„Dorul” lui Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei: „În închisoare, bunicul meu, care era preot, încerca să țină slujba de Înviere, pe care o știa pe dinafară, în sufletul lui, murmurând textele”

Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea

Sărbătorim un nou Paște în vremuri de război. Întrebat în timpul emisiunii „În fața ta” de la Digi24 despre cum sărbătoreau bunicii noștri Paștele în timp de război, Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, spune că bunicul său a fost deținut politic în închisorile comuniste și în ziua de Paște se ruga alături de colegii de celulă.

„Fiind și preot, în mod evident încerca să țină slujba de Înviere pe care o știa pe dinafară, în sufletul lui, murmurând textele din slujba de Înviere. Părintele Nicolae Steinhardt relatează foarte bine cum se petreceau sărbătorile în închisori, în fundamentala lui carte Jurnalul Fericirii. Cum poți să sărbătorești Paștele într-o suferință atroce, în timp ce familia ta ți-a fost spulberată de o bombă, ți-a fost ucisă și tu rămâi în întuneric, într-un oraș rupt de lumea civilizată și bombardat de barbarii care, iată, persistă în această lume? Îl sărbătorești lăuntric. Așa cred că procedează acum frații creștini din Ucraina, creștinii, evident din Țara Sfântă, pentru că sunt și creștini ortodocși și în Țara Sfântă. Paștele în vremuri de război îl sărbătorești accentuând lăuntric acea bucurie pe care nu ai cum să nu o resimți. Lumina de care vorbea Părintele Francisc atât de frumos e acea lumină pe care o spune Mântuitorul: Întunericul nu a înghițit-o. Și nu o va înghiți, spune Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, de asemenea. Această lumină despre care vorbim este una a credinței și a bucuriei la care te conduce această credință”, spune Vasile Bănescu.

„De vreme ce crezi că Hristos a înviat și învierea lui este dovada, cum spune Pavel, a învierii tale, înseamnă enorm pentru un om credincios. Omul credincios nu se agață de o himeră. Învierea lui Hristos, pentru el, este un eveniment istoric. Nici cei mai mari sceptici nu au pus la îndoială vreodată răstignirea lui Iisus. Documentele vremii vorbesc și despre învierea lui, ca să nu mai vorbim de Evanghelii. Acest tip de lumină și acest tip de bucurie nu se stinge nici măcar sub pământul sub care sunt îngropați de vii unii, la ora la care noi vorbim”, explică Vasile Bănescu.

Întrebat și de ceea ce îi este dor, purtătorul de cuvânt al Biserici Ortodoxe Române spune: „De ce îmi este dor? Cineva la vârsta noastră evident că asociază dorul cu lucruri dintr-o copilărie care cred că a fost fericită pentru noi toți cei prezenți aici. Mie, cel puțin, îmi e dor de un tip de liniște, de tihnă pe care l-am găsit în comunitatea în care am descins eu, copil fiind, în comunitatea bunicului meu, preot, într-un loc absolut superb, undeva la țară, în Argeș. Îmi e dor, firește, de dimineața Paștelui din vremea respectivă, de ziua aceea în care oamenii realmente nu făceau din masa pascală o ocazie de a-și proba limitele din alte puncte de vedere. Era un tip de echilibru în familie și, evident, un spațiu al liniștii care putea fi aproape palpabil. Normal, ne dor de tot ceea ce nu mai avem”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp