România te face să urăști aproape orice. Când ajungi de la București la Timișoara cu trenul, în acelasi interval de timp în care ai zbura până în America, e clar ca n-ai cum să te legi sentimental de călătoria într-un vagon. Care mai e murdar, înghesuit și are farmec doar cand ești adolescent și chiar și atunci, mai mult pentru că a merge cu Nașul e o lecție de viață despre tupeu, negociere și șpagă. În Europa însă, trenul are o altă valoare.

Un post tv, unul de radio și un cotidian creștin au instituit același embargo, unele mergând până la a nu mai face publice numele teroriștilor (Foto: Guliver Getty Images)

De ce ne schimbăm pozele de profil pe Facebook doar atunci când mor oameni în Franța și nu facem același lucru pentru Siria?

Spuneam, după măcelul cu camionul de la Nisa, că trăim o epidemie de ciumă psihică. Ea nu se transmite ca aceea fizică, prin contact sau apropiere, ci la mari distanțe, prin rețelele tehnologiei informaționale.

Principala armă pe care se bazează un terorist nu este un explozibil capabil să faciliteze o violență extremă, ci reacția oamenilor la această violență. (Foto: nydailynews.com)

Dramaturgul Matei Vișniec vorbește într-un interviu pentru Republica.ro despre întrebările care se pun după atacul de la Nisa: „Cum de a reușit un camion să intre într-o zonă securizată? Cum de s-a putut ca, într-un loc în care era atâta lume, să nu fie blocate total străzile” (FOTO: Radio France Internationale)

„Am luat-o în urma camionului, cu telefonul în mână, fugind să caut copiii. Soția nu răspundea la telefon. Filme de groază. Filme de groază, am trăit filme de groază”, spune Alexandru Zaharia. (Foto. Guliver Getty Images)

Florin Pepene, un român martor la carnagiul de la Nisa, în care au murit peste 80 de persoane, a povestit pentru Republica.ro scenele la care a asistat. (Foto: Guliver/Getty Images)

Într-o postare pe Facebook, consilierul USB Clotilde Armand s-a declarat „șocată și revoltată de acest val de atentate teroriste monstruoase orchestrate de islamiști pe teritoriul Europei și îndeosebi al Franței” (Foto: Inquam Photos/Vlad Dumitrescu)

Cum pot fi opriți asemenea asasini de capul lor, care se pregătesc în singurătate și demență?