Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Există etică în politică sau doar interese ascunse? Max Weber, dilema adevărului și lecțiile despre responsabilitate pe care ar trebui să le învețe orice politician

parlament - Profimedia

foto: Profimedia

Există etică în politică? Cum arată comportamentul etic al unui politician oarecare? Lucrurile par mai greu de lămurit dacă ne apucăm să inventariem o serie de reacții pe care le putem observa la politicieni din diferitele partide politice.

Din fericire, avem o oportunitate de a dezvolta subiectul dacă ne sprijinim pe dilema lui Max Weber, un sociolog german care a trăit la granița dintre secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Mai cunoscut pentru lucrări precum Economie și societate, Politica – o vocație și o profesie sau Etica protestantă și spiritul capitalismului, Max Weber ne propune o dilemă: este moral să îi spunem unui om aflat pe patul de moarte adevărul? Să presupunem că suntem în situația în care intrăm într-o încăpere, iar omul aflat în ultimele sale momente pe acest pământ ne întreabă ce știm despre starea sa de sănătate. Inevitabil, am putea să intuim existența a două răspunsuri: unii ar spune adevărul, ar confirma un diagnostic sumbru și ar argumenta că e normal ca orice om să știe adevărul; alții ar alege să nu spună ceea ce știu, argumentând că, cel mai probabil, un răspuns de tipul acesta i-ar afecta omului capacitatea de a lupta, poate bucuria ultimelor clipe, capacitatea sa de a se simți bine alături de ai săi în puținul timp rămas. Desigur, metafora lui Weber se joacă cu mintea noastră. Dar răspunsurile sunt ambele posibile. Primul, cel al adevărului, este dat conform unei etici a convingerilor: spun ceea ce știu pentru că acesta este adevărul și nu am voie să mint. Cel de-al doilea este dat conform cu etica responsabilității: mă gândesc la ce efecte va avea răspunsul meu asupra celui din fața mea; nu spun adevărul, pentru că știu că acest fapt va afecta iremediabil, în rău, starea celui din fața mea.

În relațiile dintre oameni, trebuie să acționăm în lumina eticii convingerilor. Spunem ce credem, zicem adevărul, nu îl ascundem celorlalți (chiar dacă uneori facem asta cu cei apropiați, pe care vrem să îi protejăm de cine știe ce lucruri rele). Etica responsabilității este cea care guvernează activitatea oamenilor politici. Asta nu înseamnă că ei ar avea dreptul să ne mintă atunci când ar fi în interesul lor. Dar, de multe ori, rațiunile de stat (cum sunt cele reprezentate de anumite secrete, crize economice sau războaie) sunt cele care trebuie să îl facă pe omul politic să se gândească înainte de a da publicității o informație. Încă o dată, acest lucru este valabil doar în cazurile importante, nu atunci când omul politic ascunde o informație pentru că este în interesul său să facă așa. Să ne gândim pentru o clipă, cum ar fi ca regele Leonidas să le fi ținut un discurs de tipul acesta celor 300 de spartani care au ținut piept armatei lui Xerxes: „Oștenii mei, știu din surse sigure că ne vom confrunta cu o armată imensă, nu avem sorți de izbândă, putem doar spera să îi ținem pe loc puțin, iar istoria să ne rețină sacrificiul. Dar vă aștept mâine, la ora stabilită, pentru a înfrunta imensa armată”. Chiar dacă în exemplul acesta am forțat lucrurile, astăzi sunt numeroase momente care reclamă un atent exercițiu de responsabilitate din partea oamenilor politici, cu privire la ce anume poate fi dat publicității, când și cum anume, care ar fi consecințele și, mai ales, dacă informația respectivă e valoroasă pentru comunitate, ori reziliența acesteia din urmă ar fi mai mare în lipsa informației.

Veritabilii oameni de stat folosesc etica responsabilității. Ei se întreabă mereu ce și cum trebuie spus și acționează în consecință. Acest lucru se poate observa mai clar în timpul perioadelor de criză, cum ar fi războaiele sau căderile bursiere. Dacă aflarea unei informații face mai mult rău decât bine, omul politic trebuie să se abțină din a da publicității respectiva informație și să lucreze pentru a îndrepta lucrurile. Lăsând speranța comunității, prin acțiunea sa, omul politic face ceea ce e în puterea sa: nu învrăjbește inutil, nu creează conflicte artificiale, nu întoarce spatele menirii sale. Procedând așa, încearcă să reconstruiască speranța, oferă cea mai bună soluție pentru rezolvarea situației, asigură cea mai bună variantă pentru reziliența comunității.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Max Weber 1864-1920, deci secolele XIX-XX nu XVIII-XIX. Cnd scrii articole, deci ai pretentia sa inveti ceva pe cineva, iti trebuie ceva lecturi si repere
    • Like 0
  • Bogdan tată, fii mai abrupt cu abordarea, aruncă pucioasă și foc de pe metereze, lansează concluzii, axiomatizează nedreptatea! Ce-i cu cumințenia asta ideatică de clasa a IV-a? Weber, etică, Leonidas, ca și cum în zilele de bălăceală în Transnistria, Iliescu, Năstase, Constantinescu și Radu Vasile, nu s-au ascuns după imperativul NATO și UE de au cedat Ucrainei pretenții teritoriale și Insula Șerpilor. Etica este doar apanajul umanoidului care-și asumă limita cunoașterii și a vremelniciei sale, acceptând includerea și apartenența nedeterminantă la un univers ubicuu, peremptoriu și inefabil. Umanoidul ăsta este credincios Bogdane, are Dumnezeu!
    • Like 0
    • @ Niculae Moromete
      Stimabile, bălăceală este când îi pui la grămadă pe răposatul Iliescu, agent sovietic dovedit, infractorul Năstase, slugoi corupt filorus, Radu Vasile- un biet funcționar(corupt) cu președintele Constantinescu, singurul (eventual și Băsescu, dar parțial...) cu merite reale și coloană vertebrală!
      Aderarea la UE, agreată de toate forțele politice și societatea în general a implicat recunoașterea granițelor rezultate după al 2-lea război mondial și stingerea tuturor conflictelor cu vecinii, inclusiv Ucraina(la rândul ei o victimă), care a moștenit teritoriile și păcatele istorice ale fostei URSS(poate cel mai malefic stat care a existat vreodată), a cărei moștenitoare de fapt și de drept plus mutație în ceva și mai sinistru/grețos este Rusia lui Putin!
      O simplă întrebare la AI te-ar fi scutit să repeți propaganda mincinoasă ....

      PS Unirea cu Moldova ar fi fost posibilă în 1991, dar s-a opus kamarila kaghebistă a răposatului agent sovietic...
      • Like 3
    • @ Sorin Volk
      Amice, ești ... analfabet funcțional fără față!
      • Like 0
    • @ Niculae Moromete
      Dacă atât poți!...ce să zic, prețiosule oligofren bombastic....deși s-ar putea să fie un understatement, te recunoști?
      • Like 1
    • @ Niculae Moromete
      mai citeste istoria recenta. Insula Serpilor a fost data catre urss de guvernul lui Dej cu Ana Pauker vioara intai. Cedarea a fost confirmata de Ceausescu in 1975. Guvernele de dupa 1989 nu au facut nimic in plus.
      • Like 0


Îți recomandăm

O. Gheorghiu postare

Social-democratul Sorin Grindeanu a reacționat la anunțul potrivit căruia Ilie Bolojan dorește s-o desemneze în poziția de vicepremier pe co-fondatoarea Dăruiește Viață, Oana Gheorghiu. Pe scurt, acesta susține că nu e loc pentru un om curat în Guvernul României. Motivul?

Citește mai mult

Oana Gheorghiu 2025

O veste uimitoare vine astăzi dinspre Guvernul României, care anunță că Ilie Bolojan intenționează să o numească vicepremier pe Oana Gheorghiu, cunoscută ca fiind jumătate din proiectul Dăruiește Viață, prin care în România s-a ridicat primul spital din donații. E o surpriză foarte plăcută, de fapt, pentru că Oana Gheorghiu este cunoscută prin implicarea ei reală în proiecte de infrastructură medicală și este un om despre care știm sigur că înțelege sistemul medical românesc și, mai ales, lipsurile lui.

Citește mai mult