„- Roagă-te de tovarășul X să te ierte!! Roagă-te, tată, poate o să vrea să te ierte! Unde pleci, matale, acum bătrân și cu părul alb!?” (Foto: Inquam Photos/ Adriana Neagoe)

În lunile ce au urmat, de câte ori o vedeam, o întrebare apărea în mintea mea: „Oare ce ar trebui să se întâmple încât să justifice deschiderea sticlei? Ce ar fi suficient de măreț încât povestea ei să fie împlinită ?” Multe și diverse răspunsuri au trecut prin mintea mea, fără a stărui asupra vreunuia în mod deosebit. O vârstă rotundă, a mea ori a cuiva foarte apropiat. Începutul sau finalul unui proiect de excepție. Se va mărita fiica mea. Voi avea un nepot. Câte și mai câte. Foto - Profimedia Images

Pe timpuri femeile se adunau seara la clacă și, acolo, în timp ce lucrau la lumină opaițului depănau povești și aflau despre câte în lună și în stele. (Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu)

Acum vreo 15 ani, intrând într-o prăvălie de mărunţişuri, am văzut nişte cleme din material plastic de o formă neobişnuită şi l-am întrebat pe vânzător la ce servesc. „Să prindeţi cu ele şosetele înainte de a le pune în maşina de spălat, ca să nu se desperecheze”. (Foto: Getty Images)

Într-o ultimă încercare eroică de a salva traficul de pe linia îngustă, am transformat câteva vagoane platformă în vagoane turistice și am realizat chiar dintr-un vagon de clasa I un vagon bucătărie cu restaurant. Am sperat, am așteptat și, în final, linia îngustă a fost închisă. Nu era rentabilă. Eu personal m-am înscris în asociații de salvare a Mocăniței, am scris la ziarele locale, am vorbit la radioul și la televiziunea locală. În final, am eșuat în mod lamentabil. (Foto: Arhiva personală)

„Dă-i la baba ceva să-ți dau leac să faci școală mare, domnu!” Am întors capul. Masivă, femeia ocupa întregul culoar. „Nu mai am niciun ban”. M-a privit fix în ochi, după care și-a coborât privirea și a oprit-o pe mijlocul meu. Mi-am imaginat, pentru o clipă, că-mi cere să fac sex cu ea. „Dă-m pachetu de țâgări!” (Foto: Guliver Getty Images)