Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Avem doctori în științe câtă frunză, câtă iarbă, dar n-avem nicio universitate între primele 1000 ale lumii

Bode&Ciucă

Foto: Sabin Cîrstoveanu/ Inquam Photos

Ca să intri (și să rămâi) în topul celor mai bune o mie de universități din lume trebuie să punctezi la capitolul cercetare.

Mă rog, cercetare serioasă, nu teza domnului Bode, să mă ierte membrii Comisiei care au validat-o. 

Topul cu pricina se face după numărul de articole științifice publicate în reviste serioase. Nu, Fulgerul Carpaților și Vocea Pașcanilor nu se pun. Mai mult decât atât, cercetarea aia trebuie să aibă niște rezultate palpabile, concretizate în descoperiri remarcabile, invenții, brevete, aplicații cu impact asupra vieții noastre de zi cu zi.

Îmi pare rău, impactul vântului asupra firelor de iarbă sau rolul destinului ca factor de stabilitate regională la Marea Neagră nu au nici o treabă cu cercetarea serioasă. Ajută la dosar, sigur că da. Mai avansezi pe o poziție de lector, de conferențiar, universitar, de ce nu? Doamne ajută! Dacă ai ambiții politice, articolele alea sunt chiar de ajutor. Chiar dacă nu le citesc decât autorul, mama acestuia și vecinul de la scara ailaltă. Partea proastă e că șansele de a accede într-un top precum lista Shanghai Ranking sunt mai mici decât alea pe care le am eu să câștig la loteria din Luxemburg. (Nici nu știu, o fi existând loterie în Luxemburg?)

În România, cercetarea a devenit o trambulină pentru obținut (nemeritate) titluri academice, care să poată fi folosite ulterior în plan politic. O simbioză toxică între politicieni și universitari, cu beneficii pentru ambele categorii și interesul declarat de a-și păstra statu-quo-ul. N-ați uitat, sper, de legile educației, nu? Legi care le-au dat rectorilor mandate pe vreo patru vieți.

Asta nu înseamnă că în România nu avem cercetători serioși. Ba avem. Dar îi avem în ciuda sistemului, nu datorită lui. Sunt oameni care contribuie substanțial la cunoașterea științifică, sunt invitați să vorbească în amfiteatrele celor mai renumite universități ale lumii, unii dintre ei sunt chiar profesori asociați și publică frecvent în publicații științifice de prestigiu. Dar e doar meritul lor nu al sistemului nostru universitar.

Așa cum nici elevii olimpici nu sunt reprezentativi pentru învățământul nostru preuniversitar. Ne lăudăm de pomană cu ei câtă vreme restul școlilor sunt sub limita mediocrității.

Și ar mai fi un detaliu. Vă reamintesc respectuos că bugetul alocat cercetării în România este puțin sub 0,2%.

Cu banii ăștia poți să cercetezi eventual care este procentul firelor de leuștean cumpărate într-o dimineață în Piața Obor.

Și cam atât.

Închei optimist amintindu-vă că în fruntea Academiei Române se afla domnul Ioan Aurel Pop.

Să privim partea bună a lucrurilor.

Avem șanse mari să intrăm în top Caracal Ranking.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult