Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Un tată român își căuta disperat fiicele după atacul de la Nisa: „Am văzut creierul unui om. Era să calc pe el”

Alexandru Zaharia a oprit joi seară mașina la capătul Promenade des Anglais. Bărbatul, care conduce un restaurant din Nisa, venise să îl ia pe unul dintre bucătari și să îl conducă acasă. „Șefu`, e o aglomerație... Stai liniștit, te aștept”. Ora 10:24. 

Apoi urlete înfiorătoare. Pe sensul celălalt de mers, un camion. De unde se află, Alexandru Zaharia, în acea mare aglomerație, nu își dă seama prea bine ce se întâmplă... „Dumnezeule mare, strivește oameni!” Bucătarul care reușise să traverseze de pe banda morții, cea cu marea, pe banda vieții ajunge stins la mașină. 

Șoferul încearcă să plece cât mai departe. Merge vreo 500 de metri. Fetele! Fetele lui sunt la artificii, ca în fiecare an, cu fosta soție.

„Am luat-o în urma camionului, cu telefonul în mână, fugind să caut copiii. Soția nu răspundea la telefon. Filme de groază. Filme de groază, am trăit filme de groază. Mergeam pe lângă morți, copii, oameni. Ce să vă mai spun? Că am văzut creierul unui om, era să calc pe el? Nu știu dacă vă puteți imagina așa ceva”. Înainte să ajungă în locul în care camionul a fost oprit de forțele de securitate, soția i-a răspuns și i-a spus că a apucat să treacă strada și să se refugieze împreună cu copiii într-un bar de vizavi. „De abia trecuseră strada. Doar ce apucase să ia copiii, stătuseră chiar acolo unde s-a oprit camionul. Vă dați seama, acolo s-a tras. Au apucat să plece la timp”, povestește Alexandru Zaharia. La fel a reușit și bărbatul pe care îl aștepta. „Puiu e scăpat practic din ghearele morții. Doar ce apucase să treacă pe partea cealaltă”.

84 de oameni au fost uciși joi seară la Nisa, după ce un bărbat de origine franco-tunisiană a intrat cu camionul în mulțimea care venise să vadă artificiile de ziua Franței. Atacatorul înarmat a condus cu viteză aproape doi kilometri  pe Promenade des Anglais, până ce a fost ucis de forțele de ordine.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult