Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Doamne, mă rog să nu lași să moară niciodată copilul din mine, care mergea la Sfântul Aer cu pantofi noi, de pe care ștergea cu mâna firele de praf

Fetiță cu lumânarea în mână

Foto: Profimedia Images

Mama ne trimitea pe toți la Sfântul Aer în Vinerea Mare. Îmbrăcați în haine noi - la Sfântul Aer se îmbrăcau pentru prima dată hăinuțele cumpărate pentru Paște - urcam fericiți dealul spre biserica din Pâraie.

Eram atât de mândră de rochița nouă și pantofiorii de Paști încât călcam cu grijă să nu se murdărească. Dacă vreun fir de praf sau noroi îndrăznea să se atingă de pantofiorii mei noi mă aplecam și îi ștergeam cu mâna.

Nu știam cât costă hăinuțele în bani, dar știam cât costă măsurat în efortul și munca părinților mei, pentru care era greu să ia tuturor copiilor ceva nou la Paște.

Intram în biserica înveșmântată în negru și luminată slab de lumânări mari și candele. Mirosea a tristețe și a moarte. Liniștea îmi zgâria timpanele. Călcam cu sfială spre masa pe sub care trebuia să trecem.

Nu înțelegeam că pe ea este întins Iisus mort, dar știam că trebuie să trec pe sub Sfântul Aer și inima bătea să îmi sară din piept. Semnul crucii, sărutat, plecat genunchii... O dată, de două ori, de trei ori...

Ieșeam afară și mă întorceam spre casă.

Grijă la pantofiori, grijă la hăinuțe, copaci înfloriți, păsări cântând nebune de fericire că s-au întors acasă, curți din care se ridica miros de cozonac și de pască...

Îmi plăcea să văd semnul crucii făcut pe aluat de mama, când îl termina de frământat. Și pe pască făcea semnul crucii. Erau niște zile în care semnul crucii ne umplea viața ca aerul pe care îl respiram.

Dezbrăcam hainele noi și le împătuream cu grijă.

Mama ne trimitea să măturăm ograda și în drum.

Totul era o așteptare... O înnoire...

Sufletul din noi simțea un miracol, pe care cuvintele nu îl puteau explica. Mă simțeam de parcă eram închisă într-un boboc de floare în așteptarea înfloririi și toată acea așteptare durea, dar durea dulce.

Mergeam la Înviere. întuneric... Șoapte... Înfiorare... Ochi ce așteaptă... Mâini tremurând, ce nu țineau o lumânare, ci se țineau de lumânare...

Și se deschideau ușile bisericii. Și auzeam: Veniți de luați lumină!

În miez de noapte lumină fugea de la unul la altul de parcă era vie. Îi noi ne țineam de lumânări... Și lumina ne orbea.

Lumina fugea și la fiecare mormânt și cimitirul devenea un cântec al luminii.

„Hristos a înviat!” nu se cânta, ci se trăia, se simțea ca bătaie de inimă. Și bobocul de floare închis în mine în așteptare înflorea! Îl simțeam deschizându-se...

...

Doamne, mă rog, să nu lași să moară din mine niciodată copilul, care mergea la Sfântul Aer cu pantofi noi, de pe care ștergea cu mâna firele de praf! Să nu lași să se usuce floarea, care îmi înflorea în inimă în noaptea de Înviere!

Doamne, să nu mă lași să fiu un mort viu!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    În comunism, religia avea și un statut de rezistență. Semăna cu cea din primele ere creștine. Religia din catacombe. Acum vorbim de o religie dură, care vrea să se infiltreze în societate de multe ori chiar prin legi. Nu e ok. Nu suntem obișnuiți cu o religie socială, leguitoare. Cea personală, trăită, mi se pare mai curată și mai bună.
    • Like 0
  • Ovidiu check icon
    "Doamne, mă rog să nu lași să moară niciodată copilul din mine, care mergea la Sfântul Aer cu pantofi noi, de pe care ștergea cu mâna firele de praf"
    Copilul din frumoasă poveste, care mergea la Sfântul Aer, cu pantofiori noi, a murit de mult. Acum, o altă Luminița Aldea retrăiește, nostalgic, copilăria încărcată cu amintiri, obiceiuri, tradiții pascale. Flashback-uri care, de la o vârstă, ne bântuie pe toți. Dar nu toate aparțin poveștilor unor copilării în roz, cu "hăinuțe, copaci înfloriți, păsări cântând nebune de fericire că s-au întors acasă, curți din care se ridica miros de cozonac și de pască..." Și atunci ca și acum, au fost și sunt copilării unde păsările nu "cântă nebune de fericire", iar pantofiorii nu sunt deloc noi. Am amintiri asemănătoare cu cele evocate mai sus, dar stilul acesta dulceag-glamouros include un kitsch de bibelou cu un Hristos din porțelan.
    • Like 0
    • @ Ovidiu
      Valentin check icon
      Rimbaud iubea kitsch-ul. A făcut din el o artă. Ca și Henri Rousseau-Vameșul, geniul adorat de Brâncuși.
      • Like 0


Îți recomandăm

Sorin Grindeanu 2025

Apetitul Partidului Social Democrat pentru orice tip de reformă (inclusiv administrativ-teritorială) este egal cu zero. Dacă România nu reușește să facă nicio reformă reală, structurală de decenii, e pentru că PSD le-a blocat pe toate prin liderii săi, prin clienții plantați în toate structurile, la toate nivelurile (foto: Inquam Photos / Octav Ganea).

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

Volodimir Zelenski 2025

Omul ăsta e deștept, dar nu într-un mod rece sau calculat. Are inteligența aia care vine din instinct, din simțul momentului. Când a început invazia rusă, toată lumea se aștepta să dispară din peisaj, să fugă undeva „la sigur”. În loc de asta, a rămas acolo, în Kiev, sub bombardamente, spunând simplu: „Sunt aici.” Câteva cuvinte, dar care au ținut o țară întreagă în picioare. A fost genul acela de gest care nu se învață din manuale .Ori îl ai, ori nu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cabana perfectă:

Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.

Citește mai mult