Radu Oltean, despre vremea lui Tudor Vladimirescu și mitul haiducilor care „luau de la bogați și dădeau la săraci”. „O bună parte din cultura istorică a românilor vine din filme. Sunt cele mai eficiente forme de propagandă”

Imagine din cartea „Din vremea lui Tudor”/ Radu Oltean, Editura Humanitas

Tudor Vladimirescu este o figură arhicunoscută a istoriei românilor. Numele lui este purtat de străzi și bulevarde, de sate și comune și, de-a lungul vremii, chipul i-a fost imprimat pe bancnote, iar statura cuprinsă în bronz ori piatră. Însă, în ciuda bogăției documentelor istorice, mulți români nu știu astăzi cine a fost și ce rol a jucat cu adevărat Tudor Vladimirescu. „Publicul larg s-a mulțumit doar cu icoana „Domnului Tudor”: răzvrătit romantic, revoluționar socialist avant la lettre, „marele oltean” și așa mai departe. Ieșim și astăzi din școală fără să putem spune nimic concret despre faptele lui. A dat bătălii cu turcii? A împărțit pământ țăranilor? S-a luptat pentru neatârnarea țării? Theodor - așa cum avea grijă să se iscălească - nu a făcut nimic din toate acestea. Oamenii săi însă, și de altminteri și mulți dintre cei care-i stăteau împotrivă, erau copleșiți de calitățile pe care le dovedise în atâtea rânduri, de puterea și charisma lui Știm despre el din actele vremii și din mărturiile celor care i-au stat în preajmă. (...) Theodor Vladimirescu avea puterea de a judeca limpede lucrurile, de a-nțelege lumea zilelor sale, cu cele vechi și cu cele noi. Știa să se înalțe deasupra celorlalți și să le vorbească de-acolo în cuvinte tăioase și iuți, amintindu-le de trecut și îndreptându-i către viitor”, scrie Radu Oltean în cea mai recentă carte a sa, „Din vremea lui Tudor”. 

Apărut la Editura Humanitas, volumul bogat în ilustrații documentare și informații inedite, este o fascinantă incursiune într-o epocă mult cântată, dar prea puțin înțeleasă. Într-un interviu pentru Republica, scriitorul Radu Oltean vorbește despre Țările Române din veacul al XIX-lea, demontează mitul haiducilor care „luau de la bogați ca să dea la săraci” și arată ce impact are astăzi faptul că mulți își iau informațiile istorice din filme făcute pe vremea comunismului.

Radu Oltean, scriitor și ilustrator

Ascensiunea lui Tudor

În timpul războiului ruso-turc din perioada 1806-1812, rușii, care impuseseră o conducere militară în Țările Române, au recrutat de aici panduri care să lupte împotriva turcilor. „Nu puteau să-și care mii și mii de soldați tocmai din Maica Rusie, așa că au recrutat pe plan local, ca trupe secundare, panduri, iar Tudor Vladimirescu a ajuns în perioada asta comandantul trupelor paramilitare ale pandurilor. Aceste miliții locale oltenești aveau deja o tradiție, erau în general formate din țărani și conduse de boiernași mai mici sau mai mari. Într-o perioadă în care nu exista o armată regulată, pandurii, care nu sunt o invenție românească, au ocupat acest vid de autoritate, cel puțin în Oltenia. Ei erau și grăniceri, uneori erau numiți și potecași, cei care merg pe potecile de munte. Nu erau plătiți de comunități, dar erau scutiți de anumite impozite care contau și nici nu erau în slujbă tot timpul, de exemplu, iarna stăteau mai mult pe acasă. Aproape 6.000 de panduri au fost înrolați în timpul războiului ruso-turc, iar Tudor Vladimirescu era liderul lor incontestabil și și-a câștigat un prestigiu foarte mare, deși ca grad militar dat de ruși nu era decât locotenent. A avut și campanii militare foarte dure, asedii de cetăți otomane și a devenit faimos încă dinainte de 1821, era o vedetă militară”, povestește Radu Oltean. 

Potecași. Imagine din cartea „Din vremea lui Tudor”/ Radu Oltean, Editura Humanitas

Ilustratorul spune că a găsit destul de greu informații despre această perioadă din viața lui Tudor Vladimirescu și că manualele de istorie sunt în general neclare în ceea ce privește contribuția acestuia la istoria României. 

Revoluția de la 1821. Primul lider politic modern din spațiul românesc

Scrisoarea și proclamațiile către norod incluse în cartea recent publicată îl conturează pe Tudor drept primul lider politic modern din spațiul românesc. „Era influențat de principiile iluministe ale Revoluției Franceze. El a fost primul care a făcut apel la întregul norod, a venit cu niște idei naționaliste care reprezentau ceva nou pentru Țările Române din acea perioadă. El a vorbit pentru prima dată în termenii de suntem toți fiii aceleiași nații, indiferent de statutul social, chit că suntem mojici, boieri, domni. Mai mult, avut într-o primă fază, o grămadă de revendicări sociale nemaiîntâlnite până atunci în discursul politic din Țările Române și pentru asta a fost foarte bine văzut de istoriografia românească”, explică Radu Oltean.

Una dintre neclaritățile care îl vizează pe Tudor Vladimirescu este cea referitoare la rolul său în instaurarea domniilor pământene după înfrângerea Revoluției de la 1821.

Imagine din cartea „Din vremea lui Tudor”/ Radu Oltean, Editura Humanitas

„El a intrat în legendă pentru că, imediat după revoluție și după înfrângerea atât a revoluției românești, cât mai ales a celei grecești care îl activase, Țările Române au fost ocupate de turci pentru un an de zile și a fost o chestie foarte urâtă. Un efect la care el nu se gândise și pe care nu-l luase în calcul neapărat a fost că turcii n-au mai avut încredere în greci, drept care au întrerupt acest șir de domnitori fanarioți pe care îi impuseseră până atunci și au revenit la domniile pământene. În manuale și în istoriografie, a ajuns ca acest lucru să fie considerat marele merit al lui Tudor, dar el nu a pornit revoluția în acest scop. A fost un efect secundar, benefic, pe care îl doreau toți boierii, dar asta s-a datorat faptului că grecii i-au trădat pe turci. Amintirea revoluției a fost foarte proastă, contemporanii și participanții au suferit foarte mult și mulți dintre ei au rămas ani îndelungați în Transilvania sau fugiți sau prin Rusia, pentru că le-a fost frică să se mai întoarcă, mai ales în anul ăla în care au stat turcii. Turcii au făcut multe masacre atunci și abuzurile lor au fost numeroase pe teritoriul Munteniei”, spune Radu Oltean.

Haiducul sârb care ținea un harem cu zeci de femei

Scriind despre vremea lui Tudor, autorul, specializat în ilustrație documentară, demistifică o serie de legende precum cea referitoare la haiduci, care, contrar imaginii promovate până astăzi. nu erau, în marea lor majoritate, mânați de idealuri înalte. Ba din contră. 

Apăruți ca trupe paramilitare în Regatul maghiar și deveniți o prezență constantă în Balcani, haiducii erau folosiți drept mercenari plătiți cu dreptul de a-și lua pradă de război. „Haiducii au fost o realitate foarte pregnantă în întreaga zonă balcanică - Grecia, Bulgaria,  Serbia. Toți erau mari eroi în timpul luptelor împotriva turcilor, dar puteau fi niște tipi profund ticăloși în restul timpului. Am studiat fenomenul haiducilor și la sârbi. Și acolo sunt o grămadă de eroi din ăștia naționali  profund imorali. Un haiduc sârb, de pildă, care a luptat în revoluția sârbă, avea un harem de vreo 20-30 de femei, ba chiar mai multe - majoritatea văduve de turci, pe care le-a creștinat cu forța, sau femei răpite - pe care el le oferea prietenilor. La un moment dat s-a retras din această afacere și le-a căsătorit tot așa, mai mult sau mai puțin cu forța, dându-le și o mică dotă. Și la români exista aceeași problemă a ticăloșiei. Era o concentrație mare de haiduci pe Valea Oltului, de unde și numele râului Lotru, care înseamnă bandit de codru, dar și în Mehedinți. Pe vremea lui Tudor Vladimirescu erau o grămadă de bandiți cu care se luptau destul de des oamenii lui”, explică scriitorul.

