașelor și cu surplus de povară la păcatul originar. Și dor de ducă la indivizii cu ochii-n geam. Oriunde, doar afară să fie.

Cum ziceam, încă funcționează liberul arbitru, putem ieși dacă ținem morțiș. Dar să fim gata să plătim.

Dac-ar fi să recunoaștem cinstit, n-a venit chiar din neant. Puteam să căscăm ochii și să deschidem larg mintea la multele semne pe care planeta ni le tot relevă. Doar, doar, om înțelege! Unii au înțeles de mult, știe toată lumea că o comunitate (ignorată și, de cele mai multe ori, plătită mizerabil) trage clopote de-a trezire de ani mulți dar cine să-i asculte? Savanți nebuni! Nici între ei nu-și dau deplină importanță, darmite să-i scoată presa-n față, în vremuri liniștite. Mass media serioase după audiență se măsoară. Efect firesc, orice politică de stat care presupune alocare de fonduri o să ignore avertismentele celor ce știu ce e de făcut și în ce trebuie investit. Investiția în voturi e mai profitabilă. Altfel stau lucrurile acum! Ia uitați-vă cum le mai caută reporterii de vorbă celor pe care i-au ignorat cu obstinație.

Altă surpriză. Pare-se că Italia nu avea unul dintre cele mai performante sisteme de sănătate din Europa, cum se vehicula ici-colo. Ori poate au un sistem performant, dar insuficient orientat pe cazuistica de azi. La fel și-n Spania. La fel și-n Franța.

Dar ceva îmi spune că ei vor învăța ce e de învățat. Pe la noi, cum să vă spun, e un amestec de surprize și confirmări. Un mix de consternări și stări de fapt neclintite.

Surpriză e că nu-i atât de rău cât ar fi putut fi. Că nu dăm pe-afară la îngrijiri instituționalizate de sănătate e o axiomă. 

Confirmare e că nu ne ajung medicii, asistentele și, în general, suferim la personal medical, inclusiv (ori mai abitir) în laboratoarele de analize. Tot confirmare este că modul în care trăiește spitalul, ca organism specializat, este învechit și neadecvat, lipsit de coerența și eficiența procedurilor generic numite protocoale. Poate dă Domnul și învățăm și noi! Deși, dacă ne gândim la Colectiv și ce-a urmat, n-aș zice că avem motive să fim optimiști.

Surpriză e că adie o boare de solidaritate. Știți cum. Cei care pot donează. Cât și ce pot. Bani, timp, o masă caldă. Am fost tentat să cred că e un reviriment timid al sentimentului de grup. 

Surpriză și bucurie este că putem și noi. Putem face, dacă trebuie, aparate de respirat și măști, izolete și combinezoane.

Confirmare este că încă ne lipsesc o droaie. Ne-om descurca cu cele materiale. Chiar peste noapte, cum bine-am văzut. Greu e cu ce se află în oameni. Să explic? N-are sens, știți bine.

Vedeți voi, surprize sunt destule cât să te provoace. Că doar au de unde răsări, la o adică. Nu în fiecare zi ne luăm în piept cu tragedii pandemice. Dar, fie cum or fi, surprizelor le facem față. Dureroase, pentru mine, sunt unele confirmări. N-aș zice prea multe despre indivizii care se îngrașă din suferință. Criza o să treacă și, îmi place să cred, agoniseala de azi o să se risipească. Ba, aș paria, unora o să le aducă suferință pentru că întotdeauna e o cumpănă între lucruri.

Mă oripilează confirmările grele. Lupii noștri nu grijesc de oi.

Chiar dacă unii schimbă Armani cu Dolce&Gabbana și Rolex cu Longin, ticăloșia rămâne. Că, vorba aia, fie criza cât de mare și morții cât de mulți, e păcat să nu tragă ceva spuză electorală pe turta partidului. Dacă stau să mă gândesc, metafora cu lupii nici nu-i întrutotul nimerită. Lupu-i lup și se poartă cum i-i firea. Nu-i ticălos, e doar lup. Atâta doar că, dacă omitem ticăloșia, multe alte trăsături sunt comune la cele două categorii așa că rămân la idee.

Am putea contura arhetipul comportamental și de gândire al vietății:

  • Preocupat de binele propriu. Disimulat în individ chinuit de grija marii societăți. Deși este profund egoist, se poate reliefa o trăsătură care-i potențează evoluția și crește rezistența la factori nefavorabili, aderă natural la grupuri de indivizi cu caracteristici similare. Evident, se creează astfel un avantaj clar, acela al unui grup organizat, cu obiective clare față de o masă amorfă de indivizi dezorientați, ușor manevrabili
  • Duplicitar. E întotdeauna indicat să iei cu rezervă declarațiile lui.
  • Arivist. O minimă analiză asupra raportului venituri declarate – nivel de trai face suficientă lumină, presupunând că ar fi cineva interesat s-o facă
  • Oportunist. E simplu, o situație generală pozitivă este exploatabilă prin sine însăși, o criză, indiferent de magnitudine și efecte asupra maselor, este mai abitir o oportunitate.
  • Mincinos. Nu e de explicat.
  • Cameleonic. Deși constant ca linie comportamentală de fond, este capabil să afișeze aparențe diferite în situații diferite. Exemplu: perfect aliniat liniei impuse de un mascul Alfa, odată dispărută dominația acestuia individul afișează altă ținută.
  • Imoral. Morala nu există ori, la rigoare, e doar un boț de plastilină. În situațiile de excepție în care unii dintre membrii haitelor sunt nevoiți să-l abordeze, conceptul de moralitate este profund distorsionat,.
  • Cinic. Asociat primei trăsături, aceea a interesului propriu. Gloata ori individul neasociat haitei nu contează.
  • Tupeist. Nu ezită niciodată să nege realitatea evidentă dacă aceasta nu servește interesului propriu. Chiar dacă argumentele lui sfidează evident bunul simț.

Exagerez? Poate faceți o listă cu cele de mai sus și întrebați, vorba aia, o sută de români. Respectați un singur criteriu, vă rog, să nu fie membri de partid.

Pentru mine sunt confirmări. Triste.

Ah, să nu uit! Tare mă tem că trăsăturile de mai sus nu sunt neapărat specifice doar unei singure haite. Fiindcă, vorba celui care-a fost Dinu Patriciu, Dumnezeu, în deplina lui înțelepciune, a distribuit democratic ticăloșii. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cristos a INVIAT !
    Dle autor, eu ii sunt recunoscatoare perechii primordiale ca a avut curajul , dar si nasabuinta de a incalca porunca divina, caci daca nu o facea, Omul nu ar fi iesit din starea de Rai si nu ar fi plecat niciodata in aventura Cunoasterii ! si, categoric si ce traim noi acum face parte tot din lectia Cunoasterii pe care o primim si ne-o asumam fiecare dupa puterea noastra de intelegere !
    • Like 0
  • Hristos a inviat! Despre arhietipul de gandire al vietatii aflati mai multe la o slujba de Sfant maslu unde majoritatea ne putem regasi confortabil in cele pacate cauza tuturor relelor. Mai grav, prea putini au inteles de mult avertismentele transparente pana la vadit disperate ale savantilor in ceea ce priveste schimbarile climatice si restul pachetului de probleme existentiale ale rasei umane ce se comporta de parca isi doreste propria extinctie, In mare numai pustoaica de Greta Thumberg pare constienta ca nu mai are viitor, restul merg pe principiul business as usual, adica dai inainte ca pana acum. Si, dupa Coronavirus, se va dovedi inca o data ca omenirea nici acum nu a inteles nimic. Sincer, imi pare rau de copii, unicii nevinovati si primii loviti de abundenta binelui si dragostei parintestice guverneaza lumea. Spune Isus Hristos: daca voi care santeti rai dati lucruri bune fiilor vostri......oare cat de rau am cazut daca le amputam sansele la viata copiilor nostri.
    • Like 0
  • Valentin check icon
    N-a venit chiar din senin. Candidaţi la pandemie au fost SARS şi EBOLA. Interesant e că toată lumea paria pe ebola. Câştigătorul a fost SARS. Şi da, vorbim de o altă formă de SARS, din acelaşi rezervor - liliacul - dar nu o variantă mutantă a vechiului SARS, ci una complet nouă.

    SARS = Sindrom Respirator Acut Sever
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Simona Halep - Foto: Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

„Am crescut cu o mentalitate că eram mică, că nu o să ajung să fiu tenismenă, nu o să ajung să fiu sus în clasament, nu o să ajung să câștig turnee mari. Cum până nu demult, în 2017, mi se spunea « nu ai mental de campion de Grand Slam».” (Foto; Andrew Schwartz / SplashNews.com / Splash / Profimedia)

Citește mai mult

Oradea centru

„Trebuie să existe o abordare integrată pentru că altfel, cu sisteme, cu programe diferite, cu lucruri făcute nișat, nu ai cum să faci o integrare la nivel național. Toate sistemele folosite de autoritățile din România trebuie să fie compatibile, pentru că altfel nu poți să faci mai mult decât s-a făcut până acum”, crede Ilie Bolojan. (Foto: Silviu Filip/ Inquam Photos)

Citește mai mult