Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Un tată român își căuta disperat fiicele după atacul de la Nisa: „Am văzut creierul unui om. Era să calc pe el”

Alexandru Zaharia a oprit joi seară mașina la capătul Promenade des Anglais. Bărbatul, care conduce un restaurant din Nisa, venise să îl ia pe unul dintre bucătari și să îl conducă acasă. „Șefu`, e o aglomerație... Stai liniștit, te aștept”. Ora 10:24. 

Apoi urlete înfiorătoare. Pe sensul celălalt de mers, un camion. De unde se află, Alexandru Zaharia, în acea mare aglomerație, nu își dă seama prea bine ce se întâmplă... „Dumnezeule mare, strivește oameni!” Bucătarul care reușise să traverseze de pe banda morții, cea cu marea, pe banda vieții ajunge stins la mașină. 

Șoferul încearcă să plece cât mai departe. Merge vreo 500 de metri. Fetele! Fetele lui sunt la artificii, ca în fiecare an, cu fosta soție.

„Am luat-o în urma camionului, cu telefonul în mână, fugind să caut copiii. Soția nu răspundea la telefon. Filme de groază. Filme de groază, am trăit filme de groază. Mergeam pe lângă morți, copii, oameni. Ce să vă mai spun? Că am văzut creierul unui om, era să calc pe el? Nu știu dacă vă puteți imagina așa ceva”. Înainte să ajungă în locul în care camionul a fost oprit de forțele de securitate, soția i-a răspuns și i-a spus că a apucat să treacă strada și să se refugieze împreună cu copiii într-un bar de vizavi. „De abia trecuseră strada. Doar ce apucase să ia copiii, stătuseră chiar acolo unde s-a oprit camionul. Vă dați seama, acolo s-a tras. Au apucat să plece la timp”, povestește Alexandru Zaharia. La fel a reușit și bărbatul pe care îl aștepta. „Puiu e scăpat practic din ghearele morții. Doar ce apucase să treacă pe partea cealaltă”.

84 de oameni au fost uciși joi seară la Nisa, după ce un bărbat de origine franco-tunisiană a intrat cu camionul în mulțimea care venise să vadă artificiile de ziua Franței. Atacatorul înarmat a condus cu viteză aproape doi kilometri  pe Promenade des Anglais, până ce a fost ucis de forțele de ordine.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

Pălărie de damă

Copiii mamei soacre și-au confruntat notițele abia după înmormântare. Adevărul i-a eliberat, au urât-o pentru câteva ore, dar prevederile testamentare și o ladă de șampanie vintage, scumpă, cumpărată chiar de soacră-mea pentru ocazie, a mai atenuat șocul și a netezit o parte din drumul spre vindecare. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Bosnia Romania

Suntem contrariați de atmosfera din Bosnia, de modul în care a fost primită echipa națională. Lucescu vorbea chiar de condiții de divizia C, evident după ce a criticat arbitrajul, ca în toată cariera lui. Comentatorii sunt siderați de ostilitatea gazdelor, și ne întreabă retoric cu un ton superior dacă ne-am săturat de UE, uitați asta ne așteaptă în afara blocului comunitar. Înseamnă că domnul Lucescu, domnii Grădinescu și Mocanu și tot restul suporterilor care cred că România e altfel, nu știu în ce condiții joacă unii juniori în România. foto Profimedia

Citește mai mult

Nicolae Șerban

E greu să vezi în agricultură mai mult decât vreme, prețuri și noroi. Dar în halele de la Orbeni, printre senzori, tabele și camioane care nu merg niciodată goale, înțelegi că povestea asta e despre altceva: despre disciplină. Despre felul în care cineva a decis că nu „merge și-așa”, că agricultura e știință, nu poezie, și că, atunci când partenerii potriviți se întâlnesc, produsul românesc poate sta pe raft nu doar în iulie, ci și în ianuarie.

Citește mai mult