Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Cel mai scump Paște din istorie”

Paste.

Foto Inquam Photos / Octav Ganea

În presa online, dar și în cea scrisă, pe burtiere la TV, dar și la conferințele de profil economic, tema obsesiv repetată și panicard redată a „celui mai scump Paște din istorie” sau a „exploziei prețurilor” va inunda în curând spațiul public. Alături, va apărea probabil și tema „celei mai mari inflații din Europa”, deși România se află pe locul al doilea (după Ungaria), iar Polonia este cot la cot cu noi.

Discuția este rareori echilibrată sau bine argumentată, cei câțiva formatori de opinie, cu un discurs preponderent negativist, creează percepția că „e rău și urmează criza”, iar această percepție mai că pare realitate.

Mesajele băncii centrale, bine și corect argumentate, factual corecte, susținute de date, dar lipsite de senzațional - nu reușesc să razbată si să străpungă zgomotul mediatic.

Câteva observații:

  • Repetarea obsesivă a unor mesaje părtinitoare, factual incorecte sau scoase din context poate genera percepții total diferite de realitate, poate induce panică și iritare, asta nu face însă ca mesajele să fie și reale, și/sau adevărate. Realitatea este că știrile negative se vând mai bine, sunt mai citite, mai distribuite, irită și intrigă publicul. Totuși, trebuie să stăm strâmb și să judecăm drept.
  • Inflația este o rată de creștere: când rata inflației era de 16,8%, coșul de consum se scumpea cu 16,8%; când rata inflației este 5%, coșul de consum continuă să se scumpească, dar doar cu 5%. Desigur, faptul că inflația a scăzut nu înseamnă că prețurile s-au ieftinit — înseamnă că acestea continuă să crească, însă cu o rată de creștere mai mică. Scăderea inflației nu înseamnă scăderea prețurilor.
  • Băncile centrale „vor” să avem „cel mai scump Paște din istorie” în fiecare an, pentru că țintesc o rată pozitivă a inflației. O fac transparent și asumat, pentru a evita deflația. Așa funcționează sistemul monetar actual, dacă este bine sau rău este o altă discuție, am părerile mele. Până atunci, acest regim, de țintire a inflației, este adoptat peste tot în lume. Ținta este declarată — de exemplu, în România, țintim 2,5%, plus/minus un punct procentual (dar nu 16,8%, sau chiar 5%). Așadar, Paștele va fi mereu mai scump de la an la an. Și acest lucru nu este, în niciun caz, un secret. Trebuie însă să știți acest lucru: atunci când vă negociați creșterea salarială, când faceți un depozit sau când luați un credit, calculul corect include ajustarea cu inflația. Dobânda de politică monetară a BNR, de 6,5%, este de fapt 1,5% dacă o ajustați cu rata inflației, care este în jur de 5%.
  • Există, desigur, o diferență uriașă între 16,8% și 5% la nivelul coșului de consum: în primul caz, prețurile se dublează în aproximativ 4 ani, iar în al doilea, în 14 ani. La o inflație de 2%, dublarea prețurilor ar avea loc în circa 35 de ani. De aceea, o inflație de 5% – cât este în prezent, cu o tendință de scădere și fără a fi un „capăt de drum” – nu reprezintă un motiv real pentru titluri senzaționale. Este necesar ca ea să continue să scadă desigur.
  • Dacă e să ne jucăm cu cifrele, „inflație dublă” este și 2% față de 1%, cum este în unele țări din zona euro, dar și 16% față de 8%, cum a fost, dar nu mai este, la noi. Titlul senzațional poate rămâne același: „s-a dublat inflația!”.
  • Sigur că apare întrebarea: de ce suntem la 5% și nu 2,5%? Nivelul ridicat de incertitudine, deficitul fiscal ridicat, precum și o economie care încearcă să evite recesiunea — toate acestea contribuie, alături de alți factori fundamentali. Când costurile salariale cresc cu 10–15%, este destul de greu pentru producători să reducă prețurile la raft sau în meniuri.
  • Convergența către mediile europene este, de asemenea, o realitate și contribuie la acest fenomen. Convergența economică nu poate avea loc fără o anumită convergență nominală a prețurilor. Dau adesea exemplul cu frizerul: pentru ca un frizer român să aibă același salariu ca unul german — simplificând mult, dar nu departe de adevăr — fie prețul unei tunsori trebuie să fie același, fie frizerul român ar trebui să tundă mult mai mulți clienți în aceleași 8 ore, deci să fie semnificativ mai productiv. Altfel nu se poate. Am avea tunsori urâte, e cam greu să tunzi de 2–3 ori mai mult pentru ca salariul să fie ca în Germania.
  • Nu merge nimeni la München pentru o tunsoare ieftină — și nici invers. Așadar, prețurile la servicii converg mai greu. Aceste servicii nu pot fi „importate” cu ușurință. În schimb, prețurile la bunuri care pot fi ușor exportate (tradeables, în termeni economici) concurează într-o piață liberă: cel mai bun și cel mai ieftin câștigă. Prin urmare, ajungem din nou la aceeași ecuație: pentru salarii ca în Germania, trebuie să fim productivi ca în Germania — și, desigur, să avem un stoc de capital similar: fabrici, tehnologie, rețete, infrastructură... și foarfeci.
  • Nivelul prețurilor, un subiect despre care se vorbește surprinzător de puțin. România are încă cele mai mici prețuri din Uniunea Europeană, în medie, cu excepția Bulgariei. Indicele nivelului prețurilor, raportat la media UE și calculat pentru achizițiile individuale de bunuri și servicii de către gospodăriile populației, este de 61,1%. Doar Bulgaria se află sub acest nivel, la 59,2%. Media Uniunii Europene este, desigur, 100.


  • Se poate întâmpla, desigur, ca un produs – într-un magazin, sau chiar mai multe – să aibă un preț mai mare decât cel pe care l-ați văzut în Germania. Vedem postarea pe rețelele sociale și ne enervăm. Însă, dacă ne uităm la toate prețurile, în medie, atât la oraș cât și la sat, realitatea este cea din infografic: încă este mai ieftin să trăiești în România.
  • Coșul fiecăruia dintre noi este diferit, deci și inflația resimțită variază. În funcție de preferințe, localizarea geografică, evoluția fiecărui preț în parte etc., inflația dumneavoastră este diferită de a mea. Însă, ca economiști, nu putem lucra decât cu medii.
  • Inflația trebuie, desigur, raportată la venituri. În ultimii 3 ani, salariul mediu brut a crescut de la 6.000 la aproape 9.000 de lei — o creștere de 50%. În 2024, inflația medie a fost de 5,6%, în timp ce salariul mediu a crescut cu 11,4%, iar pensia medie cu 40%! Per total, în ultimii 3 ani, prețurile au crescut cu 30%, salariile cu 48%, iar pensiile cu 58%!
  • Toate acestea fac că putem trece cu bine peste încă un „cel mai scump Paște din istorie” — fără panică, și cu încrederea că inflația va continua să scadă. Vom închide anul la 3,8%, iar anul viitor, pe vremea asta, vom reintra în țintă, sub 3,5%. Chiar dacă, și la anul, vom avea parte de un nou sezon de „cel mai scump Paște din istorie”.

BNR a făcut și face tot ceea ce ține de ea. Însă, pentru ca reducerea inflației să continue într-un mod sustenabil, este cu siguranță necesar ca deficitul fiscal să fie redus, la fel ca și nivelul ridicat de incertitudine în care operăm. Consolidarea fiscală nu mai poate aștepta, și vine, iar reducerea deficitului va avea o contribuție importantă la scăderea ratei inflației.

Explicarea fenomenului pare ușoară, dar este dificilă, mai ales într-o lume în care senzaționalul vinde, iar apetitul jurnalistic pentru explicații corecte, dar lipsite de senzațional, nu este foarte mare. Este însă datoria băncilor centrale să continue să explice. Am făcut o încercare mai sus.

Despre titlurile de tip „Vestea-șoc de la BNR! Cursul a crescut cu 0,0002 lei” pe data viitoare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Ceea ce contează este puterea de cumpărare, restul sunt povești că e mai ieftin sau mai scump. Sigur că și din cauza convergenței este de la an la an mai scump iar acest lucru chiar este de dorit în ideea că salariile vor ține pasul. Pe de altă parte aici poate interveni și productivitatea a cărei creștere aduce ar trebui să producă scăderi de prețuri dar și creșteri de venituri prin faptul că volumul vânzărilor crește.
    • Like 0
  • Francisc check icon
    Dacă tot trebuie să judecăm drept în poziție strâmbă, mă întreb ce poziție ocupă România în clasamentul salariilor europene, domnule autor?

    Ce pleașcă pe capul nostru să avem cele mai mici prețuri din Europa! Uite-așa putem trăi fericiți până la adânci bătrâneți, convinși că „fie pâinea cât de rea tot mai bine-n țara ta”.

    Să ne trăiască mințile luminate care ne conduc de 35 de ani, că ce ne-am face fără ele? De bine ce e în țara noastră, un sfert dintre români și-au luat bocceluța pe băț...
    • Like 1
    • @ Francisc
      Să îți spun un secret, dar nu mai spui la nimeni. Preturile depind foarte puțin de salarii. Tu, dacă vinzi ceva și vine unul care spune că are salariu mai mic, ce faci, ii vinzi mai ieftin?
      • Like 1
    • @ Vasile Ostaciuc
      Hai să moară Bibi! Matale spui că legea cererii și ofertei nu depinde de cerere, ci doar de ofertă. Amuzant. Pe scurt ca să înțelegi și matale. Dacă vinzi ceva și vine unul și spune că are salariu mic și vrea să cumpere mai ieftin îi dai cu flit. Corect. Dar mai vine unul tot așa și alții și alții tot așa. Aia se cheamă CEREREA în timp ce matale ești OFERTA. Dacă nu-ți adaptezi oferta la cerere atunci rămâi cu produsul pe cap, nu-l vei vinde în veci. Asta desigur într-o economie normală, că la noi economia și comerțul sunt ceva mai mult fantasmagoric, cu derapaje ciudate.
      • Like 2
    • @ Vasile Ostaciuc
      Domnul Isărescu v-ar contrazice această teză, cu siguranță. Știu că la un moment dat a fost o creștere bruscă a salariilor (nu mai țin minte anul, exact) iar dl Isărescu a apărut la TV să spună că indivizii care s-au văzut brusc cu mai mulți bani s-au aruncat imediat să cheltuiască, în loc să gestioneze mai inteligent surplusul financiar. A spus direct că asta va genera o spirală a inflației. Îmi pare rău că nu mai știu exact circumstanțele și momentul acelei intervenții, dar este de luat în considerare principiul.
      • Like 0


Îți recomandăm

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult

Solar Resources

V-am spus anul trecut povestea IT-stului care a făcut o „reconfigurare de traseu” în carieră: sătul de orele pierdute în trafic în București, s-a întors „la țară”, lângă Turnu Măgurele, să facă agricultură bio.

Citește mai mult

Post Malone

A deschis turneul său european ”The Big Ass Tour” la Cluj și a spus în fața tuturor că nu a mai fost niciodată în România, dar că e „ireal” că a fost primit atât de bine aici. A vorbit cu sinceritate despre începuturile sale și despre cum i se zicea la început că va fi un „one hit wonder”. Am descoperit la Untold X un artist cu o voce foarte bună, inepuizabilă, ca o baterie cu reîncărcare rapidă: la finalul fiecărei piese părea că rămâne fără suflare. În mod neașteptat, se reîncărca în câteva zeci de secunde în care i se auzea respirația adâncă și intra cu aceeași forță în următoarea melodie. E foarte valoros Post Malone, pentru mine, revelația acestei ediții (foto: Inquam Photos / Vlad Bereholschi).

Citește mai mult
Text: Cristian Popa/ Voce: Mihai Livadaru
sound-bars icon