Vânt de nebunie. În linia întâi

Șoferul asasin al camionului de la Nisa e un cetățean civil european. Care a ucis și rănit sute de cetățeni civili europeni.

Omorul în masă este o tragedie națională, cum spune președintele Hollande, doar dacă nu îl încadrăm în ceea ce numesc, de anul trecut, Al Treilea Război Mondial. În război, cu atât mai mult în unul global, morții devin știri curente, statistici cotidiene, cifre fără chip. 84 de morți, 100 de răniți e puțin în modul de a gândi legat de confruntările armate.

Dar acesta e un război mondial civil. Ceea ce vedem sunt civili uciși de alți civili, militarii intervin ulterior și mai mult pentru efectul dramatic.

Nu e nevoie neapărat de o rețea coordonată de Stat Islamic sau altă organizație teroristă; un european oarecare, cu apartenență islamică, sau nu, al cărui creier intră în rezonanță cu îndemnurile transmise prin tehnologia zilei de activiștii morții, poate ucide folosind avionul, metroul, telefonul, geamantanul, camionul...

Terorismul islamist a reușit să stârnească un vânt de nebunie pe întreaga planetă. Psihopați, religioși, antihomosexuali, antipolițiști sau, pur și simplu, antioameni, vibrează și atacă ființe umane în spații publice, din America până-n Pakistan.

Cum pot fi opriți asemenea asasini de capul lor, care se pregătesc în singurătate și demență?

Nu-mi mai îngădui să comentez soluții pentru așa ceva, doar că mobilizarea acum în Franța a mii de militari rezerviști mi se pare o „soluție” a neputinței și ridicolului.

Tot ce pot gândi e că așa cum Stat Islamic încearcă să facă din fiecare musulman european un „soldat ucigaș al Califatului”, noi toți trebuie să ne considerăm participanți la războiul mondial în linia întâi.