Amintire cu Tudor Vladimirescu și doi preoți haiduci

Victimele lor erau cel mai adesea chiar oamenii simpli, pe care unele legende clamează că i-ar fi protejat. „Am pus în carte o amintire despre Tudor Vladimirescu și despre cum a prins și doi preoți care se îndeletniceau cu haiducia și care erau faimoși pentru cruzimile la care se dedau. Se spunea despre ei că erau foarte cruzi, în felul turcilor. Tudor i-a pus să-și sape gropile chiar lângă biserica unde slujeau într-un sat din Mehedinți și pe unul l-a împușcat, iar pe unul l-a omorât în bătaie, după ce le-a ținut, bineînțeles, o predică. Haiducii care cu adevărat puteai să zici că avea un cod moral și care erau simpatizați de popor sunt foarte puțini. 

Iancu Jjianu a fost o personalitate mai specială, era boiernaș, iar istoriografia chiar îl laudă că n-ar fi omorât pe nimeni și că expedițiile lui de pradă ar fi fost morale”, subliniază Radu Oltean. Potrivit lui, mare parte din legendele conform cărora haiducii ar fi dat bani oamenilor simpli vine din faptul că pe unii îi plăteau să îi ascundă sau să le tăinuiască bunurile furate.

Filmele și propaganda

Multe dintre personajele istorice din România au fost mistificate de-a lungul timpului, iar felul în care sunt prezentate astăzi abundă în stridențe propagandistice. Potrivit scriitorului, „o bună parte din cultura istorică a românilor vine din filme”. „Filmele sunt foarte digerabile, creează emoții puternice și la îndemână și se pot adresa unui public foarte larg, care poate să n-aibă niciun pic de educație. Sunt cele mai eficiente forme de propagandă, au muzică, povestea este foarte simplificată, ca să poată fi ușor asimilată. Pentru oamenii care nu au repere vizuale, ăla e Mihai Viteazul, ăla e Ștefan cel Mare, așa au fost ei, așa au vorbit ei. Cei mai pedanți ar putea spune că filmul este o lucrare artistică și că n-ar trebui să avem pretenția de la un film să fie o ecranizare a unor fapte reale, că există filme foarte îndulcite făcute de alte țări. Uite, Braveheart, cu Mel Gibson, este departe de realitatea istorică. Nu mai zic de filmele mai vechi, gen Spartacus, Căderea Imperiului Roman, Colosul din Rhodos. Toate țările au chestiune asta, dar în Occident scopul este crearea de entertainment, în filmele din perioada comunistă exista clar o încărcătură propagandistică. Ele trebuiau să hrănească nască mitul excepționalității poporului român, să descrie trecutul glorios al neamului și a funcționat. Sunt toate pe YouTube, la liber și le văd generații la rând în continuare. Plus că unele dintre ele sunt chiar bine făcute”, spune Radu Oltean.

Cum sunt folosiți domnitorii români în campanie electorală de către AUR

În această campanie electorală, AUR defilează pe afișe în evenimentele de campanie cu imagini ale domnitorilor români, precum Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare sau Mircea cel Bătrân. Ce motivează o astfel de alegere? „Partidul nu are oameni cu care să se laude, așa că, în loc să pună fețele unor iluștri anonimi, care îți creează mai mult sau mai puțin silă, au preferat să se asocieze cu niște figuri de voievozi, pe care, de fapt, nu îi prezintă drept personalități istorice, ci drept niște simboluri ale demnității naționale. Spun: Uitați-vă la ei și noi vă promitem că vom fi niște continuatori ai acelor lideri din trecut, la fel de demni și de patrioți”, crede Radu Oltean. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp