Într-o zi, am primit o sticlă specială de vin cu acest mesaj: „Te rog să o deschizi atunci când ceva măreț se va fi întâmplat în viața ta!”

Foto - Profimedia Images

În urmă cu ceva ani, am primit în dar o sticlă de vin, cu o poveste atașată. O sticlă minunată, impunătoare, într-o cutie de lemn remarcabilă. Nu mă îndoiesc că interiorul este pe măsură. Am primit această sticla de la o prietenă dragă mie, un profesionist de înaltă clasă. Hai să o numim Ana, deși nu este numele ei. Ana este o persoană deosebită, entuziastă, ambițioasă, cu o viziune foarte clară despre viața ei, pe care o iubește infinit ! Mi-a oferit vinul și, mai mult decât atât, povestea lui. „În urma cu ceva ani, spunea Ana, am luat această sticlă într-un moment în care mă simțeam foarte bine. Era extrem de scumpă pentru mine la acel moment, dar starea pe care o aveam făcea ca banii să nu însemne mare lucru. Mi-am propus să o deschid într-un moment al vieții mele în care să consider că am ajuns la vârf! La un vârf! La o realizare extrem de importantă! Ieri am simțit profund că trebuie să-ți ofer ție sticla asta, cu rugămintea să-i păstrezi povestea. Te rog să o deschizi atunci când ceva minunat și măreț se va fi întâmplat în viața ta!” A doua zi, cutia de lemn, cuprinzând sticla de vin, a poposit în casa mea.

„O voi deschide într-un moment important al vieții mele !”, mi-am spus, așezând-o cu grija în locul pe care i l-am ales. 

În lunile ce au urmat, de câte ori o vedeam, o întrebare apărea în mintea mea: „Oare ce ar trebui să se întâmple încât să justifice deschiderea sticlei? Ce ar fi suficient de măreț încât povestea ei să fie împlinită ?” Multe și diverse răspunsuri au trecut prin mintea mea, fără a stărui asupra vreunuia în mod deosebit. O vârstă rotundă, a mea ori a cuiva foarte apropiat. Începutul sau finalul unui proiect de excepție. Se va mărita fiica mea. Voi avea un nepot. Câte și mai câte. După o vreme, o lumina mi s-a aprins, iar întrebările din mintea mea s-au schimbat. Vârsta se va rotunji oricum. Ce aport am la asta ? Proiectele vin, se desfășoară, se încheie. Cum știu care este de excepție ? Fiica mea se vă mărita, ori nu, după propria alegere. Care e meritul meu în asta? Mda, aia cu nepotul e mai delicată. Nu e reușită mea, dar e într-adevăr aparte. Povestea începe să se schimbe, să arate altfel. Treptat, din Ce să se întâmple?”, întrebarea a mers către “Care să-mi fie starea ?”. Iar răspunsul mi-a apărut firesc, natural. Nu însă imediat. „De împlinire ”. 

„Cum ar arăta asta?” 

De aici, drumul către acțiune a devenit unul firesc. „Voi construi acest lucru!”, mi-am spus. Iar desenul a prins contur foarte repede sau cel puțin așa credeam eu.

Desenul s-a complicat pe măsură ce avansam. 

Lecția pe care am primit-o în acești ani de reflecție este despre construcția momentelor relevante, de excepție. Despre faptul că putem, fiecare dintre noi, să reflectăm, să „desenăm” ce va urma, să construim astfel încât să ajungem acolo. Putem să vrem suficient de mult! Iar atunci când uzual am formula „s-a întâmplat!”, vom fi deja antrenați să spunem “am împlinit !” Am revăzut parcursul acesta. Cum au curs gândurile mele, cum au evoluat întrebările și răspunsurile. Ce am învățat din povestea sticlei de vin, ce îmi spune de fiecare dată când o văd. Le mulțumesc, în gând și cu voce tare, Anei, pentru a-mi fi inspirat aceasta reflecție constructivă și acelei sticle de vin special, pentru a fi acolo spre a-mi aminti mereu și a fi martorul tăcut al parcursului în care momentele relevante, speciale, se făuresc, nu se așteaptă! 

Și, în mod special, pentru șansa de a înțelege că un moment măreț creează un vis și mai măreț, o stare de împlinire inspiră și te inspiră pentru o împlinire și mai mare. Pentru toate aceste înțelegeri, sticla este încă în casa mea, nu a fost deschisă și nu știu dacă va fi vreodată.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp